Comentarii la: Narcis si Gura-de-Aur

De către: Ioana

Ioana — Thu, 21 Apr 2011 14:34:43 +0000

L-am descoperit si eu de curand pe Hesse si-as vrea tare mult sa citesc mai multe carti, dar nu prea am de unde sa le cumpar. Daca e cineva dispus sa mi le imprumute sau in cel mai fericit caz sa mi le vanda as fi interesata de:

Narziss und Goldmund (Narcis şi Gură de aur)
Jocul cu mărgele de sticlă (“Das Glasperlenspiel”),
Lupul de stepă (“Der Steppenwolf”)

De către: TJ

TJ — Wed, 19 May 2010 16:55:11 +0000

PS. Am uitat sa precizez, pentru a fi un raspuns complet…depinde foarte mult ce intelegi prin iubire. In contextul cartii atractia fizica este a nu fi asimilata in nici un caz pe de-antregul( sau poate nici partial) cu iubirea. Altfel spus, cu oricate femei s-ar fi “iubit” Gura de aur, nu ar fi impietat cu nimica asupra celor simtite pentru Narcis. Narcis de asemenea nu este afectat decat de limtarea sa in a exprima si a trai conform celor ce le simte.NU il afecteaza cu cate femei se “iubeste” Gura de aur.
Pentru precizari ulterioare sau discutii pe aceste teme ma bucur sa discut cu oricine doreste si este interesat. Yaho-mess : johny_mq

De către: TJ

TJ — Wed, 19 May 2010 16:44:34 +0000

Draga Diana-Elena,

deci este destul de clara relatia dintre cei doi. Acuma, depinde de ce intelegi tu prin homosexual:) si prin iubire. Daca iti pare complicat eu as spune ca sa incerci sa intelegi o relatie intre doi oameni fara sa tii cont de sex. Sau cel mai simplu ar fi sa iti inchipui pe unul din cei 2 ca fiind de sex opus si atunci raspunsul ti-ar aparea in fatza:) Desigur ca Narcis era mort dupa Gura de aur si acesta din urma era intro continua saga de a-si demonstra iubirea pentru Narcis.Acesta e intregul sens al cartii.Ei sunt doua parti ale aceluiasi intreg sau doua fetze diferite ale aceluiasi lucru, dar fiecare cu chemarea sa…Amandoi isi declara dragostea spre finalul cartii. Ce pot sa zic este ca cele doua feluri de a iubi aveau tangenta intr-un loc nu foarte usor accesibil muritorului de rand. Este o carte superba, de vis, pe care o am preferata oricarei carti citita de mine. Este o exprimare superba si superb de simpla a esentei vietii si existentei noaste.

De către: Diana-Elena

Diana-Elena — Sat, 10 Oct 2009 21:57:28 +0000

Prima data am citit ‘Jocul cu margele de sticla’ si desi mi s-a parut greoaie am avut ambitia sa o citesc pe toata si la final am fost multumita fiindca am avut rabdare. ‘Narics si Gura-de-Aur’ in schimb m-a captivat si citeam incontinuu. Mereu aveam agenda si stiloul ca sa notez citate si chiar pasaje intregi din carte. Fata de ‘Jocul cu margele de sticla’ mi se pare ca are totusi dialog si este mult mai usor de citit. Sau poate mi-a placut mie prea mult si de asta. O intrebare as avea. La inceput iubirea dintre ei ma facea sa ma gandesc ca sunt homosexuali, dar apoi Gura-de-Aur se indragosteste de fata din sat(atunci cand pleaca noaptea cu alti baieti din manastire) si are relatii cu femei pe tot parcursul vietii. Nici acum nu am inteles pe deplin iubirea dintre ei doi si daca e cineva care imi poate explica, l-as ruga. Si sper sa nu ma injurati si sa ma etichetati inculta fiindca nu am inteles acest lucru.

De către: omu negru

omu negru — Tue, 06 Oct 2009 19:08:46 +0000

pe parcursul cartii mie mi se pare ca goldmund devine si narzis si goldmund in acelasi timp, de cei doi poli fiind nevoie in egala masura pentru desvarsirea in arta

De către: Alle

Alle — Wed, 22 Apr 2009 17:20:03 +0000

De acord;

Cartea asta are un farmec anume.

De către: marie jeanne

marie jeanne — Tue, 16 Dec 2008 20:41:32 +0000

Dialog?! Da domnule, chiar ma intrebam de ani de zile ce-i lipseste lui Narcis =))

De către: Claudiu Craciun

Claudiu Craciun — Thu, 09 Oct 2008 05:44:02 +0000

A, si am uitat sa-ti spun ca mi-a placut foarte mult cum ai incheiat aceasta recenzie (care spala multe pacate :D – caci, na!, oameni suntem, deci cu pacate).
“doua povesti de viata, care arata ce inseamna sa iti urmezi chemarea, dar mai ales cat de important este sa o gasesti pe cea adevarata.” Frumos, foarte frumos spus! Ai surprins o caracteristica esentiala a cartii, in cateva cuvinte.

A, si inca ceva! (asta asa, off topic)
N-oi fi eu un intelept, dar macar atata stiu: lumea este reala, nu este o fantasma; sufletul omului este invelit de trup, nu de vant. Cine crede altfel, se inseala. Si argumente am destule: trupul femeii e cald, poarta in el apa vie, zapada e rece si schiurile aluneca pe ea, florile au miros, focul incalzeste, stanca muntilor e aspra si dura, pasarile canta, dimineata in casa miroase a ceai, in iarba e roua, iar moartea… da, asta da, moartea nu exista! E doar o usa.