Esti aici: bookblog.ro » Raluca Alexe, SF/Fantasy » Picnic la marginea drumului
Picnic la marginea drumului
Autor: A&B Strugatki
Rating: 
Probabil ca voi fi aspru criticata pentru saracia de stele din rating-ul meu, insa fara sa vreau sa incep o alta serie de contradictii pe tema superioritatii vreunui gen literar, am sa indraznesc sa spun ca acest” roman (pot sa-l numasc roman?!) nu mi-a placut aproape deloc si ca a fost probabil ultima mea intalnire cu SF-ul. Amanuntul pe care ar trebui sa il mentionez este acela ca Picnic la marginea drumului a fost de altfel si prima mea intalnire cu literatura SF. Auzind multe despre aceasta carte, si fiind constienta ca “arunc cu noroi” in literatura SF in necunostinta de cauza, ci doar pe baza unor filme, am plecat in calatorie prin “Zona”, recunosc, cu idei preconcepute. Nu stiu daca numai aceste idei au stat la baza reasigurarii ca nu ma inteleg bine cu SF-ul, dar cred ca au avut totusi o pondere destul de mare.
“Zona” despre care vorbeam mai devreme, se afla in oraselul Marmont, unul din cele sase vizitate de extraterestri, si este ceea ce a ramas in urma dupa Vizita. Casele au fost parasite de oamenii care au reusit sa fuga in momentul Vizitei, totul e pustiu, insa nu este nimic miscat din locul lui de altceva decat de timp. Cele cateva cartiere au fost apoi imediat imprejmuite si pazite cu strictete, a aparut Institutul, care se ocupa cu studierea lucrurilor lasate in urma (si numeroase pseudo-stiinte care se ocupa cu studierea a tot ceea ce este legat de faimoasa Vizita). Insa odata cu imprejmuirea Zonei apar si stalkerii, cei care se furiseaza in zona pentru a aduce afara obiecte de acolo, pe care le vand cu bani multi celor interesati.
Un astfel de stalker este si Redrick Schuhart, zis Red, zis Roscovanul, care este printre cei mai buni stalkeri, si care cunoaste Zona mai bine decat toti cei de la Institut, pentru care si lucreaza la un moment dat. Prin ochii lui este vazuta aproape toata cartea, si el este cel care da cititorului informatii pretioase despre Zona; despre cum cei care locuiau in cartierele vizitate spun ca s-a auzit un zgomot puternic, dar sunt singurii care l-au auzit; despre “chelia tantarului” care este un spatiu mic care se deplaseaza si in care gravitatia este atat de mare incat turteste chiar si un elicopter; despre “piftia vrajitorului”, un fel de lichid cred, care ataca oasele, molesindu-le, fara a provoca leziuni externe; in fine, despre “baterii”, “bratari”, “ace”, “masina de tocat”, rivalitati intre stalkeri, harti insemnate cu locurile in care a mai murit cate un curajos, locuri care trebuie evitate.
Prin ochii lui vedem insa si cele trei vizite pe care le face in Zona, descrise, ce-i drept cu indemanare, pentru ca Red “noteaza” fiecare adiere de vant care ar putea aduce o “chelie” si fiecare scartait al ierbii. Si tot de la el aflam cat de important este ca in momentul in care un stalker experimentat iti spune “Stop” sau “Culcat”, tu deja sa fi terminat de executat comanda pana cand termina el de rostit cuvintele. Aflam insa si ca Zona il incearca greu pe cel ce intra acolo, il schimba si il transforma intr-o persoana mai rea si revoltata pe conditia sa de stalker.
Titlul este explicat in carte in felul urmator: “Inchipuieste-ti o padure, un drum, o poienita. De pe drum vine o masina si se opreste in poienita. Din masina ies tineri; apar sticle, cosuri cu mancare, fete, tranzistori, foto si cin eaparate . Se face un foc, se pun corturile, se da drumul la muzica, iar dimineata o intend. Animalele, pasarile, insectele, care toata noaptea au privit cu groaza la tot ce s-a petrecut, ies din adaposturile lor, si ce vad? Pe iarba s-a scurs ulei de motor, benzina varsata, bujii si filter de ulei aruncate ici-colo. Peste tot zac carpe, becuri arse, cineva a uitat o cheie. (“) Un picnic la marginea unui oarecare drum cosmic. Si ma mai intrebi daca se vor intoarce sau nu”
Spre sfarsit, Redrick pleaca in cautarea ultimului lucru pretios din Zona, Globul de aur, despre care legendele spun ca ar indeplini orice dorinta. Nu va asteptati sa primiti vreun raspuns, doar cel mult indicii. Insa cu toata distanta intre mine si SF trebuie sa recunosc ca am fost “miscata” de monologul interior al lui Red din final, si intorsatura pe care o iau gandurile sale. In rest, cred ca Picnic la marginea drumului se adreseaza mai degraba impatimitilor genului, si nu celor care vor sa faca cunostinta cu literatura SF. Poate gresesc, sau poate nu am facut alegerea potrivita. Nu cred insa ca va mai exista o “data viitoare” pentru o alta alegere de acest gen.
O recenzie de: Raluca Alexe
) eşti teroare..mai vorbim noi 
eu ti-am zis ca n-ai inceput bine cu asta
rusii scriu ciudat si greu de inteles.
eu am citit cartea cand aveam mai multa ‘experienta’ cu sf-ul si tot mi s-a parut ciudata. pe mine m-a frustrat rau de tot pentru ca nu au explicat nimic in final. cred ca-s eu obisnuita prea tare cu stilul american
p.s. multumesc ca ai transcris explicatia titlului!
Sf-ul rusesc si est-european e diferit de literatura SF vestica (care mie personal mi se pare mai digerabila, dar si mai simpluta). In general, cunosc doar extreme – fie oameni innebuniti dupa Sf rusesc, fie oameni care nu il gusta. Acum, sunt de acord cu Jen…se gaseau alte carti mai digerabile pentru un incepator. Ai fost curajoasa
comentariul meu nu este pentru Raluca ci pentru cei care nimeresc aici din intamplare sau nu. Cartea fratilor Strugatki este una de referinta in istoria SF-ului, a must read. Nu este usoara asa cum nici filmul lui Tarkvski dupa carte nu este pentru toata lumea.
Si, daca nu ai o anumita constructie interioara, nu poti gusta genul SF. (o anumita flexibilitate si libertate a imaginatiei si puterea aceea de a iesi din tiparul lucrurilor logice si explicabile.
Jen, ar trebui sa scrii un ghid pentru fetele care vor sa citeasca sf si nu stiu cu ce sa inceapa.
Nu pot sa cred. Cand am deschis blogul si am vazut recenzia la Picnic.. mi-a tremurat degetul pe rotita pana am ajuns la semnatura.
Ai dat din nou nu doar peste SF-ul meu preferat ci peste ceea ce eu consider ca este o capodopera a literaturii contemporane.
Cred ca te-ai obisnuit cu ce urmeaza.
Raluca, felicitari pt. recenzie !!!
puck, chiar nu-s eu persoana care sa dea sfaturi… mi-au mai cerut altii recomandari si mi-a fost foarte greu sa le dau. experienta mea cu recomandarile e destul de negativa, mi s-a intamplat de destule ori sa nu ma impresioneze cartile de care imi spun altii… deci incerc sa nu fac nici eu asta.
eu am vazut juma din film si-am adormit, recunosc
Ce fericit e Bogdan!
)
Ti se pare buna recenzia, nu?
Voi incepe cu un citat din Tarkovski, regizorul filmului Calauza:”Omul modern sufera pentru ca ii lipseste organul credintei”.
S-ar putea ca, dupa citirea acestor cuvinte, nici Bogdan sa nu mai fie atat de multumit de recenzia Ralucai si sa se aplece cu mai multa intelegere asupra unei carti si a unui film care transced cu mult eticheta SF.
Jen, incearca sa vezi filmul de la jumatate. In felul asta o sa fii sigura ca prinzi sfarsitul.
pai da, Jen, ca nu e cine stie ce actiune. numai ca fiecare cadru e foarte artistic, o realizare in sine. mai tii minte site-ul ala cu tipa aceea care s-a urcat pe her motorbike si a facut fotografii in zona Cernobilului? (era la A pe blog, nu mai gasesc linkul), ala e spiritul cartii.
Ii doresc Ralucai sa se razgandeasca mai tarziu si sa mai dea o sansa acestui gen, aparent marginalizat, care a dat scriitori peste care nu se poate trece intr-o istorie a literaturii.
Asta a fost prima mea carte de sf. Si sunt fata. Si am citit-o in cl. a9a, dupa niste romane gen Rosu si Negru si Crima si pedeapsa. Toate astea sunt premise clare care indica ca ar fi trebuit sa nu-mi placa. Mi-a placut la nebunie si am continuat cam cu tot de la fratii Strugatzki, ce am gasit, fireste. Mi-a aratat ca exista o ‘altfel’ de literatura, m-a facut sa-mi puna o gramada de intrebari, de la ‘ce as fi facut eu daca’ pana la probleme de morala, m-a facut constienta de o realitate sumbra care poate nu e asa departe cum pare (paranoia?!).
N-am citit deloc sf vestic [nu ca n-as vrea ci pt ca nu s-a ivit ocazia deocamdata, m-au furat alte carti, dar pe viitor sigur as incerca mai multe] asa ca nu pot face comparatii, dar cu mintea mea de neofita nu am observat ca ar fi fost ciudat, greoi, nedigerabil, etc. Pur si simplu m-a fascinat si captivat de la inceput pana la sfarsit, nici nu mi-am pus problema daca e greoaie.
Cred ca e vorba despre ceea ce a remarcat Puck atat de bine.
yeah, si mie mi-au adus aminte unul de altul… nu mai stiu care a fost la mine primul, linkul sau cartea. http://www.kiddofspeed.com/ apropo.
o sa vad si filmul pana la sfarsit, candva
Zarza, ai sa ramai surprinsa dar cuvintele lui Tarkovski de mai sus se refereau tocmai la personajele dostoievskiene. Asa ca faptul ca veneai dupa Crima si pedeapsa a fost chiar o premisa favorabila.
@billy: nu mi-a venit greu sa cred ca tot ceea ce s-a spus acolo ar putea exista, sa stii, cum de altfel nu mi-a venit foarte greu nici sa imi imaginez scenele, obiectele si personajele (apropos si de ce spunea puck legat de flexibilitatea si libertatea imaginatiei). Consider in general ca sunt deschisa unei varietati mari de pareri si evit sa fac declaratii de genul “va fi asa…” in ceea ce priveste viitorul, pentru simplul fapt ca nu poti fi sigur de nimic. Problema cu care m-am confruntat este aceea ca nu mi-a placut cum a aparut viitorul in aceasta carte, si cred ca este in general problema mea cu SF-urile; mi se pare ca viitorul apare prea sumbru sau prea mecanizat pentru visatoarea care sunt (subliniez MI SE PARE, pentru ca nu am o baza prea reala pentru aceasta afirmatie).
.Bine ca eram pregatita pentru ea.
Billy, sesizez in comentariile tale critica pe care o anticipam
@puck: Nu am vrut neaparat sa incep sa citesc SF. Cineva mi-a spus de cateva ori ca este o carte exceptionala, si cand am facut rost de ea, m-am trezit ca e SF. Cum aflasem si ca e o carte de referinta, am spus “De ce nu? A venit vremea sa incerc si asta”
Nu cred insa ca este vorba in special de o anumita constructie interioara pentru a putea gusta SF-ul, sau cel putin, nu cred ca este vorba despre asta in cazul meu. Am apreciat intr-adevar “reusitele stilistice”, insa, cum ii spuneam si lui Billy, tabloul final nu mi-a placut. Pastrand proportiile, as putea spune ca e ca un tablou de Dali: ii apreciez tehnica, imaginatia, modul cum reuseste sa transpuna anumite idei, dar mie imi place Monet…
Comentariile de aici mi se par ca strigatele a doua cete de pe maluri diferite ale unui riu. Dar SFul nu este o categorie separata de literatura, este doar o eticheta. Carti de dragoste pot fi si SF; impartiri in SF si nonSF nu isi au sensul, dupa parerea mea.
Oricum, fetele sint in mod traditional mai atrase de lumea reala (in care isi fac asteptari fantastice), pe cind baietii sint atrasi de fantezie (in care se asteapta ca lucurile sa se desfasoare rational si sa aiba sens). Poate ca un improbabil happy end in lumea reala e mai digerabila decit o tragedie intr-o lume fantastica.
ma incearca impresia ca problema unora shi marea piedica in aprecierea libera sunt genurile. Cand incepi sa impartzi literatura, s-o bagi in borcane si sa-i pui etichete ajungi sa apreciezi borcanul si nu contzinutul.
1984 a lui Orwell ce e? Maestrul si Margareta? A Clockwork Orange? Flowers For Algernon?
sau
cat de mult conteaza acuartetzea viitorului din romane pentru ideile lu Philip Dick? Dar pentru scriitura lui Frank Herbert? Daca ii judeci pe ashtia doi pentru partea de S. din SF ajungi sa te intrebi cine naiba i-a lasat sa ia creionul in mana. Si totusi sunt printre scriitorii geniali ai ultimului secol. De ce?
Ideea e ca o carte e in primul rand literatura shi se judeca ca atare, indiferent ca e cu extratereshtrii, zombie, elfi sau the big spaghetti monster. Restul sunt detalii.
un pic offtopic, vroiam sa spun ca imi place recenzia ralucai, chiar daca nu-s neaparat de acord cu ea. de ce? pentru ca e o *mare* diferenta intre ‘mie nu mi-a placut cartea x si deci nu o sa mai citesc sf’ si ‘tot sf-ul e o porcarie si e nociv’. toata lumea are dreptul la pareri, si imi place ca raluca a facut clar aspectul asta. probabil din cauza asta discutia din comentarii e civilizata, nu cum s-a intamplat mai demult…
De regula raportul carte-ecranizare are parte de aprecieri de genul:”cartea (sau filmul) este mai buna”.Uneori mai apare nuanta:”filmul nu respecta spiritul (litera) cartii”.
Aici avem de-a face cu un caz special.Un mare regizor ecranizeaza o carte exceptionala.Rezultatul este rar intalnit in relativ scurta istorie a cinematografului.Doua opere de arta perfect complementare.
Am facut aceasta scurta digresiune pentru ca in continuare ma voi referi la ambele lucrari ca la un tot omogen.
Raluca, stai linistita, n-am de gand sa-ti critic recenzia.
…o voi desfiinta.
Cat despre Billy, sper ca glumesti… Nu cred ca recenzia unei cititoare de Balzac si Faulkner merita asemenea cuvinte dure
Raluca – Da, cred ca ai si tu dreptate.Cu Faulkner si Balzac m-ai cam induiosat.
Dar preventiv poti sa vorbesti cu Jen sa vezi daca poate sa-ti scoata recenzia de tot.
nu scot nimic, jos cenzura!
e parerea fetii si e perfect valabila. si eu am avut ’surprize’ cu carti super laudate care nu mi-au placut deloc…. de ex. maestrul si margareta. literatura e ceva subiectiv intotdeauna.
Billy, la ce era mai sus, dadusem niste exemple ca sa arat ca in acel moment ma aflam total pe alte coordonate. Nu avusesem timpul sa experimentez si sa am o privire de ansamblu asupra literaturii, ma axam pe carti clasice, consacrate. E o premisa ca poate nu mi-ar fi placut Picnic la marginea drumului, care totusi era ‘altfel’, nu se inscria in acele tipare, surprindea.Nu vroiam sa le compar in complexitate sau calitate.
, dar nici fratii Strugatzki nu fac exceptie.
Oricum, cam din ceea ce am citit eu din scriitori rusi am observat un soi de complicitate, o inclinatie spre spiritualitate si metafizica, profunzime in intelegerea naturii umane, in fine, o fi la mijloc sufletul rus
Si recenzia Ralucai mi se pare buna. Trecand peste parerea ei, partea obiectiva prezinta bine romanul, indeajuns sa-ti faci o impresie de ansamblu, cu toate protestele a inteles ceva din el, nu a trecut pe langa.
“Picnic…” e una dintre cartile de referinta pentru gen. Nu prea ai cum sa o gusti daca nu te intereseaza genul. De aceea, zic eu, e normala recenzia ta. Pentru tine n-avea cum sa fie altfel. Pentru ceilalti, cartea nu e asa, merita.
” Oricum, cam din ceea ce am citit eu din scriitori rusi am observat un soi de complicitate, o inclinatie spre spiritualitate si metafizica, profunzime in intelegerea naturii umane, in fine, o fi la mijloc sufletul rus , dar nici fratii Strugatzki nu fac exceptie.”
Mi-am permis doar sa scot figura aia zambareata pentru ca in rest ai perfecta dreptate.
Iti recomand sa citesti Dune si apoi sa ne spui dc n-o sa mai citesti SF niciodata
apropo de ce vorbeam asera, raluca… ideea lui femalebug mi se pare mai buna, adica mai degraba incerci dune decat fundatia (ca sa ramanem tot la clasici).
Am ajuns aici dupa o cautare pe google a titlului unui sf, am inceput sa ma uit pe site si sa citesc recenziile.
Problema e daca nu as fi citit cartea, Raluca m-ar fi putut face sa pierd o capodopera a genului.
Imi pare rau ca nu iti place SF-ul Raluca dar un incepator nu poate sa-si dea cu parerea si sa recomande la altii, pentru asta ii trebuie experienta.
2Lt-Jack, am mentionat la inceput ca “Picnic la marginea drumului” a fost prima mea intalnire cu SF-ul, si deci ca vorbesc din punctul de vedere al unui necunoscator. Consider ca un incepator are tot dreptul sa isi dea cu parerea, atata timp cat continua sa o faca din acest punct de vedere. Drum de la care nu cred ca m-am abatut. Am spus, intr-adevar, ca nu recomand cartea, dar ca nu o recomand persoanelor la fel de incepatoare ca mine, bazandu-ma pe propria mea experienta. Dupa cum poate ai vazut, sunt cateva persoane “cu experienta in domeniu” care au fost de acord cu mine.
Cand deschizi prima data o carte pe care scrie SF automat mintea ta se pregateste pentru roboti si nave spatiale, pistoale laser si mai stiu eu ce. “Picnic … ” nu e asa.
Este despre calatoria unui om amarat care infrunta orice pericol in ideea ca la sfarsitul drumului va gasi obiectul magic care ii va indeplini orice dorinta. Este singura lui salvare din lumea in care traieste si tot drumul este o introspectie despre ce ti-ai dori daca ai putea sa ceri si primesti orice. Ce-si doreste el pana la sfarsit va tb sa descoperiti singuri insa sfarsitul este remarcabil.
“Picnic…” a fost a doua carte SF pe care am citit-o – cred ca este in primele 5 SF-uri publicate dupa revolutie pe vremea cand Nemira inaugura colectia Nautilus – si nu am inteles mare lucru din ea. Nu e o carte de citit pe nerasuflate si nici o carte de citit in primii ani de liceu, nu pentru ca este SF ci pentru ca este pur si simplu o carte grea.
Probabil cea mai slaba recenzie literara pe care am citit-o pe un site cu pretentzii. Recenzorii ar trebui totusi selectatzi dupa criteriul interesului pt propriul efort macar.
Mă surprinde că cineva neavizat într-un domeniu oarecare poate deveni, aşa, deodată, “critic” de specialitate. Şi încă unul atât de radical şi sever! Pe de altă parte, poate ar merita să aveţi mai multă disponibilitate spre alte genuri decât cele pe care le preferaţi deja. Nu vreau să vă schimb opiniile, totuşi, un roman atât de intens despre aspiraţia cea mai adâncă a oamenilor dintodeauna, FERICIREA, merită câteva re-lecturi solide şi atente înainte de a fi abordat într-o asemenea “recenzie”. Oricum, promit să dedic un mic articol atitudinii dumneavoastră; vă voi ţine la curent.
Robert Lazu: Unde scrie ca Raluca e “critic de specialitate”? Haideti, va rog, sa retinem ca ne aflam pe un BLOG, nu intr-o revista literara, iar regulile sunt altele.
In rest, multumim pentru sugestii. Am notat!
Îmi cer scuze pentru intervenţia inoportună. Aş fi fost ceva mai bucuros dacă ar fi fost citită cu puţin mai multă atenţie. S-ar fi observat că am pus între ghilimele preţiosul calificativ de “critic” (pe care nici eu nu-l apreciez în mod cu totul special). Dar asta contează mai puţin. Dacă un blog unde se scrie despre cărţi nu-i unul literar, atunci ce fel de blog este? Mai ales când se emit opinii atât de categorice, care, totuşi sunt “critice” până la extrem…
Oricum, dacă cei cu adevărat avizaţi nu sunt în stare să susţină o revistă care să ofere unui public divers recenzii cu adevărat profesioniste, nu pot decât să vă felicit că umpleţi acest gol!
Promit să nu vă mai deranjez…
Pentru Robert Lazu: initial am vrut sa dau un raspuns mai lung, dar cred ca sunt suficiente comentariile de mai sus. In rest, am sa fiu din nou categorica, si din nou, doar in privinta gusturilor mele: NU mi-a placut “Picnic la marginea drumului” si nu vad ce este rau in asta. Nu am comentat asupra SF-ului in general, nu am emis pareri de “specialist” si nu am de gand sa citesc o carte pana cand voi ajunge sa imi placa.
Robert Lazu: bookblog poate fi considerat, intr-adevar, un blog literar dar nu o revista literara. Pe asta am vrut sa pun accentul: pe faptul ca un blog are niste caracteristici diferite de o revista.
Nu ne-ati deranjat fiindca ati spus ceea ce aveati de spus intr-un mod civilizat.
Ok. Vă mulţumesc pentru lămuriri!
creca fiecare critic ar trebui sa critice cartile care nu ii zgandare rezistentza fatza de nou, care ii sunt comode si direct subordonate interesului propriu. Bunaoara, Raluca ar trebui sa se specializeze pe romane erotice africane si balzac, iar cronicile la cartzi SF sa si le converteasca in comentarii.
Aron biro: ceea ce zici tu cu specializarea nu este un lucru rau deloc. Stim si noi ca acolo ar trebui sa ajungem. “Putintica rabdare”
Da, specializarea este utilă (chiar necesară), cu condiţia să nu devină un soi de prezentare scorţoasă şi îngâmfată, într-un limbaj preţios, a diverselor opere analizate.
Pe de altă parte, nu trebuie să considerăm că o bună receptare critică a unei opere literare, a unui film, a unui joc electronic etc. se poate limita la “îmi place/nu-mi place”.
Prin această afirmaţie nu doresc să minimalizez plăcerea şi bucuria lecturii, ci doar să accentuez necesitatea unei anumite aprofundări a oricărui “obiect” studiat, discutat, prezentat critic.
Am inteles ce zici, Robert.
“U picked the wrong start in SF” ca sa zic asa
. Puteai sa incerci mai lejer, cu un Arthur C. Clark sau un Asimov 
Dan, asta este concluzia la care am ajuns si eu, dupa cum spuneam mai sus. Multa lume mi-a recomandat mai degraba “Dune”. Mi-am promis ca voi incerca- nu sunt persoana care sa ofere doar o singura sansa unui autor sau unui gen literar
.
Si Dune e ok, dar este mai mult decat SF – politica, religie etc. Doar sa nu te plictiseasca cele 7 carti
As dori ca mesajul meu sa nu fie gresit inteles. Nu se vrea a fi o critica ci o incurajare.
1. In primul rand aici este vorba despre o recenzie. Ca sa faci o recenzie e absolut necesar sa ai o buna experienta in domeniul respectiv. A face o recenzie asupra unei carti din oricare gen si afirmand ca e si prima si ultima pe care o citesti e, ca sa ma exprim eufemistic, cel putin dovada de superficialitate si infatuare. De ce superficialitate? Fiindca este clar ca autorul recenziei nu are o imagine a complexitatii si intinderii genului respectiv. Pentru a-ti exprima o opinie calitativa (si e valabil in orice domeniu) trebuie sa posezi ceva cunostinte despre domeniul respectiv, iar o recenzie este mult mai mult decat o opinie. Daca esti cu adevarat interesat sa abordezi un domeniu nou, e necesar sa rasfoiesti cel putin “abecedarul” corespunzator. Facand o comparatie exagerata e ca si cand daca ai vrea sa te practici halterele sa te duci la sala si sa incerci sa ridici din prima haltera de 100 de kg. Nereusind -normal- ai sa spui ca e o prostie, pierdere de timp ….
2. De ce infatuare? Pai in primul rand doar faprul de a scrie o recenzie a primei carti SF din viata ta e o dovada, mai ales ca, asa cum reiese din text, ai avut ceva idei preconcepute. Nu crezi ca totusi a fost ceva care te-a depasit? Eu zic ca da si e si normal sa fie asa avand in vedere alegerea facuta.
Eu pot spune ca am citit cateva sute de carti SF (si nu citesc numai SF) si nu m-as incumeta prea usor sa fac o recenzie mai ales la o carte celebra. Sfatul meu este sa nu fie ultima carte SF pe care ai citit-o ci sa incerciiar. Nu incepe cu o carte anume. Nu cauta sfaturi cu ce carte sa incepi, caci doar din noroc o sa fie cea potrivita. Incepe prin a citi despre genul SF, curentele care il compun, marii autori, temele abordate etc. Ai sa vezi ca in scurt timp ai sa poti face singura o alegere buna, ai sa gasesti o carte care sa ti se potriveasca si de aici aventura poate incepe. Ai sa fii uimita de ce ai sa gasesti. Nu il trata de sus, printre autorii de SF ai sa gasesti personalitati uimitoare si scriitori care pot fi considerati oricand geniali (daca specialistii ar putea trece peste idei preconcepute). Multi ditre ei au profitat de libertatea pe care le-a oferit-o genul pentru a exprima idei si concepte nemaipomenite. Treci dincolo de aparenta “frivolitate culurala” a robotilor, navelor spatiale, extraterestrilor etc si ai sa descoperi lucruri minunate. Crede-ma! Merita!!
Sergiu, nu prea stiu cum sa mai spun, ce sa mai spun, daca dupa toate mesajele de mai sus, comentariile sunt aceleasi.
1) Atata timp cat nu incerc sa vand o carte (caz in care as putea fi trasa la raspundere pentru ne/recomandarile mele), cred ca pot sa fac recenzie la orice carte citesc. Recenzia mea nu se adresa persoanelor care au citit de la 3 romane SF in sus, ci celor care, ca si mine, nu au “interactionat” cu genul; din aceasta perspectiva, cred ca mai specialista de atat nu puteam fi. Am avut grija sa fac toate completarile necesare pentru a se intelege acest lucru, si pentru a se intelege atitudinea mea, si in acelasi timp sa ma feresc de “aprecierile critice” pe care nu eram in masura sa le fac.
2) De la o carte ma astept (printre altele) sa imi placa fara sa trebuiasca sa citesc in prealabil istoria genului literar din care face parte. Intr-adevar, nu poti sa citesti tratate de fizica, matematica sau filosofie fara sa “rasfoiesti cel putin abecedarul corespunzator”. Dar asta, din punctul meu de vedere, nu se aplica si la fictiune. Cartile din aceasta categorie imi plac sau nu, nu vreau sa ma chinui sa imi placa.
3) Daca ai fi citit recenzia cu atentie, ai fi vazut ca am admis inca de la inceput “neajunsurile” pe care mi le reprosezi. De asemenea, daca ai fi citit comentariile, ai fi vazut ca am ajuns la concluzia ca voi incerca sa mai citesc SF, pentru ca este clar ca am pornit-o cu stangul.
Acestea fiind spuse, iti multumesc pentru “incurajarea” ta, si ma opresc definitiv cu explicatiile la acest roman AICI.
Pacat,
Nu ai inteles nimic.
Probabil ca nu am fost eu clar. Urmatoarele randuri nu sunt numai pentru tine mai aleas ca, asa cum ai subliniat, te-ai oprit AICI, ci pentru toti cei tineri cu incredere in posibilitatile lor intelectuale si care ar putea face aceeasi greseala ca si tine prin supraestimarea lor sau subestimarea provacarilor intelectuale pe care le vor aborda. In ambele situatii rezultatul poate fi dezamagitor.
1. In situatia ta poti sa faci cel mult un comentariu nicidecum o recenzie. In momentul in care faci o recenzie si ii pui o stea ai o anumita responsabilitate fata de cei care poate ca aveau de gand sa o citeasca. Daca pui o stea inseamna ca ai inteles dar nu ti-a placut. Tie doar nu ti-a placut, de inteles nu aveai cum.
2. E valabil la cartile din genurile usoare. Daca fara ceva lecturi prealabile te apuci de dostoievski, Eco, Fowles sunt slabe sperante sa-ti placa. E ca in muzica daca pentru Spice Girls & Co. nu iti trebuie nimic, ca sa asculti Jazz sau muzica clasica trebuie sa o iei intr-o anumita ordine si necesita ceva documentare. Nu m-am referit sa citesti tratate de specialitate ci doar sa te familiarizezi cu genul, sunt ceva site-uri cu informatii diverse, complete si usuor de parcurs, care unei persoane medie nu ar terebui sa-i ia mai mult de cateva zile pentru a realiza esentialul.
3. Cumlmea e ca am citit tot:
- recenzia caci altfel nu aveam ce sa comentez;
- comentariile (chiar pe toate deoarece subiectul chiar m-a intrigat) si rar mi se intampla sa citesc 45 de comentarii. Daca nu le citeam nu puteam sa-ti spun sa nu incepi prin a citi carti recomandate de altcineva. Asta e pentru cei cu minte mai putina. Parerea mea a fost ca ai posibilitatile intelectuale de a te documenta putin de a ajunge la o concluzie si de a lua o decizie.
Nu te supara. Chiar a fost o incurajare (fara ” “).
Gandindu-ma la chestia asta mi-am adus aminte de o intamplare care mi-a reamas vie in memorie si dupa 25 de ani. Eram in scaola generala si la orele de muzica totul era un chin. Pe langa faptul ca invatasem notele, totul era o enigma. Aproape nimeni nu intelegea cum naiba iese o melodie din semnele alea ciudate asezate pe cinci linii. Bineinteles muzica clasica o consideram ca fiind un instrument de tortura. Pe vremea aceea cu 2 ore de program TV in timpul saptamanii si cu ceva mai mult duminica nu intelegeam sub nici o forma ce ii facea pe oameni sa dea la TV duminica la pranz Ora de muzica. Apoi a venit un profesor nou, domnul Arginteanu, un tip jovial si placut care printre altele conducea si corurile si orchestra de copii din oras. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa ne testeze si din cei cu adevarate aptitudini muzicale sa le propuna sa vina la cor sau orchestra. Cu ceilalti a inceput altceva: a venit cu un pick-up prapadit (genul valiza pentru cei ce-si amintesc) si a inceput sa ne prezinte compozitori si operele lor. De atunci a inceput sa-mi placa muzica clasica (si nu numai mie ci si altor colegi). De ce? Aici e foarte important: cum a ales compozitorii si mai ales ce ne-a pus sa ascultam pentru inceput a fost determinant. Daca ne-ar fi pus Wagner, Dvorjak, Bruckner crezi ca s-ar fi intamplat ceva? Nu. Cateva melodii mi le aduc aminte si acum: Beethoven – pasaje din simfonia V si IX, Haciaturian Dansul sabiilor, Rimski Korsakov – Zborul carabusului etc. Ce zici? Eu zic ca e aceiasi situatie.
Am uitat ceva. Sunt cele mai lungi comentarii pe care le-am scris pe net de ani buni de zile. De obicei scriu foarte rar comentarii si nu mai mult de cinci randuri.
Am facut-o fiindca am crezut ca MERITA.
Poate am gresit.
Errare Humanum Est.
Doar a persevera in greseala e prostie. De aceea aici ma voi opri daca am gresit scriindu-ti aceste doua comentarii. Daca nu…..
Da, Sergiu a pus punctul pe i marcând distincţia dintre o recenzie (care implică o anumită familiarizare cu “obiectul” analizat) şi o notă bibliografică sau un simplu comentariu.
Recenzia nu implică în mod necesar povestirea cărţii; adresându-se cuiva cât de cât avizat presupune mai degrabă expunerea anumitor opinii critice, argumentate temeinic. Foarte probabil Raluca nici nu a dorit să scrie o recenzie, ci, cum a spus ea însăşi, doar o notă de prezentare a cărţii. Atunci textul ei n-ar fi o mare problemă, ci tonul foarte categoric în a de-rerecomanda cartea respectivă spre lectură.
Rămâne – totuşi – întrebarea: există un criteriu “obiectiv” – care să implice cât mai puţin propriile gusturi – valabil pentru aprecierea unei opere artistice? Căci Raluca ne poate spune oricând (aşa cum a şi făcut-o deja, mai mult sau mai puţin explicit) că nu-i pasă de “critică”, de “opinii avizate” ci exclusiv de propriul gust. În acest caz discuţia ar fi blocată.
PS – Din punctul meu de vedere dezbaterea nu o vizează pe Raluca, ci înseşi criteriile oricărui site sau a oricărei reviste ce doresc să ofere publicului recenzii.
Sergiu, multumesc mult , comentariile tale m-au ajutat sa-mi revin din “socul” in care m–a cufundat asa-zisa “recenzie” a Ralucai:)
exista carti de care te indragostesti, in care te regasesti, care te scutura intrun “orgazm” intelectual. si exista carti care nu-ti plac, dar carora le recunosti grandoarea. cartile lui Paolo Cohelo nu m-au cucerit, dar au tot respectul meu, scot palaria in fata maestrului Salman Rushdie, dar cartile lui niciodata n-au facut topul meu personal s.a.m.d.
nu am citit “picnicul” in romana si nu pot sa judec cit de mult a pierdut acest opus in traducere, dar sa apreciezi asa o opera cu “o stea” fiindca nu-ti place…cuvintul “aroganta”-mi vine in minte …
acest blog ar cistiga mult retinindu-se in viitor de la asa fel de “recenzii”
tanya: oricine a intrat in echipa de pe bookblog are dreptul sa isi spuna parerea cu privire la o carte iar tu ai dreptul sa comentezi aici. Cine acorda drepturile astea? Eu, proprietarul site-ului si coordonatorul proiectului.
Asta este avantajul unui blog. Cei care vin aici pot vedea mai multe pareri la un loc. Daca reviewer-ul a gresit, voi ati corectat.
De exemplu, eu nu dau doi bani pe Paolo Coelho. Si nu vad nicio grandoare acolo. E un scriitor de maculatura comerciala de doi bani. Cred ca ar fi un bun scenarist de telenovele sau producator de emisiuni TV siropoase. Poate chiar urmatorul Lazarov.
Hai sa pastram ceva in minte. bookBLOG este un BLOG! In partea dreapta a blogului exista un buton numit “Ce este un blog?”
Puteti vedea acolo cateva caracteristici ale acestui tip special de site. Unul dintre ele, poate cel mai important, este ca textele publicate pe un blog sunt PERSONALE!!!
Adica daca mie mi se pare ca Dostoievski a scris numai carti proaste, am tot dreptul sa scriu asta pe blogul meu. Evident ca ar fi bine sa si argumentez si chiar sa am argumente bune pentru asta.
Iar daca argumentele sunt slabe e dreptul tau sa imi spui unde si de ce gresesc. Hai sa nu uitam ca fiecare are propria viziune in legatura cu un autor sau o carte. Sper ca esti de acord cu mine cand spun ca e dreptul sau sa creada ce vrea.
Domnule Rosca,
Observa ca morbul democratic se manifesta capricios. Cineva poate considera cartile lui Dostoievski proaste, dar nimeni nu are dreptul sa-l critice pe Tavi Paler. E deja o democratie cu ingradiri? Faptul ca ati clamat atat de ritos “site-ul sunt eu” e un semn al sfarsitului?
Domnule Rosca,
Ati introdus deja cenzura stalinista? V-am trimis un mesaj acum o ora si iata-l ca nu-i. Daca e asa, si la niste persoane care au cazut in adoratia neconditionata a unui fost mahar comunist, mort ateu, ingropat cu onoruri militare demne de un colonel de Securitate (expulzat din Italia in anii ‘60 pentru spionaj) nici nu ar fi de mirare, acesta va fi ultimul mesaj pe care vi-l mai trimit. Uite de aia Romania nu se va redresa prin tineri. Probabil ca la moartea lui Cioran nici n-ati clipit, iar la cea a lui Sora veti ramane impasibili. Sa va fie de bine. Este cultura tarii pe care o meritati.
Domnule Liviu, va grabiti!!
Motivul pentru care comentariul anterior NU APARUSE inca este urmatorul:
Pe bookblog exista o restrictie TEHNICA: fiecare PRIM comentariu al unui cititor trebuie aprobat de un administrator: adica eu sau Jen.
Faptul ca la mesajul anterior v-ati semnat, nu cu Livu, cum faceti in mod normal, ci cu “Celalalt Liviu”, a facut ca mesajul sa ramana blocat si sa necesite aprobarea manuala.
De abia acum am reusit sa aprob comentariul. In ceea ce il priveste pe Octavian Paler am zis tot ce era de zis. Imi pare rau ca asta s-a inteles.
Va rog, din nou, sa faceti un efort si sa intelegeti ca BLOGUL este un instrument mult deosebit de orice revista, ziar sau site web obisnuit.
Este mult mai personal. Nu am zis “site-ul sunt eu”. Am spus ca eu le-am dat acele drepturi reviewer-ilor si ca, daca exista aici lume care tine neaparat sa “injure”, poate sa trimita injuraturile direct pe andrei[at]bookblog[punct]ro.
Desi, o variante mult mai desteapta si eleganta ar fi sa nu mai viziteze site-ul.
Numai ineptia pripita a raului ignar poate considera criticile unuia (ale mele, de exemplu) injuraturi. Oricum, cu aceasta ocazie, imi iau ramas bun de la aceasta adunatura de idioti plini de sine si goliti de cunoastere si bun simt.
[Liviu a primit BAN de la administratorii bookblog.ro]Â
Raluca, am ajuns in sfarsit sa citesc si eu aceasta recenzie si sa stii ca mi-a placut pentru sinceritatea cuvintelor tale. Bravo!!! Este opinia ta si o respect ca atare.
Si eu respect onestitatea lui Gigi Becali, dar nu as citi o recenzie de-a lui. Cred ca abatem excesiv discutia daca viram spre sentimentalisme.
Incercare de judecata solomonica.
1. E clar. Recenzia este foarte slaba fata de valoarea cartii.
2. Acesta este un blog. S-au consumat deja o multime de pixeli pentru a desfiinta recenzia.
Oricare dintre admiratorii “Picnicului” poate scrie aici o recenzie care sa restabileasca echilibrul. Mi-ar face placere sa o citesc.
Ma amuz teribil. In primul rand ca nu este SF, probabil nu ai inteles … este cu totul si cu totul alceva
.
Oricum, ai putea sa iti critici mai bine propriul articol care suna ca o compunere de clasa a 5-a.
Oricum, “Picnic la marginea drumului” ramane o carte de referinta chiar daca nu iti place tie.
Concluzie : Un articol lamentabil …
***************************** Linie editata de administrator
Un sfat: Nu nega ceea ce nu intelegi.
Red: te rog ca de acum inainte sa te abtii de la a jigni oamenii pe acest site. Cred ca putem critica si fara sa jignim.
(Primul si ultimul avertisment)
Unu: Ce a scris Raluca poate fi considerat cel mult un rezumat superficial şi nicidecum o recenzie. Eu şi acum mă întreb ce anume nu i-a plăcut Ralucăi.
Doi: Picnic… (şi, în general, cam orice scriitură a frăţiorilor Strugaţki) este SF în aceeaşi măsură în care Numele Trandafirului este un roman poliţist. Să spui că “Picnic…” nu te-a atras pentu că este SF, iar tu nu guşti genul, este o mare copilărie. Citeşte-l încă o dată, pune mâna pe “E greu să fii zeu”, aruncă-ţi un ochi peste “Lunea începe sâmbăta” şi o să vezi că fraţii Strugaţki n-au scris niciodată SF de dragul SF-ului. Pentru ei (şi o mulţime de “SF-işti” estici … taica Lem e printre ei) SF-ul a fost mai mult o unealtă decât un scop în sine. S-au folosit de SF pentru a discuta despre lucruri cât se poate de “pământeşti”.
Trei: Mă întorc la “recenzie” (sau “review”, ca să-i dau romglezei ce-i al romglezei). Am priceput încă de la început că mă aflu pe un blog şi nu răsfoiesc o revistă literară cu pretenţii. Nu-i dau în cap Ralucăi pentru că nu i-a plăcut Picnicul, e dreptul ei, nu i-l răpeşte nimeni, dar în aşa zisul “review” n-am văzut nimic care să-mi spună de ce Picnicul i-a căzut greu la stomac. Văd doar un rezumat al romanului (da, îl poţi numi roman:) ) … şi cam atât. Lipsesc complet argumentele, şi cu asta nu sunt de acord.
În încheiere, în niciun caz Picnicul nu se adresează doar împătimiţilor genului. Philip K. Dick (şi nici el, dacă-i împărtăşeşti spaimele), Klein, Spinrad, Egan, Robinson, Clarke … ăştia ar putea să-ţi creeze ceva probleme ca începător în ale SF-ului, însă în niciun caz fraţii Strugaţki.
cocorulverde: multumim pentru parere. ma bucur ca sunt si oameni care isi pot spune parerea (si chiar critica) fara sa jigneasca.
pt cocorulverde
Intr-o discutie personala despre Numele Trandafirului cu Umberto , el a afirmat ca a vrut sa scrie un roman politist
. Asta totusi nu inseamna ca “Picnic la marginea drumului” este SF.
[...] Emisiunea lui Patapievici, adica. Mai precis, ultima jumatate din ea, ca n-am prins-o de la inceput. Invitat Robert Lazu, un teolog catolic – probabil nu doar teolog, da’ mi-e lene sa caut amanunte; in orice caz, un tip simpatic, cu mustata. De pe adresa blogului lui vechi acum esti redirectionat pe un blog nou si gol, ceea ce ma enerveaza, pentru ca am impresia ca vazusem odata un text de-al lui contra lui Harry Potter si abia asteptam sa fac urit Dar, daca doriti, va pot oferi un link la o discutie pe bookblog despre Picnic la marginea drumului, la care a intervenit Lazu. Teologia si fantasy-ul merg f bine impreuna, dupa mine. [...]
[...] au mărturisit că nu l-au înţeles, alţii au trecut „elegant“ peste el. (Desigur, sînt şi persoane care nu au înţeles nimic din toată cartea, dar asta nu le-a împiedicat să-i acorde calificative – o stea din cinci.) Aparent abscons, [...]
[...] n-aţi pierdut nimic, vedeţi-vă de treabă. • Poate vă mai amintiţi cel puţin despre textul ăsta năuc, al unei Raluci Alexe care n-a înţeles, nu i-a plăcut, al cărei gen nu e cartea cu pricina, dar [...]
[...] au mărturisit că nu l-au înţeles, alţii au trecut „elegant“ peste el. (Desigur, sînt şi persoane care nu au înţeles nimic din toată cartea, dar asta nu le-a împiedicat să-i acorde calificative – o stea din cinci.) Aparent abscons, [...]