0
Autor: Robert Sater
Rating:
Editura: All
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Alina Moldoveanu
167 pagini
ISBN: 978-973-571-816-9

Din experienţa mea de elev/student şi de pe bookblog, când vine vorba de cărţi este destulă lume care caută rezumate. Din grabă, din lipsă de timp, motivul este irelevant acum. Ce este cert însă e faptul că decât să citească o carte de 300 de pagini, prefera să ia ideile principale de undeva şi eventual un mic comentariu. Din acest punct de vedere, cartea lui Robert Slater e aur curat.

Cred că sunt puţini oameni a căror privire să nu fi fost furată în prima fază de "Jack Welch"-ul din titlu. Chiar m-am mirat să văd o carte atât de scurtă scrisă de marele manager al General Electric. Asta până când am văzut că de fapt autorul este altcineva, iar cartea de faţă este "O selecţie a bestsellerului Get Better or Get Beaten. Sigur, lucrul acesta nu face 29 de secrete" mai puţin valoroasă; acest lucru s-ar întâmpla numai dacă autorul nu ar fi înţeles despre ce vorbeşte Welch în cartea lui. Din fericire nu este cazul, având în vedere faptul că Robert Slater este un expert în Welch.

Din punct de vedere al tehnicii, autorul a găsit un model de expunere care mie mi s-a părut foarte bine gândit: cele 29 de secrete sunt de fapt 29 de capitole, grupate în patru părţi mari. "Strategia" se observă din organizarea capitolelor: fiecare începe cu un citat din Welch potrivit cu principiul de leadership expus, continuă cu câteva paragrafe de descriere a contextului în care se afla General Electric la vremea când s-a conturat principiul respectiv. Restul de 3-4 pagini sunt mini-citate şi comentarii, iar la sfârşit un rezumat al celor câteva idei. Adică exact ceea ce au nevoie oamenii grăbiţi.

E puţin probabil pentru cei care au mai citit cărţi de/ despre Welch să găsească lucruri noi; managementul schimbării, urmărirea profitului, felul în care ar trebui organizată o companie, sunt lucruri ştiute. Dacă însă eşti una din persoanele care abia dacă i-a auzit numele, atunci cartea lui Robert Slater este o introducere bună. De fapt, dacă managerii de companii sunt mai degrabă, după cum mi se pare mie, ţinta cărţilor lui Welch, 29 de secrete" este bună chiar dacă eşti un simplu angajat. De exemplu <<începe-ţi ziua ca şi cum ar fi prima zi de lucru la noul job>> este un sfat care ar trebui respectat de oricine, nu numai de către liderii companiilor.

Din păcate, nu ştiu cât de mult succes ar putea putea avea cartea de faţă printre managerii de la noi. Asta pentru că Welch, prin intermediul lui Robert Slater, subliniază importanta angajaţilor- respectul faţă de aceştia, avantajele de a-i lăsa să îşi vadă de treaba lor, încrederea pe care trebuie să o ai că îşi fac treaba cum trebuie. Desigur, e un cerc vicios, şi se poate polemiza o zi întreagă despre a cui vină este pentru relaţiile defectuoase manager-angajat la noi, managerul care îl stresează pe angajat sau angajatul care nu îşi face treaba. Însă din ce-am auzit şi am văzut şi eu, nu cred că sunt mulţi lideri de companii romaneşti care ar renunţa la poziţia lor de control asupra fiecărui aspect al firmei în favoarea angajaţilor.

Ce îmi place la Jack Welch (printre altele) este faptul că este corect: adică vorbeşte despre cât de importanţi sunt angajaţii, însă a fost poreclit "Jack Neutronul" după ce a concediat o bună parte din angajaţii General Electric. Cârcotaşii s-au grăbit să îl acuze că nu se gândeşte la soarta americanilor care au rămas fără slujbe, ca sprijină şomajul, etc. Însă nu au luat în seamă 3 lucruri: 1) dacă un angajat nu-şi face treaba cum trebuie şi nu transmite valorile firmei ar trebui să scapi de el, 2) o companie funcţionează mai bine dacă nu are angajaţi inutili 3) cei care au fost concediaţi au primit compensaţii pe măsură. Până la urmă, Welch era acolo pentru a creşte General Electric, nu?

Scris de Raluca Alexe