bookblog.ro

---

Fragment: „Cartea numerilor” de Florina Ilis

Scris de • 20 December 2018 • in categoria Noi aparitii, Recomandari, Fragmente

Autor: Florina Ilis
Titlu: Cartea numerilor
Carte publicată şi în ediţie digitală
Editura: Polirom
Colecţie: Fiction Ltd
ISBN: 978-973-46-7667-5
Format: 130x200 mm

Sigur că tata, povestindu-­mi acel vis, nu-şi mai amin­tea nici lecţia din manual, nici numele personajelor. În vederea completării lacunelor, eu n­-am făcut decât ceea ce se cuvenea, respectiv să caut la bibliotecă manualul de limba romînă al tatălui meu. Când l-­am găsit şi am identificat lecţia cu un chiabur descris de către autor ca având obrazul roşu, umflat şi cu fălcile late, am realizat că ora aceea de romînă s­a petrecut, dacă ar fi să ţin cont de cronologie, cu trei ani înaintea arestării bunicu­ lui. Adică exact în acel aprilie 1956. În amintirea tatălui meu însă, decalajul nu părea să fie chiar atât de mare sau, cel puţin, nu prezenta vreo semnificaţie. Un lucru totuşi era cert: tata apropia acel vis de arestarea de mai târziu a bunicului. Dacă dau crezare spuselor lui, atunci fie acea lecţie îi rămăsese întipărită în minte, tăinuită undeva adânc, revenind sub forma unui vis, trei ani mai târziu, chiar înaintea arestării bunicului, fie, cum era şi firesc, a visat scene din lecţie imediat ce a citit­-o şi, în virtutea groaznicei impresii, visul s­-a repetat în versiuni diferite, recompunându-­se în viziunea de coşmar avută în preajma arestării tatălui. Povestirea din manual nu e decât un pamflet exagerat, cu evidentă tentă politică, la adresa chiaburilor care încă nu renunţaseră la pământu­rile lor, opunându-­se colectivizării şi învrăjbindu-­i pe ţăranii săraci, dar sinceri. Citind lecţia Duşmănie, elevul ioachim s­-a gândit în mod automat la tatăl lui, care nu era nici roşu, nici umflat şi nu avea fălci late, deşi era chiabur. Despre ce însemna să fii chiabur băiatul aflase chiar de la profesorul de limba romînă, care nu precupeţise niciun efort în a explica elevilor, dând exem­ple concrete din comună, ce înseamnă un chiabur.
— Chiabur e un cuvânt turcesc, le explicase profe­sorul, mai potrivit ar fi în loc de chiabur cuvântul culac, un cuvânt care ne vine din limba sovietică, cu care limba romînă, ca limbă slavă, se înrudeşte.
Ca exemplu de chiabur, profesorul îl numise pe Gherasim a mariei lui Anton, adică pe tatăl tatălui meu. În banca din spate, elevul ioachim lăsase capul în jos, pălise, apoi se aprinsese la faţă şi nu ştiuse ce să facă de ruşine. Sub bancă, genunchii îi tremurau, iar cerul gurii i se uscase ca de-­un pârjol teribil. Această senzaţie de arsură şi neputinţă de a vorbi trecuse şi în vis. Fiecare vorbă a profesorului îi înfigea ţepi ascuţiţi în carne şi creieri. Pentru a­-i descrie pe chiaburi, profesorul adusese la clasă nişte afişe mai vechi care fuseseră lipite cu ani în urmă pe gardurile din sat, unde le albise soarele, le îngălbenise ploaia, dar imaginile se vedeau încă binişor. Afişele repre­zentau chiaburi cu burţi umflate, dezgolite indecent, cu pipe în gură şi nasuri mari, sau un altul cu chiaburi duşmănoşi ce incendiază stogurile de grâu. Elevul le privise tulburat peste măsură, acele imagini producându­i o vie impresie. Apoi, totul culminase cu lecţia Duşmănie. În ciuda propagandei mascate din text, autorul ştiuse cu măiestrie şi dibăcie cum să îngroaşe cu talent trăsăturile, cum să dea relief personajelor şi să producă impresie asupra cititorilor, astfel că ioachim, băiatul de doisprezece ani, convingându-­se că totul s-­a petrecut aievea în acel sat de lângă Olteniţa, să fie teribil de impresionat de poveste şi să sfârşească prin a crede că totul era adevă­rat, cuvânt cu cuvânt. Senzaţia aceea de adevăr a trecut şi în vis, unde ioachim retrăi totul, ca într­un film. Doar că filmul din vis, amestecând viaţa cu literatura, îl cuprin­dea şi pe băiat, dar şi pe tatăl lui, pe Gherasim, totul derulându­-se într­-o învălmăşeală de imagini cumplite, răstălmăcitoare. ioachim visase până şi replicile din carte, atât de bine i se întipărise totul în minte: Mi-e sete de sângele lor, ca de ţoiul ăsta de rachiu. Uite-aşa l-aş bea... Aşa sunau cuvintele lui Eftimie chiaburul, anticipând crima pe care urma s­o facă. Godea, un tovarăş din biroul celulei de partid, se dusese la cârciumă ca să-­l certe pe tovarăşul Vasile fiindcă bea în tovărăşia chiaburului Eftimie. Chiaburul, grohăind de veselie aţâţătoare, coclită de ură, asistă la discuţia aprinsă a celor doi tovarăşi, punând paie pe foc cu vorbe meşteşugite. Într­-un moment oarecare, chiaburul se ridică de la masă cu ochii aproape cruciş, cu buzele întredeschise, umede de bale şi-­l înjun­ghie mişeleşte pe la spate pe tovarăşul Godea, cu o lovitură de cuţit. ioachim a visat totul, cuvânt cu cuvânt, ochii cruciş, buzele întredeschise, balele. Când mi­a rela­tat visul, a insistat asupra faptului că fusese legat la mâini şi că simţea ceva în gură, ca un căluş. Nu putea nici să se mişte, nici să strige după ajutor. În a doua parte a lecţiei, tovarăşii discută dacă să­-i mai lase sau nu carne­tul de partid lui Vasile, care a băut spirt verde de secară cu chiaburul şi n-­a fost în stare să împiedice oribila crimă. În vis, tata a sărit peste acea parte. Apoi, în ultima sec­venţă, autorul îl prezintă pe chiabur ca pe un criminal, a cărui faptă de omor – ca în vechile tragedii antice – îl va izgoni din societate, izolându-­l de oameni. Nu trece mult şi, ascultând de rânduiala veche care cere ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte, oamenii din sat vin la casa lui Eftimie ca să-­l prindă şi să­-l judece pentru crimă. Mizând pe efectul de spaimă şi contrast, autorul descrie cu măiestrie trăirile chiaburului ce simte apropierea săte­nilor şi duşmănia lor. În visul tatălui meu, lucrurile întâm­plate în carte luaseră o altă întorsătură. Gherasim, tatăl tatălui meu, era chiar chiaburul Eftimie, deşi nu i se vedea chipul. Neputinţa de a­-i vedea faţa constrasta cu încrederea că Eftimie chiaburul era chiar tatăl lui, deşi el, tata, refuza s­-o creadă. Când în cârciumă a intrat tovarăşul Godea, vederea tatălui meu s­-a dublat, ca în binoclul de război, de se făcea că vede două imagini suprapuse concentric. Îi vedea pe cei doi băutori ca şi cum el, tata, ar fi intrat în cârciumă în locul lui Godea şi, în acelaşi timp, urmărea totul de undeva de sus, ca şi cum ar fi fost o muscă – să spunem – pe creştetul unuia dintre ei. Apoi, fără să ştie cum, băiatul a simţit că e înjunghiat pe la spate, ca personajul din lecţie. Nu putuse însă să vadă chipul celui ce­-o făcuse. Şi, cum numai în vis se poate întâmpla, profesorul de limba română, tovarăşul mărin ion, s-­a ivit tocmai la timp ca să lămurească lucru­rile. Tâlharul pedepsit! striga profesorul, rostind fără să vrea titlul poeziei lui Arghezi pe care elevii o avuseseră de învăţat cu o lecţie înainte.

***

Noul volum al Florinei Ilis este, precum cartea lui Moise, un „recensământ” al unui popor aflat pe drumul prin pustiul adesea ostil al unei istorii potrivnice. Construit pe structura Numerilor – carte despre ascultare și răzvrătire, despre pocăință și binecuvântare –, romanul este o sinecdocă a destinului României, ambiționându-se să cuprindă cât mai multe evenimente cruciale ale secolului XX și să sintetizeze o etno-istorie perfect verosimilă. Printr-o tehnică insolită, naratorul își provoacă personajele să-și depene amintirile pentru a reconstitui un arbore genealogic secular, adânc înfipt în pământ, plăsmuit din imaginație, pe ramuri cu nume pe care istoria nu le-a înregistrat, cu destine intersectate, aflate sub semnul iubirii, al bucuriei, al nașterii și al morții, dar și al trădării, al minciunii și compromisului. Nonconformistă față de rigorile epicului tradițional, puterea de seducție a Cărții numerilor stă în varietatea personajelor și a întâmplărilor în care oricine poate identifica profiluri, personalități și experiențe din istoria personală.

 

 

 





Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Dacă toată cartea e scrisă așa, împotriva regulilor ortografice elementare, n-o voi citi în veci!

    raspunde

    • Ileana spune:

      E păcat sa nu înțelegeți o licență poetică! Oricum nu va obliga nimeni sa cititi ceva anume, nu era nevoie sa purtați un comentariu atît de ostil și de ostentativ!

      raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro