Esti aici: bookblog.ro » Alice Teodorescu, Lit. contemporana » Umbra
Umbra
Rating: 
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Marius Dobrescu
488 pagini
ISBN: 978-973-689-199-1
Umbre și strigoi ai Albaniei comuniste
Nu s-a mai vazut vreodat’/Merge mortul cu cel viu…
Umbra de Ismail Kadare mi-a atras atenția din două motive: titlul și descrierea de pe spatele cărții, ce vorbea despre dragostea imposibilă dintre un cineast albanez și o tânără pariziancă. Însă orizontul de așteptare creat a fost complet depășit de ceea ce aveam să descopăr citind cartea.
Eram un cadavru care avea obligația să nu iasă din condiția inițială. Aceasta era cetățenia mea. Soarta și limitele mele., astfel se descrie personajul principal în finalul poveștii, pentru că este o poveste spusă din perspectiva unui narator-erou, sub forma unui jurnal, capitolele fiind numite însemnări. Mărturisirea din final este o comprimare a ceea ce se petrece de-a lungul firului epic, căci imposibilitatea iubirii dintre cei doi, care ar putea fi pusă pe seama distanței sau a diferențelor culturale, devine fatalitatea imposibilității de a depăși granița dintre vii și morți, dintre occidentali și Albania comunistă.
Întreaga poveste de dragoste este de fapt o alegorie a cenzurii comuniste și a efectelor pe care aceasta le are asupra oamenilor. Deși eram un prea mic copil în acele momente, mi-am putut imagina cu ușurință regimul opresiv, prin prisma unei Albanii comuniste care transforma personajul nostru într-un mort care umbla printre cei vii. Metafora morții, a înghețului pe care personajul nostru o invocă de câte ori călătorește la Paris, dar si legenda tradițională albaneză a mortului Konstandin care se ridică din pământ pentru a-și conduce sora, pe Doruntina, pe meleaguri străine (legendă pe care o nuanțează și în colecția de micro-romane Aprilie spulberat), toate devin forme mitice pe care cenzura le îmbracă în conștiința eroului. Eșecul de a se îndrăgosti de tânăra pariziancă, Silvaine, setea prietenilor săi de a afla despre aventurile pe care acesta le-a avut la Paris, nevoia de a trăi, toate sunt refuzate pentru că regimul totalitar a înghițit eul personajului nostru, transformându-l într-un mort care a încălcat pactul, a comis hybrisul.
Eroul s-a transformat în umbră, ca pedeapsă a comiterii păcatului originar, transcederea granițelor dintre cele două tărâmuri a adus asupra sa eliberarea, dar și căderea în infern. A mușcat din fructul interzis (eroul face dragoste cu Silvaine în final, moment ce este marcat de metafora incestului), reușind să “învie Albania din morți” cu prețul propriului suflet.
Astfel, motivul umbrei, atât de supralicitat în perioada romantică, este folosit aici pentru o dedublare a personajului care pare a se privi de undeva din exterior – dacă la început este singurul dintre tinerii artiști albanezi pentru care plecarea la Paris nu reprezintă un miraj, în final ajunge să fie ”înghițit” de metropola occidentală – evoluția sa marcând o trecere de la statutul de ființă la cel de neființă. Umbra este, în fapt, strigoiul (miticul Konstandin) nostru care a fost pedepsit pentru că a încercat să se rupă de moștenirea sa culturală sau, poate fi decodificată drept un stigmat ce marchează fiecare om care a cunoscut un regim totalitar, o reminiscență de care nu se poate descotorosi de-a lungul vieții, ajungând să-și autocondiționeze libertatea.
Ismail Kadare reușește să prezinte printr-o nouă metafora fața necruțătoare a comunismului, transformând misterul unei aparente povești de dragoste într-o ”boală” a imposibilității de a te desprinde de un stil de viață inițial impus din exterior, dar care ajunge să te definească și să te consume până la anihilare, așa cum se întâmplă cu personajul nostru.
Imposibilul devine posibil numai prin sacrificiul suprem – renunțarea la propriul suflet.
Scris de Alice Teodorescu
O intrebare de bun-simt:pai daca asteptarile au fost complet depasite cum zici tu, atunci de ce doar 3 stele?e recomandata sau nu?eu intelegeam pana acum ca cele de 4 si 5 stele sunt f bune, cele de 3 asa si asa, iar sub sunt varza! Am I correct?
Eu vorbesc aici de “orizont de asteptare” ca idee literara – se recomanda a fi o carte de dragoste, dar nu este decat la un nivel superficial. 3 este, pentru mine, un rating mediu, o carte care este interesanta si merita citita, dar in raport cu alte carti ale aceluiasi autor, pare neterminata – ma lasa cu sentimentul ca ceva lipseste. Asta nu inseamna ca nu apreciez ideile puse in discutie, asa cum le-am analizat in articolul de mai sus.
Cat despre delimitarea ratingurilor, este o forma subiectiva de apreciere si nu as fi atat de categorica in interpretare. Sper ca am raspuns la intrebare.