Intr-adevar, cartea lui Ries are toate elementele unui best-seller. Inclusiv tonul incisiv si controversele intentionat generate.

Cred ca are dreptate in toate tezele principale ale cartii. Orice practician care vrea sa aiba succes in comunicare ar trebui sa si le insuseasca.

Insa cand spun asta o fac doar pe motive “sentimentale”. Pentru ca rational vorbind, Ries nu ofera nici un argument pentru nimic din ce spune.

E drept ca repeta obsesiv in carte: “am sa demonstrez in cele ce urmeaza”, “argumentele pentru asta sunt ca” etc. Insa e doar un efect retoric. Pentru ca in fapt nu demonstreaza nimic, cu atat mai putin nu aduce dovezi stiintifice pentru tezele lui.

Succesul unor companii care au facut PR si insuccesul unor companii care nu au facut poate sa fie cel mult un argument de editorial. Pentru ca e aproape imposibil, si Ries nici macar nu incearca, sa descopere cauzalitati stiintifice in faptele relatate de el.

De aceea, cartea ramane un eseu pseudo-stiintific. Sigur, asta nu e o problema, pentru ca asa sunt si lucrarile lui Freud (poate la Freud a existat o preocupare mai mare pentru ca sistemul de gandire sa para unul bine inchegat).

In schimb cred ca e o lectura esentiala pentru toti tinerii care se pregatesc pentru o cariera in comunicare. Si asta, pentru ca insusirea tezelor lui Ries va duce la un efect practic imediat.

Toata experienta mea in comunicare imi spune ca Ries are dreptate.