Văsieșul* de Sânziene, un nou obicei al fetelor de măritat
Scris de Bogdan Cosa • 23 June 2016 • in categoria Lit. contemporana, Articole Speciale, Editoriale, Recomandari
*Cine citește poezia asta înainte să se culce are foarte mari șanse să-și viseze ursitul.
Corp boreal
Canalul cu vibrații s-a închis.
Atît de mult te-am iubit în noaptea aia din București,
că nu m-am simțit jignit cînd prietenul tău te-a
abandonat la masa unde băgasem povești
despre DeLillo și Gaddis.
Chiar dacă te-am mai văzut o singură dată, în vis,
și cînd ai început să vorbești m-am gîndit
pentru o secundă că oricine te-o fi trimis
voia de fapt să-mi testeze reacțiile la oscilația paradis
a corpului tău cu mișcări de fată profundă.
O lumină pulsatorie se-ntindea deasupra ta,
împrăștiindu-te-n bucăți de informație greu
de descifrat, dar nici nu le puteam refuza, pentru că
așa stricate aveau tristețea mascată care-mi trebuia.
Cît ai fost tu de darnică și de străină-n frumusețea ta,
cît de tăcută și impresionabilă, Deniz,
acum, când nu mai vrei să îmi vorbești din vis,
cînd nopțile se strîng, ca și cum n-ar fi fost,
într-un punct fix. De unde te văd cum zîmbești
și încerc să te aduc la masa mea.
(Textul face parte din volumul Instalația, Cartea Românească, 2016, so far cartea de poezie a anului.)
amanetauto spune:
23 June 2016 | 12:46 pm
te ridica, apoi te coboara
te paraseste apoi se gandeste cum sa te aiba
pune pasiune si apoi, te lasa …
Imi place foarte mult poezia!