bookblog.ro

”To protect and to serve”

Scris de • 15 January 2011 • in categoria

0 LA confidential recenzie

Titlu: L.A. Confidential
Autor: James Ellroy
Rating: rating - recenzii carti
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2007
Traducere: Constantin Dumitru-Palcus
655 de pagini
ISBN: 978-973-46-0297-1

N-am mai citit literatură poliţistă de prin liceu, de când am pus mâna pe ”Poştaşul sună întotdeauna de două ori” al lui James Cain. Cum acesta nu e motiv de laudă, am zis că trebuie să recuperez puţin aşa că m-am apucat de L.A Confidential.

Prima senzaţie avută când am început să citesc romanul a fost că o să iau un pumn în figură dacă o să-mi ridic ochii din carte sau o să aud gloanţe şuierându-mi pe la urechi dacă o să mă deplasez cu 10 cm într-o parte, aşa de repede se desfăşura acţiunea. Pe urmă, s-a mai domolit treaba, dar era deja prea târziu pentru mine. Aveam să citesc romanul pe nerăsuflate. Vreo trei sferturi din el l-am parcurs pe trenul dintre Cluj şi Bucureşti. Când am plecat din capitală, vagonul era plin, căldura prea mare, eu stăteam cuminte şi înghesuit la locul meu şi dădeam molcom paginile. Până când am ajuns în Cluj (şi la finalul romanului totodată), vagonul era aproape gol, frigul persistent, băusem deja câteva cafele pentru a rămâne treaz, părul mi-era răvăşit, ochii bulbucaţi, hainele în dezordine şi stăteam lungit pe scaun gândindu-mă că probabil m-am mai ales cu vreo câteva fire albe, pe lângă celelalte de care tot sunt informat că le am.

Acum v-aş ruga să mă scuzaţi două minute. Mă duc să mă piaptăn, să-mi aranjez cămaşa, sa mă odihnesc puţin şi poate să-ngrijesc de firele alea albe.

(Pauză)

Am revenit, vă rog să mă scuzaţi pentru scurta întrerupere, însă după ce am alergat cale de vreo câteva sute de pagini după gangsteri, am transformat prietenii în duşmani şi duşmanii în prieteni, am asistat la intrigi ţesute cu migală, am auzit bârfe dezvăluite ”foarte... pe şestache” şi am aflat (din nou) că cele mai negre secrete pe care încerci să le ascunzi ies mereu la iveală în cele mai nepotrivite momente, a trebuit să-mi aloc un moment de respiro, ca să meditez puţin şi să-mi pun câteva întrebări. E grozav să dai peste un roman care să curgă atât de natural, fără ca autorul să-ţi dea impresia că se dă de ceasul morţii pentru a mai scoate încă o ”întorsătură neaşteptată” de situaţie, pentru a menţine constant suspansul şi atenţia cititorului.

Ca să vă faceţi o idee asupra trecutului autorului, acestuia i-a fost ucisă mama pe când avea vreo zece ani şi a început să caute făptaşul de unul singur. Mai târziu a fost exmatriculat din liceu datorită comportamentului său. Nici înrolarea în armată nu a avut parte de success, aşa că eu unul mă bucur că autorul a decis să-şi exorcizeze demonii prin scris.

Acţiunea din L.A Confidential este plasată în Los Angeles-ul anilor 50, plin de violenţă, droguri, prostituţie, justiţie făcută cu puşca, scandaluri, bârfe şi şantaje le orice colţ de stradă. Cel puţin, asta e impresia lăsată. Trei personaje se află în mijlocul acţiunii: tânărul Edmund Exley, inteligent, extrem de ambiţios, însă cu o viclenie de politician umbrită doar de performanţele sale în cadrul poliţiei. Exley este fiul unui fost poliţist celebru, ajuns putred de bogat, pe care încearcă să-l impresioneze cu fiecare pas.

Bud White, aparent un timp mediocru, tipul musculosului limitat, bun pentru a băga în sperieţi orice persoană, însă mai puţin eficient când trebuie să facă muncă intelectuală. White are o fixaţie din copilărie, aşa că ocupaţia lui principala este ”bumbăceala” şi arestarea tipilor care agresează femei.

Jack Vincennes, un poliţist ajuns vedetă media, în primul rând datorită muncii la un serial poliţist de sucess (Badge of Honor), apoi datorită unei înţelegeri avute cu un jurnalist al unei reviste de scandal (”Hush Hush”): Jack saltă persoane care se consumă substanţe interzise, chemând în timpul arestării echipa ziarului pentru a face poze şi a scrie apoi articole exclusiviste, umflate şi elogioase la adresa lui (primind, bineînţeles şi unele sume de bani pentru bunăvoinţa sa).

Marile necazuri încep o dată cu întâmplările din cadrul ”Crăciunului însângerat”, când o încăierare dintre poliţişti şi deţinuţii de la secţie ajunge pe prima pagină a ziarelor. Publicul cere dreptate, departamentul trebuie să-şi apere imaginea, iar Exley depune mărturie împotriva colegilor săi, fiind astfel avansat, dar alegându-se cu ura tuturor subordonaţilor. O crimă multiplă la una din cafenelele din oraş, un caz cu materiale pornografice şi constantele conflicte dintre cei trei poliţişti sunt doar o mică parte din pânza de păianjen pe care o ţese Ellroy cu pricepere desăvârşită.

O doză puternică de realitate este dată şi de articolele fictive din ziare şi reviste de scandal, sau rapoarte interne ale poliţiei. Pe lângă acestea, sunt folosite şi unele personaje sau întâmplări reale (Crăciunul însângerat, gangsterii Mickey Cohen şi Johnny Stompanato etc).

James Ellroy are o atenţie maniacală în ceea ce priveşte detaliile legate de firul epic. Cred că nu mi-ar ajunge toţi pereţii camerei pentru a reprezenta toate personajele, legăturile dintre ele şi faptele importante. Numărul de personaje este uriaş, fiecare personaj care intră sau iasă din scenă are un nume, se ocupă cu ceva sau are ceva funcţie, încât devine imposibil la un moment dat să ţii pasul cu toţi şi te temi să nu uiţi de vreunul pentru a nu omite astfel vreun detaliu important. Mai avem periodic câte un moment de linişte alături de unul dintre cei trei poliţişti, în care sunt reluate detaliile şi informaţiile importante referitoare la anchetă, aşa că aceste rezumate sunt excelente pentru a analiza cât de ager ai fost în timpul lecturii.

Coperta este de asemenea foarte sugestivă, mult mai bună decât multe din cele pe care le-am văzut pentru ediţiile în engleză: insigna LAPD cu motto-ul ”to protect and to serve” pătată de sânge, o maşină schiţată doar, totul încadrat de nuanţe maronii, şterse, asemenea personajelor care oscilează mereu între bine şi rău.

În cazul romanelor pe care le trăim în timpul lecturii, există mereu un gust amar atunci când ajungem la finalul cărţii. Doar marile romane au efectul acesta. L.A Confidential este unul din ele.

Scris de Ioan Todoran

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. trifoi spune:

    trebuie sa citesc si eu cartea, mai ales ca filmul este unul dintre preferatele mele, l-am vazut de cel putin 10 ori. Ma incurajeaza faptul ca, din ce scrii aici, exista diferente in poveste (ex: tatal lui Exley).

    raspunde

    • Ioan spune:

      Daca ti-a placut filmul, sunt convins ca o sa-ti placa si cartea.

      L-am vazut si eu, Russell Crowe a intrat excelent in pielea badaranului de Bud White, iar Kevin Spacey si Guy Pearce au facut si ei roluri grozave.

      In film, actiunea e mai comprimata si mai compacta, in carte se intinde pe vreo 10 ani. Exista intr-adevar si diferente, dar per ansamblu ecranizarea este destul de fidela.

      Sa-mi zici cum ti s-a parut dupa ce o citesti, o sa ai parte de ceva surprize.. :)

      raspunde

  2. laura spune:

    rodica o. brasoveanu – pe cand un articol despre ea?

    raspunde

  3. ady spune:

    eu le-as propune pe cele mai celebre, poate si cele mai bune: “cianura pentru un suras” si “buna seara, melania”.
    sau daca preferi ceva politist-un-pic-istoric-un-pic-capa-si-spada, iti propun cele care il au ca erou pe radu andronic: “ochii jupanitei”, “logofatul de taina”, “vulturul dincolo de cornul lunii”, “agentul secret al lui altin bey”.
    sau ceva mai “modern”: “necunoscuta din congelator”, “razbunarea slutilor”, “poveste imorala”…. nu mai stiu.

    raspunde

  4. adina spune:

    Eu recomand de la Rodica Ojog Al cincilea as, e superba. Sau Cocosatul are alibi. Mi s-au parut mai bune decat seria cu Melania, mai putin comerciale si mai lucrate.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Vocile

Copyright ©2011 Bookblog.ro