bookblog.ro

Carti de 5 stele

---

Fragment în avanpremieră: „Istorie și rasism. Ideea de rasă de la Iluminism la Donald Trump

Scris de • 4 June 2019 • in categoria Noi aparitii, Recomandari

Editura: Polirom

Domeniu: Istorie
Colectie: HISTORIA
Numar pagini: 224
ISBN: 978-973-46-7189-2
Tip editie: broșată
Format: 160x235
An aparitie: 2019

După succesiunea de evenimente teroriste din ultimii zece ani şi după ce s-au confruntat cu un influx zilnic de refugiaţi din Siria şi din alte ţări măcinate de război, multe guverne europene sînt îngrijorate cu privire la siguranţa personală a cetăţenilor, stabilitatea lor socială şi prosperitatea lor economică. Ca răspuns la sentimentul tot mai acut al unei crize, unele dintre acestea au adoptat un limbaj xenofob şi o poziţie orientată ferm împotriva imaginii unei societăţi europene multiculturale şi multietnice. Altele au reacţionat prin înăsprirea controalelor la graniţă şi printr‑o monitorizare mai intensă a anumitor grupuri etnice şi religioase. Astfel de măsuri l‑au făcut pe Arun Kundnani să sugereze că islamofobia prezentă astăzi în Occident este „o formă [clară] de rasism structural care îi vizează pe musulmani”.

Există, fireşte, un material bogat de explorat în ce priveşte atracţia constantă exercitată de ideea de rasă asupra sensibilităţilor politice contemporane nu numai în SUA, ci şi în Franţa, Grecia, Italia şi Ungaria. În Marea Britanie, de exemplu, după votul în favoarea Brexit-ului, au căpătat importanţă noi factori identitari, evidenţiind o criză profundă a identităţii individuale şi colective pe care o traversează în momentul de faţă nu doar populaţia „albă” majoritară. După cum spune politologul Eric Kaufmann, „întrebarea esenţială a timpurilor noastre [în Marea Britanie] nu este „Ce înseamnă să fii britanic?„, ci mai ales „Ce înseamnă să fii britanic alb?”. Această interpretare se bazează pe analiza unei angoase identitare, a unui dezechilibru etnic sau, ca să folosim formula consacrată de Robin J. DiAngelo, a unui sentiment al „fragilităţii” rasiale, expresie a declinului dominaţiei albilor.

Susţinînd astfel de perspective, o parte semnificativă a publicului din Marea Britanie, precum şi unele elite politice de dreapta presupun că indivizii şi comunităţile trebuie protejate împotriva celor care sînt diferiţi, deşi graniţele ontologice dintre „noi” şi „ei” sînt întotdeauna neclare şi instabile. Unii merg pînă la a susţine chiar că identitatea şi cultura europeană nu vor dăinui în aceste vremuri nesigure şi înfricoşătoare, dominate de terorism mondial, recesiuni economice şi migraţii de masă.

Asemenea scenarii pesimiste ale erodării culturale europene imită discursurile clasice ale declinului şi teoriile ciclicităţii istorice elaborate în secolele anterioare de diverşi autori precum Arthur de Gobineau, Henry Adams, Max Nordau şi Oswald Spengler. Pe de altă parte, legătura dintre aceste discursuri privind declinul civilizaţiilor şi ideea de rasă nu este întîmplătoare. De fapt, e corect să spunem că ideea de rasă reprezintă unul dintre conceptele dominante în întreaga istorie a teoriilor europene şi occidentale ale progresului şi declinului istoric. Importanţa sa în înţelegerea fenomenelor culturale, a relaţiilor umane şi a aranjamentelor politice nu poate fi subestimată. Prezenţa sa generalizată şi incapacitatea societăţilor noastre de a renunţa complet la ea evidenţiază un paradox îngrijorător, sintetizat cel mai bine de filosoful David Theo Goldberg: „Rasa este irelevantă, dar totul se reduce la rasă”.

***

„Ideea de rasă are o lungă istorie discontinuă şi eterogenă. Şi se reinventează mereu, adesea prin redescoperirea şi combinarea unor ingrediente vechi, uitate, refulate ori cenzurate, prin schimbarea paradigmelor – de la filosofie, lingvistică şi antropologie la antropogeografie, medicină, genetică, eugenism şi biopolitică. Lucrarea semnată de Marius Turda, unul dintre cei mai valoroşi specialişti internaţionali ai acestei problematici, şi de colega sa Maria Sophia Quine este o sinteză istorică şi critică a evoluţiei conceptului de rasă din Epoca Luminilor până astăzi. Adică istoricizarea şi contextualizarea unei idei plasate între negare/relativizare constructivistă şi absolutizare esenţialistă, între universal (natura umană) şi particular (ierarhizarea grupurilor şi indivizilor între sublim şi monstruos).” (Sorin Antohi, membru în Academia Europaea)

 

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro