Autor: William Faulkner
Rating:
Bine ati (re)venit in Yoknapatawpha! Tinutul unde este cel mai greu sa faci o recenzie, tocmai pentru ca el, Creatorul, iti repeta obsesiv ca vorbele nu mai au nicio putere. Si totusi tocmai el dovedeste o maiestrie nemaivazuta in a se juca cu ele. Iata lumea lui Faulkner.
Structurat cu simplitate (fiecare capitol poarta denumirea personajului care il povesteste), firul narativ este construit pe baza monologului interior al personajelor. Punctul de pornire al romanului este reprezentat de moartea lui Addie Bundren. Pentru ca ultima sa dorinta a fost sa fie inmormantata in pamantul stramosilor ei, intreaga familie porneste intr-o periculoasa calatorie spre Jefferson.
Cu toate ca aceasta calatorie ne este prezentata din punctele de vedere ale tututor personajelor, sa nu va amagiti cu gandul ca totul este explicat si clar. Faulkner construieste treptat si cu mult suspans fiecare tablou al romanului si nu o data am simtit nevoia de a reciti capitole anterioare. Ni se ofera mici indicii, care doar daca sunt puse cap la cap pot dezvalui in totalitate romanul.
Personajele sunt conturate cu precizie si atentie: Anse, sotul lui Addie, in cautare de noi dinti si noua nevasta, eroismul aproape prostesc a lui Cash, agresivitatea lui Jewel, calculul rece si curajos a lui Dewey Dell. Consider ca acest roman are doua puncte magice, care raman adanc intiparite in memorie: desenul sicriului si capitolul de 4 cuvinte al lui Vardaman.
Pe patul de moarte este un roman experimental, puternic si desi foarte trist, totusi inaltator. Daca nu ati citit inca Faulkner, va recomand sa incepeti cu aceasta carte. Daca ati citit alte romane, sa nu pierdeti ocazia sa-l cititi si pe acesta. Este mai usor decat Absalom, Absalom! sau Zgomotul si Furia (recenzie aici) , dar poarta amprenta limbajului si inovatiei literare faulkneriene.
O recenzie de: Ana-Maria Petritan
Mihnea spune:
31 July 2007 | 2:06 pm
Intradevar, Faulkner este un autor ale carui carti trebuiesc recitite pentru a cuprinde in totalitate universul faulknerian pe care l-ai mentionat si tu. L-a fel s-a intmplat si cu mine. Am citit “Zgomotul si furia” in romaneste, iar apoi in engleza.