Apoi, nu-mi dau seama de unde reiese că aş fi MÂNDRU că l-am ocolit până acum (drept să spun, nu e nici un an de când am aflat câte ceva despre RB, nu se poate spune că-l ocolesc de o viaţă, sau alte grozăvii din astea!).

Nu am fost “la nici o modă”, evitându-l pe Bolano. E bizar ce spui… Am comis, mai degrabă, o mică eroare (dacă m-aş fi perpelit, totuşi, de jenă, nu aş fi fost onest recunoscând asta; admiţând public este felul meu de a mă “autopenaliza” sau, măcar, autoironiza). Dar nu consider că e prea târziu, nici o ocazie de a fi executat pe eşafod, indiferent dacă între mine şi el au stat “mofturi” sau “motive bine întemeiate”. Oricum, nu RB a fost revelaţia mea în anul 2009, dar nu o voi dezvălui aici, ca să nu fie pentru “cineva” motiv de “rizibilitate”…

Şi da, SUNT cu adevărat “rizibile” slabele raţiuni ce m-au ţinut departe de acest scriitor. Pot realiza şi singur. Poate că experienţa mea “proastă” o să fie învăţătură pentru altcineva, la rându-i, pasibil a fi ispitit să-l amâne. De altfel, recomand oricui cartea asta! Iar recenzia mea, deşi e “pe lângă subiect”, cum mă anunţa cineva mai sus, sper că NU face un deserviciu cărţii.

Am spus eu altceva? Bine c-am descoperit, în cele din urmă, America, dară.

PS: începe să mă-ncerce un vag regret pentru acel “de indubitabilă valoare”. Şi nu e Bolano de vină.

Aş fi măgulit dacă fiecare producţie mi-ar fi citită în spirit şi-n literă. Păcat că nu se întâmplă prea des. Prea suntem obişnuiţi să ”periem” textele atunci când le citim online. Ori, poate că într-adevăr nu merită să ne stricăm ochii cu unele. Y compris ale mele. Mulţumesc.

Nu am găsit nici o intervenţie anterioară dv cu un NU în minus… Binevoitorii au şters-o. Să le mulţumim. Sunt mereu ”pe fază”, uneori. :)

Intrebarea (corecta) era: ‘cum puteti sa sustineti ca Bolaño e ‘creatorul unei opere autentice, de o indubitabilă valoare’, de vreme ce i-ati citit doar o carte?’

Sint de acord cu ce spuneti la sfirsit: oricit de tocite ar fi cuvintele ‘scriitor mare’, ‘originalitate’ etc., sint primele care mi-au venit si mie in minte dupa ce l-am citit pe Bolaño.

Felul in care va brodati recenzia in jurul ‘fundaturii hermeneutice’ mi se pare ca se potriveste cu povestile din ‘Tirfe asasine’, care ar fi ecouri ale unor povesti subterane, secrete: interpretarea ramine cumva paralela cu cartea, sau cel putin nu se apropie prea mult de text. Daca o sa cititi ‘Literatura nazista…’ – si va doresc sa o cititi -, o sa ajungeti intr-o altfel de fundatura – etica (asta a fost experienta mea).

Am o mica curiozitate: cum puteti sa sustineti ca Bolaño e ‘creatorul unei opere autentice, de o indubitabilă valoare’, de vreme ce nu i-ati citit doar o carte? (din recenzia dvs. nu se intelege ca ati fi citit ’2066′, ‘Detectivii salbatici’, ‘Istoria literaturii naziste…’ si pe celelalte). Daca e vorba de o intuitie, epitetul ‘indubitabil’ nu e cel mai potrivit, nu-i asa?

En passant, nu mi se pare ca Bolaño a devenit un scriitor-cult in blogosfera. Eu nu-mi aduc aminte sa fi intilnit mai mult de trei-patru insemnari despre el, pe blogurile unor cititori care nu pot fi acuzati de lipsa de spirit critic. Nu inteleg de ce tineti sa inventati un om de paie, de fapt o masa de oameni de paie indistincti – ‘masa (de numeroase ori, în mod dezolant lipsită de spirit critic a cititorimii blogosferice’, spuneti dvs. -, ca sa subliniati, prin contrast, cit de bun cititor sinteti. Mi se pare o strategie de autoprezentare/legitimare cam facila. Si care va poate juca feste, fiindca nici dvs. nu dovediti spirit critic fata de propriile afirmatii (v. – ‘creatorul unei opere autentice, de o indubitabilă valoare’). : )

Altfel spus, ma intreb de ce va vine greu sa presupuneti ca si alti cititori din blogosfera l-au descoperit si il citesc pe Bola̱o nu din conformism, ci pentru ca le place, pentru ca au suficient discernamint ca sa-si dea seama ca e un scriitor bun Рadica din aceleasi motive pentru care il cititi si dvs.

Eu l-am descoperit pe Bolaño acum vreo patru ani, intr-o carte de Vila-Matas (‘Desde la ciudad nerviosa’). Am inceput cu ‘Literatura nazista’, am cautat repede si alte carti de-ale lui, cu certitudinea ca am descoperit ditamai scriitorul. Nu stiam mai nimic despre el, nici ca murise, habar n-aveam ca ajunsese atit de in voga. Si m-as bucura la fel de mult daca l-as descoperi azi, nu mi-ar pasa ca e la moda.