bookblog.ro

Abarat: Zile de magie, nopti de razboi

Scris de • 5 July 2008 • in categoria

0Autor: Clive Barker
Rating: 4 stele - Clive Barker - Abarat: Zile de magie, nopti de razboi rating - recenzii carti
Editura: Rao

(ediţia în limba engleză)
Clive Barker - Abarat: Zile de magie, nopti de razboi - recenzie carti

Pace şi bine!

Ce mi-a atras atenţia!

În acest al doilea volum din seria Cărţile Abaratului, există între numeroasele întâmplări una pe care am memorat-o fără de voie. Ar putea fi intitulată după protagoniştii ei, Numa şi Eleutheria - întrucât ea nu este o naraţiune separată, ci apare într-unul din momentele de pauză dintre luptele cu monştrii şi ciudaţi. E un fel de Riga Krypto şi lapona Enigel cu proporţiile uşor schimbate. Cuprinde îmi pare şi mituri legate de însingurarea, aspectul trecător şi renaşterea sub constelaţia iubirii.

Naraţiunea şi apa

Este o legendă-afluent care doar îmbogăţeşte în profunzimi fluviul naraţiunii, dar ar putea lipsi fără consecinţe vizibile. Sau - poate dintr-o perspectivă opusă - prezenţa ei conferă valoare şi magie acestui nou volum abaraţian. Mă gândeam la consecinţele folosirii unei metafore pentru ţesătura narativă care s-o asocieze curgerii apei. Există neîndoielnic în orice roman un fir narativ puternic, central - care adună toate curgerile în el însuşi, există false cursuri narative, dar lipsite undeva de perspective, există naraţiuni conexe, declarat necesare doar nuanţării firului central. Cartea în sine e o mare de semne, dar pentru a ajunge simţi miresmele sărate tot trebuie s-o luăm de la izvoare.

Totuşi" povestea, please!

Numa, un tânăr aparţinând tribului legendar Fathatai de pe insula Clipa s-a îndrăgostit de neasemuita Eleutheria (din cuvântul grec libertate). Această şarmantă, ameţitoare, plină de delicii fiinţă avea un singur cusur - era o femeie-floare. De aceea trupul său trecea rapid spre moarte. Totuşi cât timp dădea în pârg, nu ai fi deosebit-o de o femeie normală, doar că stătea prinsă într-un tron de frunze. Cei doi tineri s-au îndrăgostit fulgerător şi au început acţiuni doveditoare acestui sentiment. Chestii de genul declaraţii, oftaturi, sărutări, inimioare dăruite veşnic, gingaşe şi năstruşnice atingeri. Lucrurile treceau spre părţile serioase numite de obicei căsătorie, împerechere, sex, dar" ea era o femeie-floare. Timpul ei de frumuseţe era de câteva ore. Apoi începeau să-i cadă dinţii, părul, unghiile, pe obraji se lăbărţau rapid ridurile bătrâneţii şi ajungea să dispară în câteva minute după ce se cocârja sub povara bolii de moarte. Numa trăia intens în prezenţa Eleutheriei două sentimente: iubirea aprigă şi tristeţea copleşitoare. Dar" ea era o femeie-floare. Care renaşte la fel după ce vântul i-a dus sămânţa în altă parte a insulei Clipa.

Iubirea clonelor

Şi ciclul iubirii şi al morţii era reluat, Eleutheria era identică sie înseşi, era la fel de frumoasă, totuşi îl uita de fiecare dată pe Numa. Era aceeaşi floare şi totuşi de fiecare dată alta. Şi toate aceste clone Eleutherii ajung să se îndrăgostească de Numa dacă erau găsite în timp util. Sărmanul îndrăgostit rătăcea disperat - precum un damnat dantesc - prin jungla întinsă a insulei căutând disperat pe noua-vechea Eleutherie. Devenise subiectul unei pasiuni orbitoare: libertatea ajunsese s-o asocieze frumuseţii. De multe ori sosea la ea după ce aceasta îmbătrânea sau trăgea să moară. Alteori o găsea încă în stare de boboc şi îi aştepta împlinirea. Urmau orele de carnaval erotic după care tânjea luni în explorările sale insulare.

Să vorbim despre frumos!

Eleutheria - personificarea frumuseţii. O teorie demultă spunea că frumosul nu este imobil, nu poate fi ţinut prizonier într-un obiect, o fiinţă, o stea, ci are o natură rătăcitoare, apărând când ici, când colo, plecând prea repede pentru speranţa noastră de voluptate, regăsindu-se apoi în locuri neaşteptate. Frumuseţea nu poate fi posedată în întregime şi ca atare nici cumpărată. Plătim amar de bani să achiziţionăm o plăcere de tip Numa - o floare-fiinţă de genul Eleutheriei care se păleşte după câteva ore. Ce repede uităm lucrurile cumpărate! De ce li se duce aşa rapid frumuseţea? Oare numai cât stăteau cuminte în rafturi erau atrăgătoare? Doar cât li se asocia reclama, clopoţelul, prezenţa unei tinerele strong? Odată cu achiziţionarea lucrurilor, acestea încep instantaneu să îmbătrânească. Da, spun oamenii, se devalorizează. Un cuvânt politicos pentru evoluţia înspre urâţenie şi moarte.

Cum rămâne cu recenzia?

Mi-e teamă că şi într-o recenzie se întâmplă ceva similar. Cât timp citeşti o carte bună, ai parte de splendori eleutherice. După ce sfârşeşti cartea şi dai să scrii recenzia, constaţi că partea aceea mai frumoasă din lectură, spirituală, confortabilă, şarmantă nu poate fi aşternută în mod real pe hârtie. Frumuseţea nu poate fi reînviată, ci doar povestită. Recenzia unei cărţi bune este în mare parte o legendă despre frumuseţe.

Ce se întâmplă în Abarat volumul doi? Mai multe detalii, nene!

De ce v-aş spune? Ia puneţi mâna şi citiţi cartea! Ete, mură în gură! Este în fond o călătorie printr-un ţinut oniric cu numeroase fiinţe bizare, sfidând inconştient legile anatomiei şi având fiecare o bucăţică de Superman: una zboară precum o pasăre, alta are guri multiplicate, una face momâi de cârpă vii, alta creează aerostate din cuvinte. Împreună cu iscoditoarea Candy Quackenbush veţi descoperi noi legături între lumea reală şi cea din fantazicul Abarat care, la un moment dat, va invada localitatea din Minnesotta - Oraşul Găinilor - ha! Chickens Town - şi va face câteva victime. Iar Candy va afla despre sine niscaiva secrete care o leagă de Abarat într-un mod spectaculos. Precum că ea ar fi" dar vreţi să vă povestesc? Chiar vreţi!!

Oftez!

Frumuseţea nu o poate da nicio recenzie, ci uneori" mai rar decât îmi imaginez" doar cartea. Sau poate mă înşel" feminina şi neaşteptata frumuseţe te pomeneşti că i se năzare să răsară şi între colţii de stâncă ai unei recenzii!

Ceva de genu"™!

Scrisă de Gabriel Adrian Mirea

Categorie: | Autor: | Editura:



Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Chapeau, Gabriel! Excelent scris, aproape mă tem că recenzia ta înfrumuseţează nepermis (hm?) cartea :)

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro