Autor: A.L.Kennedy
Rating:
[Cumpără cartea]

Cum o fi să dai nas în nas cu un necunoscut în propria ta casă? Cei mai mulţi dintre noi ar spune că e unul din cele mai îngrozitoare lucruri care se pot întîmpla. Jennifer M. Wilson primeşte cu un calm netulburat acest gen de apariţie neaşteptată. Rămîne neobişnuit de calmă şi cînd observă că străinului îi strălucesc palmele şi gura, la fel, cînd observă că "Martin" nu prea are ce spune despre el, în afară de politeţuri de alt secol.

Acest început bizar este una dintre cele mai ofertante premise pe care le-am găsit într-un roman contemporan. Nu e vorba numai de amnezicul care întîlneşte o împietrită emoţional, ci de o coliziune spectaculoasă între Cyrano de Bergerac şi Jennifer Wilson, între secolul al XVII-lea francez şi secolul al XX-lea britanic. Nu poate fi decît o întîlnire explozivă, iar boom-ul rezultat este un roman acid, amuzant şi emoţionant.

Imaginaţi-vă doar cum arată un oraş post-industrial pentru cineva de-acum trei secole, gîndiţi-vă la surprizele năucitoare pentru un duelist romantic(ţios) aflat în situaţii radical diferite de ceea ce cunoaşte şi înţelege şi veţi contura puţin din ironia fantastică a acestei cărţi. Aventurile lui Savinien de Cyrano prin Britania modernă duc uneori comicul înspre grotesc, alteori înspre tragic. Cel mai mult însă, naiva noastră fantomă are opinii inteligente despre asemănările dintre un secol şi celălalt: pe cît de manifest violent a fost secolul lui, pe atît de latent violent este cel modern. Oamenii au găsit alte metode de a se descotorosi unii de ceilalţi, află Savinien.

Mai importantă decît şocul cultural este legătura amoroasă dintre Savinien şi Jennifer. Relatare retrospectivă, la persoana I, povestea de dragoste are şi ea ciudăţeniile ei, ceea ce pentru unii înseamnă "verosimilitate" (simbolic), iar pentru alţii - "realism magic" (într-o ilustrare englezească a expresie). Eu una fac parte dintre adepţii verosimilului: faptul că o femeie îngheţată emoţional se îndrăgosteşte de cineva care nu există (să spunem, o fantomă) are o logică. Neobişnuit ar fi fost ca trecerea ei de la automatisme şi indiferenţă la pasiune şi toată avalanşa sentimentală să se întîmple datorită unei persoane obişnuite. Prin urmare, A.L. Kennedy bifează aici nu doar punctele pentru premisa interesantă şi desfăşurare comică, ci şi pe cel pentru psiho-logică.

N-o să vă scriu mai multe despre ieşirea lui Jennifer din carapace, despre "personalizarea" ei, în sensul transformării din voce (lucrează la radio, ca voce pentru anunţuri şi reclame) în fiinţă întreagă, e o descoperire care merită făcută pe cont propriu. Cursul poveştii trece prin momente emoţionante, nu este numai ironie tăioasă şi oţelire. A.L.Kennedy reuşeşte încă un lucru: să dea adîncime personajelor şi întîmplărilor, să spună ceva despre ele prin ceea ce nu spune.

În plus, vă recomand pagina web a autoarei, iar de acolo, mai ales comentariile sale la recenziile altora. Arată acelaşi simţ al umorului (şi al ridicolului) pe care l-am găsit şi în romane.

Scris de Mihaela Butnaru