Esti aici: bookblog.ro » Raluca Alexe, Roman istoric » Sabia lui Attila
Sabia lui Attila
Rating: 
Editura: All
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Valentina Tache
534 pagini
ISBN: 978-973-724-231-0
Iată o sitiuatie cel puţin ciudată: am citit o carte despre care nu pot spune că are vreo valoare literară nemaipomenită- până la urmă este un roman istoric, despre un moment din viaţa Imperiului Roman care, după ştiinţa mea, nu se încadrează la “cel mai des amintite”. Mai mult, nici nu pot spune că mi-a plăcut foarte mult: efectul acţiunii care nu e legată de război păleşte în faţa descrierilor kilometrice ale bătăliilor, ale armamentului, ale taberelor militare, hainelor şi tacticilor de luptă .
Prin urmare, mai mult decât un simplu roman istoric, eu am rămas cu impresia că Sabia lui Attila este un roman de război. Ceea ce, să fim serioşi, fiind o reprezentantă a sexului feminin, era puţin probabil să îmi placă. Şi chiar aşa s-a întâmplat- mai ales că mulţi istorici sunt de părere că bătălia descrisă, cea de la Chalons (Campi Catalaunici) din 451 d. Hr. a fost un carnagiu în adevăratul sens al cuvântului. Întrebarea care se pune automat este deci: de ce patru stele?
Pentru că nu pot trece cu vederea volumul de muncă pe care îmi închipui că l-a depus autorul, ca de altfel nici efortul acestuia. Sabia lui Attila nu este o carte uşor de citit deci bănuiesc că nu a fost nici uşor de scris. La care se adaugă faptul că îmi place când un autor se documentează intens pntru cartea lui. Arată interes faţă de cititor şi pasiune pentru subiectul tratat. Şi când îţi place atât de mult ceea ce faci, părerea mea este că nu are cum să iasă ceva prost.
Că să vă introduc puţin în lumea cărţii o să vă spun că ea porneşte de la un schimb de ostatici, foarte la modă în Imperiul Roman: două popoare aliate îşi trimiteau unul altuia de obicei prinţii moştenitori la tron. În acest fel erau siguri că nici unul nu îşi va încălca angajamentul, pentru că nu va risca să îi fie omorât moştenitorul. Aceeaşi a fost situaţia şi cu Flavius Aetius, fiul unui general roman, şi Attila, al doilea nepot al regelui hunilor, Rugila.
Cei doi au trăit printre militarii care curând aveau să devină rivali, au deprins stilul de viaţă şi tacticile de luptă, au învăţat limba şi cultura- ce-i drept, Aetius mai mult decât barbarul Attila. După 42 de ani, la mult timp după acest schimb, Flavius Aetius era cel mai influent om din Imperiul Roman de Apus, General Suprem al Legiunilor şi teroarea popoarelor barbare. Attila, pe de altă parte, era conducătorul celui mai de demut popor barbar, un imperiu în expansiune şi o ameninţare serioasă la adresa Imperiului Roman.
Sabia lui Attila este despre relaţia dintre cei doi rivali şi despre lupta decisivă care s-a dat între ei pe Câmpiile Catalaunice, în anul 451 d.Hr.. Un carnagiu, o desfăşurare incredibilă de forţe, o victorie aproape numai teoretică a Imperiului Roman, dacă luăm în considerare pierderile relativ egale suferite de cele două părţi. Insă în final oprirea expansiunii hunilor de către romanul crescut în acelaşi spirit cu al poporului pe care l-a învins.
Va las cu un citat din filosoful Damascius, care povesteste ce a auzit despre batalia de la Chalons: “no one survived except only the leaders on either side and a few followers: but the ghosts of those who fell continued the struggle for three whole days and nights as violently as if they had been alive; the clash of their arms was clearly audible”.
Scris de Raluca Alexe
) 
[...] Sabia lui Attila Visited 1 times Că să vă introduc puţin în lumea cărţii o să vă spun că ea porneşte de la un schimb de ostatici, foarte la modă în Imperiul Roman: două popoare aliate îşi trimiteau unul altuia de obicei prinţii moştenitori la tron. … [...] [...]