Zile linistite la Clichy
Scris de Raluca Alexe • 24 decembrie 2006 • in categoria Integrala de autor, Lit. contemporana
Autor: Henry Miller
Rating: 
Henry Miller scrie despre sex. Nu, nu - nu scrie numai despre sex, dar cand intalnesti un scriitor american lipsit de frustrari si inhibitii, gata sa astearna pe hartie, intr-un limbaj explicit experientele sale sexuale, mai mult sau mai putin reale, parca nu mai observi si restul temelor abordate.
Zile linistite la Clichy nu face exceptie de la regula "lucrari de Henry Miller"; interzis, cenzurat, recunoscut intr-un final ca literatura, romanul cu tenta autobiografica - la fel ca majoritatea scrierilor autorului - este povestea scriitorului american Joey care nu si-a gasit inca "drumul", ce locuieste impreuna cu prietenul sau francez Carl, scriitor la randul sau. Cea mai mare parte a actiunii se petrece in Clichy, o suburbie a Parisului, cu ceva timp inainte de izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Romanul este intr-adevar amintirea perioadei in care Miller a locuit la Paris, impreuna cu prietenul sau foarte bun, Alfred Perles, scriitor austro-britanic. Cat din experientele relatate sunt adevarate, nu se poate sti exact, insa luand in considerare faptul ca Miller a avut cinci sotii, ne-am putea gandi ca fiecare istorioara are propriul sambure de adevar.
Nu se poate vorbi despre un subiect complicat in Zile linistite la Clichy. Doi prieteni scriitori abia isi duc zilele intr-o suburbie a Parisului, si desi sunt constienti de necesitatea banilor pe care ii au cateodata, nu au nici o retinere in a ii oferi prostituatelor, a ii cheltui dintr-odata pe o masa copioasa, sau a pleca in "excursie" in Luxembourg, pentru a se convinge de proasta "calitate" a prostituatelor de acolo.
Deseori, episoadele in care apar diversele lor partenere sunt amuzante prin atitudinea celor doi. Este memorabila intalnirea cu ceea ce pare a fi o somnambula, care are neaparata nevoie de 200 de franci , fiind dispusa sa ii obtina prin favoruri sexuale, dar care are si un revolver cu ea. Perioada in care Carl traieste cu o minora nimfomana este de asemenea descrisa pe larg, fara economie de amanunte picante si amuzante.
Pe langa scenele de sex, descrise explicit, socant este faptul ca fiecare femeie pe care o intalnesc este dispusa sa se prostitueze pentru cativa bani in plus, chiar daca nu face asta in mod regulat. In plus, cei doi vorbesc cu o nonsalanta izbitoare despre diversele boli venerice pe care le-au contractat sau pe care le-ar putea contracta in viitor. Ce este de-a dreptul surprinzator, este ca in nici un moment nu esti scarbit sau revoltat de ceea ce citesti, ci mai degraba amuzat.
Nu imi dau seama exact in ce masura cartea este o "opera de arta", dar primeste patru stele, pentru ca am citit-o cu placere, pentru ca este "la obiect", fara divagatii si pierderi in decoruri si pentru ca nu as fi crezut ca America poate produce un asemenea scriitor.
O recenzie de: Raluca Alexe
Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Maradona, nu te contrazic in legatura cu articolele, dar eu nu sunt familiarizata cu ele deci Miller este ceva nou pentru mine. In ceea ce priveste valoarea lui, eu il admir pentru ca face exceptie de la pseudo-puritanismul american.





maradona spune:
24 decembrie 2006 | 11:33 am
Raluca, fara a sugera ca Henry Miller nu e un scriitor valoros, spun doar ca aceste articole se scriau mult si bine cam prin anii ’70.
Oricum, e un lucru bun ca Henry Miller incepe sa fie publicat in romaneste, pentru ca are sa aduca acel suflu de autenticitate pe care il aduce muzica din Orientul Mijlociu intr-o industrie de manelisti.