Accidentul

October 12th, 2007 | Integrala de autor, Raluca Alexe, Roman de dragoste |

Autor: Mihail Sebastian
Rating:

Seara de 18 decembrie 1934. Nora incearca sa coboare din tramvai intre statii (cum face de fiecare data) insa aluneca si se prabuseste, usor lovita, in zapada. Un stupid accident de tramvai. Se ridica si il roaga sa o ajute pe cel mai indiferent barbat dintre toti care se aflau in acel tramvai. Cel mai indiferent, cel mai tacut, cel mai sters, cel mai parca trist, cel mai uracios, inchis in sine si absent om pe care l-ai putea intalni; si care pe deasupra inspira si teama.

Asa incepe romanul lui Mihail Sebastian, care pe la jumatate mi-a devenit “cartea de pe noptiera”. Niciodata pana acum n-am simtit atmosfera si vremea dintr-o carte, sentimentele personajelor, nu le-am auzit gandurile, ca acum. In Accidentul, este iarna. Iarna cu zapada, cu frig, cu felinare aprinse ce o fac sa straluceasca, cu urme de pasi ce raman bine intiparite, cu priviri de la fereastra in lungul strazilor pustii. In realitatea propriei camere este tot iarna; arunci un sal pe umeri si citesti mai departe.

O vezi pe Nora cum ajunge sprijinindu-se de Paul pana acasa, esti intrigat de faptul ca face o baie fierbinte cu el in camera de alaturi, o vezi afland ca in ziua aceea el implineste treizeci de ani, si tragandu-l intr-o sarbatorire pe care el nu o dorea neaparat, desi o savureaza. Si il mai vezi pe Paul fugind din casa Norei, si incepi sincer sa te intrebi ce este in neregula cu acest barbat.

“Neregula” este Ann, o tanara pictorita, cu care a impartasit o iubire consumanta, calatorii pe nepregatite, conversatii lungi, imbratisari nesfarsite, priviri adanci si cuvinte de alint. Care s-au evaporat odata ce Ann si-a pus cariera pe primul loc, uitand de Paul in timpul escapadelor ei, poate cu alti barbati, potentiali clienti. O “neregula” de care Paul nu se poate rupe, chiar si dupa aproape jumatate de an de cand povestea lor a luat sfarsit. Pe care fuge sa o caute in locul lor preferat, despre care crede ca il asteapta acasa cand isi vede propria fereastra luminata.

E Nora insa, care simte mai mult decat ingrijorarea declarata ca el se va sinucide. Nu isi poate explica nici macar ei propriile actiuni, de ce se duce dupa el la tribunal, unde avea un proces, desi, dupa noaptea de dragoste petrecuta in casa lui, el plecase lasand un bilet indiferent.

Abia in trenul spre Brasov, in care il convinge cu greu sa se urce, impreuna cu echipamentul complet de schi proaspat cumparat, sentimentele incep sa ii devina clare; si pe drumul anevoios prin Prapastia Lupului, spre o cabana din varful muntelui. Relatia lor, impartita intre zilele in care ii este profesoara de schi si noptile in care ii este amanta, prinde molcom contur, pe fundalul povestii tulburtoare a familiei Grodeck, in casuta carora se adapostesc.

La fel de incet, cu pasi mici si nesiguri prinde contur si un nou Paul, parca salvat din calea amintirilor de Nora si de schi. Asta pana cand o intalneste din nou pe Ann, in mijlocul acelei lumi, ce fusese parca creata cu menirea de a o izgoni din tot. Totul depinde atunci de dorinta lui de a o uita si de dorinta Norei de a lupta mai departe…

“Nora, tu crezi ca schiul poate sa salveze un om? Poate sa schimbe o viata?”

O recenzie de: Raluca Alexe

• Fragmente dintr-un carnet găsit
• Jurnal II. Jurnal indirect 1926-1945
• Jurnal 1935-1944
• Orasul cu salcami
• Cum am devenit huligan