bookblog.ro

---

Sfaturi practice pentru însurăței

Scris de • 17 August 2016 • in categoria Lit. contemporana, Editoriale, Noi aparitii, Recomandari

Există în literatura asta a noastră un volum de poezii intitulat Frumusețea bărbatului căsătorit. Autoarea lui este Diana Geacăr, dar mă tem că degeaba vă zic editura (Vinea) și anul apariției (2009), căci dintre voi n-o să-l recupereze decât cei foarte norocoși, și nici lor n-o să le vină prea ușor.

Nu-l rețin ca fiind memorabil - nici mie nu mi-a fost recomandat decât cu jumătate de gură. În schimb, știu sigur că titlul mi s-a părut foarte reușit, rămânând unicul supraviețuitor al lecturii.
tisita

Citind noul volum al lui Matei Hutopila, Tișița, apărut luna trecută la editura Charmides, n-am putut să nu remarc cum, peste ani și mai ales peste intenția autorului în cauză, se întinde curcubeul negru al ironiei, făcând astfel un arc improbabil între cele două producții poetice. 

Acum, așa cum am uitat poeziile Dianei Geacăr, rămânând doar cu titlul, așa o să uit și că volumul lui Matei Hutopila se intitulează Tișița, și nu Frumusețea bărbatului căsătorit.

Vedeți, în selecția de mai jos, explicația -

 

 

căldura unui cămin

scopul vizitei a fost să le dau invitația la nuntă
la nunta mea

am lăsat fetele-n sufragerie.
în balcon la țigară m-a mai întrebat o dată dacă-s sigur
și-am vorbit de-ale noastre
apoi el a fumat și a băut și a tăcut iar eu am băut și am tăcut
porcul din farfurie și porcul din ajunul ignatului
la porci și la bărbați cine se gîndește
nimeni

fetele vorbeau una cu alta pe pat cu zîmbetele pînă la urechi și
ochii mijiți de bucurie
și ne zîmbeau mieros prin geam, femeile noastre, nouă

*

peste cîteva ore mă aștepta drumul cu noaptea-n
cap spre oraș, spre muncă
în satul de la șes, pe geam, razele lunii decupau trupul tău alb
din întunericul camerei
ziua trecută plătisem acontul pentru sala de nuntă, eram la
finalul cursei.
trăsesem ca un catîr s-ajungem acolo

sînt luni și luni din noaptea aia
îmi fac drum la muncă-n weekend să stau cu gîndurile mele, te
las în bucătărie
te găsesc în bucătărie

a trecut ceva vreme și de cînd am fost la bucurești și
nu-mi iese din minte acea dimineață cețoasă în care
mi-am băut cafeaua în balconul ei, deasupra unui stadion gol și
a întregului cuprins pustiu
era atîta liniște în belvedere
am plecat din camera ei de cămin ca de acasă

acasă mă așteptai tu

*

m-a trimis la mitropolie să-i aduc aghiazmă
m-am oprit în fața porților mari de fier
printre diformi, invalizi și țicniți, se strecura lume de toate felurile
un timp am stat așa, urmărind care-i mișcarea
am o jenă copilărească să intru-n biserici de astea
supraaglomerate, mastodonți de beton
nu cred că rușinea, totuși, cu atît mai puțin de străini, ci altceva,
nu m-a lăsat să intru
un boschetar împărțea un covrig cu un cîine
m-am întristat, mi-a fost foarte milă și foarte rușine, o altfel de
rușine
enoriașii ocolesc pe cerșetori și pe țigănei cu grimase a scîrbă
după ce ei înșiși au ieșit de la cerșit din biserică

am luat apă plată de la chioșc, am turnat-o în sticla mea,
acasă nu și-a dat seama de nimic
dimineață m-a trezit, m-a pus să fac o rugăciune, să mă spăl pe față,
să pot lua aghiazmă cum se cuvine
era tare bucuroasă că-i fac hatîrul
cînd făceam ritualul cu apa chioară ochii îi străluceau

*

cherchelit, de la o crîșmă din zonă,
am ajuns iar la ei.
dorm în sufrageria lor cam o dată la lună

cînd mă pun la masă dimineață, îmi dau sfaturi, ca unui copil
cînd plec de la ei ea-mi pune-n mînă o sacoșică cu pachet pentru
prînz
cînd ea pleacă din oraș eu îl scot pe bărbat-su la agățat

mereu credem c-o să izbutim
mereu apoi ne despărțim spre dimineață, rupți de beți și tot
singuri
o seară întreagă respinși de la mese, respinși de la bar
doi băieți de altfel nu neapărat urîți, nu neapărat demni de dispreț

*

ne-am văicărit toată seara
apoi ca niște țațe am bîrfit toate tipele din local pe rînd, am făcut
calcule,
ne-am amăgit că doar să vrem și s-avem curajul și vedeți voi

în jurul vîrstei de treizeci ca niște adolescenți întîrziați
peste care viața a venit cu responsabilități de oameni mari cam
devreme
unul din noi își schimbă plodul de scutece, eu la vară chipurile
mă-nsor
fără a fi apucat vreunul să aibă marea experiență a tinereții
am visat curve am dat de ortodoxe care ne-au prostit
am visat orgii ne-am rezolvat singuri cu urechile ciulite să nu
fim prinși
ne-au simpatizat multe, dar niciuna n-a vrut să se așa cu noi
iar noi cu fetele amiciții nu legăm
mai bine singuri

cam de astea s-au vorbit, cu mult patos;
cîte unul se ducea să se pișe, și atunci ceilalți tăceau pînă revenea

după multele și disperatele telefoane ale femeilor noastre, mai
întîi către noi,
apoi între ele, apoi iar către noi, am cerut nota de plată
ne-am îndreptat în liniște spre stația de taxiuri
am simțit că fiecăruia îi e
un pic rușine

*

am dat cum întindeam rufele pe uscător, în curte, de chiloțeii ei
nu mirosind a detergent și nu din mașina de spălat mi-aș fi dorit
să-i culeg

cu ceva ani școlari în urmă se întîmplau lucruri care nu se pot
povesti

sînt multe vieți într-o viață și din unele nu răzbat decît imagini
ca de la tv,
din viața noastră ca din viața altora

razele soarelui se opresc undeva nevăzut în ceața deasă
dinspre centrul satului se aud clopotele

mă-ntorc în casă cu ligheanul gol
fetele mă cheamă în bucătarie la cafea

duminicile-mi sînt tot mai dragi

*

după ani și ani și toate istericalele
cu marea despărțire și marea împăcare
cu umiliri pricinuite și încasate
acum, căzuți la învoială, așteptăm doar să ne priponim de verighete

în weekend facem mîncare pentru toată săptămîna
și ne stoarcem unul altuia coșurile

*

mă pot uita-n calendar și pot spune –
în noaptea aia am simțit exclusivitatea momentului

mă pot uita pe hartă și pot pune degetul –
acolo a fost fericirea

a-nceput să ningă, fulgii joacă-n becul stîlpilor
peste drum, toate tramvaiele orașului și cîinii depoului în
deplină liniște
duc oala cu borș în frigider

mă uit în tavan, în coada ochiului clipocesc brazii împodobiți ai
vecinilor
și instalațiile din geamuri
mai las piesa o dată în căști și adorm

this is how we lose this is how we lose*

______________________________
* general decay, how we lose





Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Monique spune:

    Ce trecere prin realitatile zilnice. Ce introspectiva! Deja ma gandesc la analize si interpretari. Poetii astia care ne scot ,,din minti”.

    raspunde

  2. Zina spune:

    Daaa, așa e viața adevărată!…
    Ce-a mai scris Matei Hutopila?

    raspunde

  3. hutopila spune:

    mulțumesc doamnelor și domnișoarelor pentru aprecieri. mă găsiți la hutopila@mail.ru . sărut mîinile!

    raspunde

Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro