Autor: Kazuo Ishiguro
Rating:

Ishiguro este unul dintre acei putini scriitori pe care i-as recomanda total. Pentru ca ori de cate ori l-am citit am fost complet fascinata: de la subiectul romanului, la limbaj, la capacitatea lui de a crea o lume halucinanta si bizara, la personajele sale fermecatoare si complexe.

Pe cand eram orfani este un roman puternic si magnific, un roman care trece dincolo de aparentele sale realiste pentru a se metamorfoza intr-o bijuterie a postmodernismului.

Combinatie intre suspansul unui roman politist si sensibilitatea unei confesiuni, actiunea romanului penduleaza intre Anglia (imaginea vechiului centru al puterii imperiale) si Shanghai, unde Occidentul intalneste Orientul, produsul in sine al veleitatilor hegemonice occidentale.

Christopher Banks, personajul principal si naratorul, copilareste in Shanghai, de unde se intoarce in Anglia dupa ce parintii sai dispar in mod misterios. Framantat intreaga viata de acest mister, devine un celebru detectiv si decide sa se intoarca in Shanghai pentru a dezlega si misterul disparitiei parintilor sai. Odata cu intoarcerea in Shanghai romanul isi modifica total conturul, suntem introdusi intr-o lume ireala, kafkiana.

Crescand protejat in enclava puterii coloniale, Christopher este cu atat mai surprins de rapirea parintilor sai de fortele anarhice chineze. Dar Ishiguro ne lasa sa intelegem ca, dincolo de esecul protagonistului adult de a-si gasi parintii, se afla esecul Occidentului si al Japoniei de a supune China.

Romanul este structurat pe sapte capitole datate. Dar aceste date nu au nicio relevanta pentru firul narativ pentru ca ele reprezinta doar data la care au fost scrise, doar data la care naratorul si-a amintit intamplarile prezentate. Si cu toate ca Christopher ne asigura ca este un observator obiectiv si ca datele prezentate de el sunt cele ale unui detectiv profesionist, de cele mai multe ori se vede nevoit sa recunoasca influenta sentimentelor si incapacitatea lui de a pastra distanta fata de evenimentele pe care le nareaza.

Pe cand eram orfani datoreaza foarte mult din farmecul sau acestei nesigurante continue si faptului ca Ishiguro respinge cronologia traditionala in firul narativ. Constructia asemanatoare unui puzzle peticit cu amintiri nesigure, ofera coloratura inconfundabila a lumii create de Ishiguro.

Scrisă de Ana-Maria Petritan