bookblog.ro

---

Fragment: „Umbra pierdută” de Carmen Firan, Editura Polirom

Scris de • 29 January 2018 • in categoria Noi aparitii, Fragmente

Autor: Carmen Firan 

Cartea: Umbra pierdută

Editura: Polirom               

Colecţie: Ego. Proză

ISBN: 978-973-46-7164-9

Format: 130x200 mm

224 p.

Preţ: 29.95 lei

 

 

 

 

Avea senzaţia că viaţa încetase să‑i mai aparţină întru totul. Se simţea ca un sertar deschis în stradă, dar al cărui conţinut nu interesa pe nimeni. Trăia un provizorat în pericol de a se permanentiza, cu toate jumătăţile lui de măsură şi lucrurile oprite din creştere. Cum ar fi să nu poţi trage aer în piept până la capăt. Să mergi pe vârfuri pentru a nu-ţi trezi vocile interioare care îţi spun că nu mai eşti tu stăpânul propriului tău teritoriu.

Dacă în cei doi ani petrecuţi la Paris ştiuse clar că se afla în exil, aici nu se simţea nici străin, dar nici acasă. Staţia terminus de care vorbea Mimi nu închidea drumul, îl ridica deasupra unor intersecţii de unde teoretic o puteai lua în orice direcţie. Doar că traficul infernal îţi paraliza mişcările, zgomotele îţi acopereau dorinţa abia şoptită de teamă că în aglomeraţie poţi uşor să alegi calea greşită. Care era calea ? Odată i se păruse că o vede, acum bâjbâia prins în firele pe care tot el le înnodase.

Când s-a întors, Mimi adormise pe locul lui pentru a-l simţi când se va pune în pat. Umerii ei dezveliţi, părul răvăşit pe pernă, mirosul acru al respiraţiei ar fi fost certitudinea de care avea nevoie. Ar fi acceptat ea oare să lase baltă drumul ăsta care părea să nu ducă

niciunde şi să se întoarcă în România cu el ? Căzuse dictatura, aveau acolo o casă frumoasă, pe maică-sa, care abia îl aştepta înapoi, prieteni, prestigiu, cititori, calea frumos pavată şi până şi eternitatea asigurată. El în engleză nu va scrie oricum niciodată. La ce bun toată zbaterea asta pe uscat, de ce să-şi înfrunte destinul, să schimbe liniştea şi siguranţa pe incertitudini şi anxietăţi? S-ar întoarce într-o ţară nouă cu o aură nouă după sejurul în Paris şi New York, ar fi mai prolific şi ar străluci mai mult ca înainte. În fond, era un răsfăţat al sorţii, de ce să şi-o provoace? Încă mai putea opri avalanşa care îi luase cu ea şi îi târa bezmetic la vale. În Bucureşti îi aşteptau patul făcut şi masa pusă. Şi probabil câţiva reporteri la aeroport. Mimi şi-ar putea deschide o şcoală de balet particulară. Ce-ar fi s-o trezească şi s-o întrebe chiar acum?

Storurile rămăseseră ridicate şi lumina firavă de la becurile din stradă se prelingea pe lângă biroul vechi, se înfăşura de piciorul patului şi se oprea în şifonierul demodat al lui Edi în care acum zăceau claie peste grămadă lucrurile lor cărate de pe un continent pe

altul. Camera părea şi mai mică în întuneric, şi mai rece, simţi o gheară în inimă, nimic nu era al lui acolo, nu-şi recunoscu nici umbra înghesuită pe un perete străin.

Mimi i-a simţit prezenţa şi s-a întors cu spatele, gemând uşor ca un copil care visează ce nu-i place. A privit-o pentru prima oară cu frică. Nici Mimi nu mai părea toată a lui. S-a strecurat sub cuvertură, a împins-o uşor la o parte, dar ea nici n‑a simţit, avea un somn sănătos, iar el n-a îndrăznit să i-l tulbure.

 

Curând, cuvintele lui Edi s-au arătat providenţiale. Presa americană avea să se îndrepte de a doua zi spre noul conflict declanşat în Canalul Panama, iar România, către o tranziţie spre democraţie greoaie şi ceţoasă în care entuziasmul zilelor Revoluţiei fusese înghiţit de dezamăgiri şi lehamite. Până şi mama lui Fred vorbea de iluzii spulberate şi se bucura că el se afla la New York, departe de frustrarea şi decepţia care creşteau acolo de la o zi la alta.

Cu Revoluţia română rezolvată şi sărbătorile încheiate, se instaurase o atmosferă stătută cu gust de lâncezeală, care urmează evenimentelor dramatice ori fericite, eşuate de fiecare dată într-o descărcare de adrenalină şi reluarea monotoniei de unde ai lăsat-o. Fred s-a întors la cartea lui, iar Mimi îşi vedea de slujba ei de recepţioneră la salonul din Soho.

Doar că după câteva săptămâni patroana, o italiancă trecută de şaizeci de ani, şi-a strâns toate angajatele într-o pauză de prânz să le anunţe că peste o lună urma să închidă salonul. Îşi vindea businessul. Întâlnise bărbatul ideal cu care voia să se mute în Toscana, unde tatăl ei îi lăsase o casă şi culturi de viţă-de-vie la poalele colinelor din Volterra. Mimi avea să rămână fără slujbă. Nu voia să abandoneze cursul de cosmeticiană, dar costa destul, nu se punea problema ca Fred să lucreze, universităţile la care ceruse să fie acceptat ca profesor nu se grăbeau să răspundă, iar rezervele lor de bani erau minime. Edi dădea şi el semne de oboseală după convieţuirea în trei prelungită mai mult decât sperase.

Mimi încerca să-i liniştească pe amândoi ameninţându-i că nu se va da în niciun caz bătută, chiar dacă ar fi să facă un timp menaj sau să îngrijească bătrâni la domiciliu. Fred s-a decis atunci să‑l caute pe Sebastian Solomon. Se cunoscuseră la un cenaclu în Bucureşti când el era foarte tânăr şi încă nu publicase nicio carte. Sebastian, Seby, cum îi spuneau apropiaţii, îl încurajase, îi publicase două povestiri scurte în revista bucureşteană

la care lucra pe atunci, prevestindu-i un viitor strălucit în proză.

***

O carte de dragoste şi aventură, o explorare psihologică a emigrantului între două vârste prins între dileme identitare. Povestea unui cuplu de români stabiliţi la New York, un scriitor şi o balerină, care înfruntă cu intensităţi diferite provocările lumii noi. Un roman despre succes şi ratare, despre cum poţi să-ţi împlineşti visul american, dar şi despre capcanele şi anxietăţile oraşului, deopotrivă strălucitor şi devorator de energii.

„Carmen Firan a scris un roman de mare mister, săpând adânc în relaţia dintre două personaje şi două lumi. Umbra pierdută e un thriller psihologic şi intelectual al zilelor noastre, admirabil scris, cu luciditate şi umor.” (Andrei Codrescu)

„Un roman fascinant despre seducţia visului american şi dilemele emigrantului, despre lumina orbitoare şi reflecţiile necruţătoare ale New Yorkului, o poveste universală în care fiecare se poate, într-un fel, regăsi.” (Isaiah Sheffer)

„Scriitor al lumii, Carmen Firan este o autoare prolifică, reflectând în proza ei provocările lumii în care a crescut şi oferindu-ne o imagine tulburătoare, din alt unghi, a Americii.” (Midwest Book Review)





Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Camelia Ghinescu spune:

    M- a facut pentru un timp sa ma opresc din ritmul adunare- scadere ore dedicate pentru cumparaturi, gatit, spalat rufe, intins rufe, pentru lucrul care imi aduce un venit… m-a facut sa reflectez cine am devenit dupa toata aceasta singuratate care sta un spatele cursei pentru siguranta zilei de maine siguranta copilului meu, siguranta anilor mei de batranete, si mai mult sa ma intreb cine voi deveni continuind sa traiesc asa.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro