Esti aici: bookblog.ro » Editoriale, Raluca Alexe » Titluri călătoare

Titluri călătoare

Acum nu foarte mult timp s-a pus problema de a mă muta în timp record de acasă. Aş fi avut cam jumătate de oră să îmi strâng strictul esenţial şi să plec, cu puţine şanse de a mai putea lua altceva, altcândva.

Pe drumul spre camera mea ştiam deja ce ”recipiente” voi folosi pentru transport şi începusem să trec în revistă hainele despre care ştiam sigur că îmi vor trebui, calculam câte perechi de încălţăminte pot să îmi iau şi încercam să găsesc o modalitate cât mai eficientă de a folosi geanta pentru laptop pentru mai mult decât destinaţia ei iniţială. Stăteam în mijlocul camerei şi localizam în gând fiecare obiect (da, în general pot să localizez cu exactitate orice lucru din camera mea), uitându-mă de jur-împrejur.

Până când m-a lovit. Am simţit o strângere a stomacului şi imediat nevoia să mă cocoşez. Am început să transpir şi am simţit la nivelul nasului genul acela de presiune pe care o simţi atunci când e pe cale să te podidească plânsul. Şi apoi au venit panica şi tristeţea. Mă uitasem pe pereţi.

Pereţii mei ”ornati” cu rafturi, după pofta inimii mele. Rafturile pe care se odihneau cărţile mele.Şi biblioteca mea cu alte cărţi ale mele. Rafturile pe care mă odihneam eu. Şi atunci a venit întrebarea: ce iau şi ce las în urmă?

Prima carte care mi-a venit în minte (material de studiu pentru o sesiune de autocunoaştere, mai târziu) a fost Cartea cu Africa. Cine mă cunoaşte ştie ce este Cartea cu Africa şi ce înseamnă pentru mine. Este o carte mare şi grea, dar minunată şi atotcuprinzătoare (după cunoştinţa mea) în materie de acest continent pe care îl găsesc fascinant.

M-am îndreptat încet spre raftul cu cărţi cu poze, şi, spre tristeţea mea, mi-am dat seama că sub nici un fel de formă nu pot să plec fără Atlasul de Istoria lumii de la Plantagenet, fără Arta de a trăi în oraş şi fără Străzi vechi din Bucureştiul de azi. Şi nici fără Spania- Ghid complet. Vreo patru kilograme, dacă nu chiar mai mult. Dacă luam o geantă pentru haine, incălţăminte şi produsele din baie (al căror număr deja scăzuse considerabil) şi geanta de la laptop în care sigur mai încăpea ceva, aş fi putut să îmi iau şi o geantă cu cărţi.

Chiar şi aşa, numărul era limitat şi am început să mă plimb prin cameră, alegând şi renunţând. Accidentul nici nu a avut nevoie de ”triere”, nici Design Yourself şi în nici un caz Portretul lui Dorian Gray nu ar fi trecut printr-o astfel de ”experienta”. Înainte de tăcere şi Hell sunt cărţi care m-au marcat şi pe care le asociez cu o anumită perioadă care, ca mai toate perioadele nu tocmai fericite, mi-a fost o lecţie importantă.

Ghidul parfumului şi Frantuzoaicele nu se îngraşă sunt cărţi pe care, ca fată, aş vrea să le am oriunde. Din noianul de cărţi de NLP a trebuit să aleg doar Tehnicile programării neurolingvistice de Sue Knight, iar ei i-au urmat automat Putere nemărginita a lui Anthony Robbins şi See You at the Top. Ultimele înghesuite în geanta vizualizată de mintea mea au fost Prin praf şi vise şi Univesrul magic.

Atunci am înţeles cât de greu trebuie să fie pentru studenţii cititori din alte oraşe care vin în Bucureşti. Şi oricât de melodramatică ar părea situaţia, oricât de greu de înţeles ar fi pentru cei care nu au o pasiune pentru cărţi, cred că sunt destui care au fost puşi în faţa unor decizii asemănătoare.

De plecat nu am mai plecat până la urmă, însă am rămas cu o experienţă importantă. Am analizat de multe ori cărţile, m-am întrebat care au fost motivele pentru care am ales titlurile pe care le-am ales, şi le-am lăsat pe altele în ”urmă”. Şi mi-am dat seama că puse toate laolaltă alcătuiesc imaginea mea. Raluca din cărţi.

Scris de: Raluca Alexe