bookblog.ro

---

Un veac de singuratate

Scris de • 11 December 2006 • in categoria Lit. contemporana

Autor: Gabriel Garcia Marquez
Rating: 5 stars

Gabriel Garcia MarquezSunt un fan al cartilor lui Marquez. Pot sa afirm asta fara nici un dubiu, cu atat mai mult cu cat am impresia ca este unul din acei scriitori pe care fie ii indragesti, fie nu. Faptul ca ii cunosc opera se datoreaza insa unei fete exceptionale, nu pentru ca l-am descoperit de unul singur asa cum ar trebui. Eram cu ea atunci cand a cumparat de la o librarie una din cartile lui Marquez, si m-a intrebat despre Un veac de singuratate. I-am spus ca nu am citit-o, ceea ce a deranjat-o destul de tare, si a pornit sa rezolve problema. Am mers la ea, unde mi-a inmanat cartea spunandu-mi ca este una din acelea pe care orice om care citeste trebuie sa o aiba in lista cartilor deschise de el. La sfarsitul zilei am ajuns sa citesc primul capitol cu ea dormind la mine in brate. Am tinut sa scriu acest detaliu pentru ca despre asta vorbeste Marquez in cartile sale. Tema care nu dispare niciodata din opera sa este dragostea.

La prima vedere detasat de traiectul prozei sale, Un veac de singuratate este cu siguranta creatia sa de varf, lucrare in care a adoptat ca stil realismul magic. Scrierea vizeaza realitati sociale, spirituale si politice ale unui spatiu sud-american vazut dintr-o perspectiva moderna.

Cartea se dezvolta pe doua planuri. In primul rand, autorul pune in rama istoria unei familii si istoria orasului in care locuieste vreme de peste un veac. Substratul acestei povesti il reprezinta cel de-al doilea plan, acela al semnificatiilor care proiecteaza evenimentele intr-o poveste a reeditarii istoriei Columbiei si in acelasti timp o parabola a omului, de la revelatie pana la apocalipsa.

Macondo este numele orasului fictional, inspirat din Aracataca - orasul natal al autorului, care ia nastere atunci cand familia Buendia se stabileste langa un rau. Jose Arcadio Buendia, capul familiei si cel care a intemeiat orasul traversand muntii, devine interesat in misterele universului atunci cand in Macondo soseste un grup de tigani. De fiecare data cand acestia viziteaza orasul, Jose Arcadio intra in febra descoperirilor, isi face planuri si se izoleaza de lume, incercand cu incapatanare sa redescopere cate ceva. Cuprinsul cartii portretizeaza cele sapte generatii ale neamului Buendia care se dezvolta ca prezente epice, autorul imbinand in acelasi timp detalii despre propria viata si familie.

Tema dragostei, asa cum este vazuta in roman, ar putea fi singura cale de salvare a umanitatii, daca aceasta n-ar sfida normele morale, transformandu-se in ridicol. Redusa la stadiul de instinct, Marquez blameaza acest aspect al dragostei ca un factor distructiv pentru civilizatia umana. O lume intreaga evolueaza intr-un ritm fabulos si ametitor doar pentru a reveni la punctul de plecare, in acelasi cerc vicios care ar putea fi spart numai de un sentiment pur de dragoste.

Un veac de singuratate este fara indoiala cea mai pretioasa lucrare a lui Marquez, care isi merita cu prisosinta cele cinci stele acordate pentru o carte exceptionala.
Imi mentin parerea ca Garbiel Garcia Marquez este acel gen de scriitor care este fie iubit, fie contestat, fiindca lucrarile sale lasa putin loc pentru o cale de mijloc. Dar indiferent daca este sau nu pe placul unui cititor, Un veac de singuratate este o carte care trebuie sa se regaseasca in biblioteca.

Reviewer: Alin Gogan

Citeste cele 26 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. PuStoAik spune:

    Da.. “Un veac de singuratate” e in mod sigur o carte care merita citita.

    raspunde

  2. Laura spune:

    Frumoasa carte, dar frumoasa si povestea descoperirii ei de catre reviewer. :)

    raspunde

  3. cristinikaa spune:

    da…. superba…. daca n-ar mai fi carti asta ar fi cartea pe care as recit-o iar si iar si iar :P

    raspunde

  4. pepi333 spune:

    Cu carti de Marquez, facute cadou prietenei mele nu am dat niciodata gres :).
    Bineinteles le citeam si eu inainte :P

    raspunde

  5. joan.g.g spune:

    Am citit-o in urma cu 3 ani…la mine e mai complicat..,nu retin niciodata, in intregime, subiectul unui roman, cu atat mai putin personajele. Cu Un veac de singuratate e alta poveste…am citit-o cu mai multa usurinta decat Dragoste in vremea holerei, pe care am abandonat-o dupa catvea pagini…poate voi relua lectura, stiu ca se merita :D

    raspunde

  6. aitaiara spune:

    cu sigurantxa ‘un veac de singuratate’ e o capodopera. merita citita, merita digerata in timp.

    raspunde

  7. mcalin spune:

    Banuiesc ca este un site pentru initiati. Dincolo de superlative vroiam sa vad daca mai sunt si altii care s-au pierdut printre intrebari. Vad ca toata lumea a prins din prima ideea cartii. Eu nu.
    Felicitari pentru comentariu.

    raspunde

  8. Signum201 spune:

    Excelenta atat ca stil cat mai ales ca subiect.Marquez este fara indoiala unul dintre marii scriitori ai secolului trecut.

    raspunde

  9. zadig spune:

    Oare Marquez mai este actual?

    raspunde

  10. imeia spune:

    ma tot gandesc ca in ultimul timp,aflandu-ne in era calculatoarelor si tehnologiei am uitat cum e sa mai citim o CARTE.multe par carti dar prea putine sunt cu adevarat.iar “cien anos de soledad” este o carte pe care nu o uiti vreodata….

    raspunde

  11. Pingback: Dragostea in vremea holerei | bookblog.ro

  12. Pingback: Cartea noptilor | bookblog.ro

  13. Pingback: Toamna Patriarhului | bookblog.ro

  14. Pingback: Solaris | bookblog.ro

  15. Laura spune:

    O carte exceptionala! Uneori apasatoare, uneori greu de inteles, dar mereu frumoasa. Nu e oare aceasta insasi definitia dragostei?

    raspunde

  16. Irina spune:

    La mine a fost o situatie asemanatoare cu a ta:un prieten de-al meu din Mexic citea cartea asta asa ca m-am hotarat sa o citesc si eu.Dupa un timp am aflat cu dezamagire ca el nu a terminat-o,dar mie mi-a placut extraordinar de mult.A fost prima carte de Garcia Marquez pe care am citit-o,cea care m-a facut sa vreau sa citesc si alte carti ale sale…

    raspunde

  17. Pingback: mihaildumitru » Blog Archive » 12. Garcia Marquez – “Toamna patriarhului”

    • Mihaela Nica spune:

      Dragilor, si eu il indragesc pe Marquez si ma bucur ca am gasit un blog cu amatori…
      Momentan citesc A TRAI PENTRU A-TI POVESTI VIATA si ma lasa fara respiratie. Incredibil cata experienta are omul asta intr-ale scrisului, cum stie sa manipuleze cititorul, cat de bine si de veridic ii ies descriile, totul e apoteotic!
      Cititi romanul acesta penultim si nu veti regreta!!!

      raspunde

  18. veveritza spune:

    mi-a placut foarte mult atat cartea, cat si descrierea lui Alin Gogan. Imi amintesc ca am inceput sa lecturez “Un veac de singuratate” din plictiseala. Coperta, identica cu cea de mai sus, nu-mi spunea nimic, iar primele pagini erau atat de seci, ca nu stiam daca sa continui sau nu… Dar am facut o alegere foarte buna continuand, deoarece Garcia Marquez s-a dovedit a fi unul dintre putinii scriitori care imi capteaza atentia atat de puternic, incat cand incep sa citesc vreo carte de-a sa, nu mai fac nimic altceva pana nu termin. Recomand!

    raspunde

  19. Apple Pie spune:

    Si eu am citit cartea cu nesat, insa in anumite momente am ramas de-a dreptul frapata de situatiile pe care le-a brodat in continut (precum relatiile incestuale).

    In anumite momente mi-am spus ca este un fel de scenariu telenovelistic cusut cu ata de science-fiction, dar, la final, am inteles de ce a fost “inserata” o alta relatie de tipul celei specificate anterior.

    Desi numele personajelor se repeta intr-un mod usor enervant, o lectura atenta va face lumina asupra alegerii numelor si traiectoriei personajelor respective.

    La baza cartii stau ore intregi de documentare, iar asta nu poate fi decat un mare plus. Nu am simtit niciodata nevoia de a intrerupe lectura, ci dimpotriva. Nu mai simteam nevoia sa mananc sau sa ies.

    raspunde

  20. Ady spune:

    Datorita faptului ca lucrez si stau toata ziua pe calculator, in timpul liber prefer sa ascult o carte, decat sa o citesc, pt a imi mai odihni ochii.

    Am ales aleator aceasta carte. Din ceea ce am ascultat, mi s-a parut o carte destul de mediocra. Pacat ca nu am avut si finalul…lipsea si am abandonat.

    Am ramas surprins sa vad ce impresii a provocat in randul altora.
    Am citit ca a primit chiar si Premiul Nobel pt Literatura..

    Desi momentan as putea mentiona ca aceasta nu este chiar pe placul meu, sunt sigur ca acuma daca as reciti-o si as incerca sa o descopar mai in profunzime, probabil ca as ajunge la acelasi concluzii ca si comentariile de pe aici :)

    PS: De cand il ascult pe Oreste, am devenit o fiinta mult mai spirituala si mai buna.

    raspunde

  21. laura t spune:

    Buna ziua, am citit “Un veac…” cu sufletul strans, aveam atat de multe asteptari de la aceasta carte asa incat atunci cand am terminat-o dupa vreo 4 zile nu mai stiam ce sa cred.Pur si simplu nu am simtit accea emotie sufleteasca pe care ar trebui sa o simti citind “o carte de 5 stele” si m-am intristat un pic. Pe urma am mai rasfoit-o din nou , poate ca am omis ceva …., dar nu, imi pare rau ca in mine nu a produs accea emotie puternica ca la cei de mai sus.De exemplu” Alchimistul nu l-am lasat din mana pana nu l-am terminat.

    raspunde

  22. Vlad spune:

    @laura t: Alchimistul este o carte simplă, gândită să se adreseze publicului larg, care are multă gumă de mestecat în ea, gândită să te facă să te simți inteligent și spiritual, în timp ce Veacul de singurătate este un roman poate mai puțin accesibil, dar dintr-o altă ligă, una în care Coelho nu o să aibă acces niciodată :)

    raspunde

  23. dragdelectura spune:

    Cartea aceasta te implica puternic emotional si te rapeste intr-o lume de poveste unde multe sunt cu susul in jos. Desi am avut putin de furca cu termenii specifici columbieni (am citit-o in spaniola), mi-a placut teribil!
    Sunt pe deplin de acord si cu ceea ce scria Vlad mai sus.
    Faina recenzia!

    raspunde

  24. Jorge Luis spune:

    O carte foarte buna pe care am citit-o mai multe de ori… am citit-o în limba spaniola (limba ma materna si limba si a carti originala), in limba franceze, în limba italiana, ca si în limba romana, chiar dacă abia acum unele luni am inceput sa învăț limba aceasta… Şi în sfârşit, trebuie spune ca numele autorului carti este Gabriel GARCIA MARQUEZ, nu, Gabriel Garcia MARQUEZ… prin urmare, autorul cartii este GARCIA MARQUEZ.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro