Autor: Paul Bowles
Rating:

Sus, deasupra lumii a confirmat parţial laudele pe care le auzisem în legătură cu Paul Bowles: că ar fi un maestru al suspansului, al tensiunii, hipnotizant. Înainte de a citi cartea, nu ştiam decît că autorul a făcut parte din cercul creat în jurul lui Gertrude Stein, cea care i-a definit pe artiştii din timpul ei ca fiind "generaţia pierdută"; ştiam vag şi de cele peste o sută de melodii pe care le-a compus Paul Bowles. Cu siguranţă, exoticul biografiei (a traversat Sahara pe cămilă, după călătorii nenumărate prin lume, s-a stabilit în Maroc) atrage cititorul la fel de mult precum scrisul său tenebros-melancolic.

Dacă ar fi să existe modele pentru romanele noir, Sus, desupra lumii ar fi unul dintre ele. Aparent, soţilor Slade nu li se întîmpă nimic care să nu poată fi explicat logic sau care să pară ieşit din comun. Şi totuşi, călătoria lor în orăşelele Americii Centrale doar pare a fi o vacanţă banală, tensionată de certuri mărunte între soţi sau de neplăceri organizatorice. De fapt, ostilitatea şi aşteptarea plutesc în aer.

Întîlnirea cu doamna Rainmantle nu este decît unul din evenimentele care anunţă oroarea: "Închise uşa şi rămase absolut nemişcată, trăgînd cu urechea la un sunet dinăuntru şi vrînd să se convingă că văzuse ceea ce văzuse. Doamna Rainmantle zăcea în poziţia aceea inconfortabilă la marginea dinspre zid a patului, cu un ditamai piciorul atîrnînd în afară. În secunda aceea de lumină slabă şi cu draperiile plasei de ţînţari camuflînd-o, nu putea fi sigură, dar i se păruse că doamna Rainmantle avea ochii deschişi."

Apoi, o altă întîlnire, la fel de luminoasă şi elegantă pentru început, cea cu tînărul Vero, îi pregăteşte pe soţii Slade pentru o atmosferă stranie, departe de ospitalitatea pe care o aşteptau. Dar ce se întîmplă cu ei şi mai ales din ce motive - poate un cititor mai perspicace sau pasionat al genului să poată descoperi. Mie mi-a fost imposibil să rezolv cazul fără indicii. De aceea, mai important mi se pare felul în care apare cazul. Paul Bowles dozează tensiunea ingenios, de la animozităţile conjugale, nu lipsite de îngrijorare şi tandreţe, din familia Slade pînă la pasionalitatea cuplului Vero-Luchita. Dar înainte de a opune personaje contrastante, înainte de a le dezechilibra, Paul Bowles le construieşte minuţios, fără a fi demonstrativ. Le lasă să se întîmple, cu o naturaleţe care alungă senzaţia că romanul este o piesă prea uşoară, în jurul unui mister nu prea important.

Poate fi de asemenea şi gravitatea pe care o capătă detalii nesemnificative în alte condiţii, forţa pe care le-o dă faptul că sunt finale, ultimele. Acelaşi lucru se întîmplă şi cu soţii Slade: ceea ce îi scoate din categoria turiştilor anoşti este faptul că se află în apropierea morţii, că gesturile lor nu sunt repetabile, aşa cum par. În cazul acesta, romanul Sus, deasupra lumii nu este povestirea unei omorîri, ci o povestire despre moarte. Probabil tocmai simplitatea îl face atît de incomod de descifrat.

Scrisa de Mihaela Butnaru