Titlu: Reglementarea activității de Lobby: în anticamera influenței
Autor: Liviu Mihăileanu și Aurelian Horja
Rating:
Editura: C. H. Beck
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 160
ISBN: 978-973-115-623-1

„Unii vorbesc de Lobby. Ce este lobby? Este trafic de influență. La noi traficul de influență este penalizat și considerat un fapt penal și așa trebuie să fie, dar alții l-au ridicat la lumină, l-au făcut transparent și i-au zis lobby. Și se plătește, se încheie un contract pentru lobby, deci este un trafic de influență oficializat.” [din discursul domnului Ion Iliescu asupra subiectului reglementării activității de lobby]. „Lobby înseamnă cu totul altceva decât trafic de influență și eu vă asigur că traficul de influență se pedepsește și în țările care au legea lobby-ului.” [din discursul domnului Traian Băsescu asupra subiectului reglementării activității de lobby].

Până la urmă ce este lobby? Cei doi autori ai cărții de față propun mai multe variante ale aceleiași definiții, dar în esență se referă la activitatea de influențare a factorilor de decizie în procesul de elaborare, aprobare sau respingere a unor legi sau a altor tipuri de acte normative. Factorii de decizie sunt membrii Parlamentului, ai Senatului, Președintele și orice alt membru al legislativului sau al executivului care ar putea acționa direct asupra proceselor legislative. În toate variantele definițiilor sunt incluse nevoia de transparență, precum și limitele legale și constituționale ale demersurilor pe care un lobby-ist le va întreprinde.

Din cauza conotațiilor negative pe care activitatea de lobby o are în România (cauza este evidentă, având în vedere că primul care a înfierat-o a fost chiar cel care era la acea vreme Președintele României, Ion Iliescu), ea nu a fost încă reglementată nici după atâta vreme de la căderea comunismului. Unul dintre motivele acestei stagnări este sugerat de declarațiile președintelui Asociației Pro Democrația, Cristian Pârvulescu: „în locul transparenței, grupurile de interese preferă menținerea actualului sistem al traficului de influență, al presiunilor și șantajului, practicate pentru a avea acces privilegiat la resurse.” Există deci, se pare, o intensă activitate de lobby (ilegal) împotriva reglementării activității de lobby.

Nu doar Statele Unite ale Americii și multe state din Uniunea Europeană au deja „legea lobby-ului”, dar chiar și unele state extra-comunitare, precum Georgia (a cărei situație este analizată amănunțit de către autori) au adoptat asemenea cadre legislative. Dacă SUA, Georgia, Austria, Lituania, Regatul Unit al Marii Britanii sau Franța au reglementat în mod natural activitatea de lobby fie prin adoptarea unor legi în care sunt definiți clar anumiți termeni, printre care lobby, lobby-ist sau Registru de înregistrare a lobby-iștilor, Polonia a făcut-o în urma unui scandal de proporții, care a dus în final la demisia cabinetului Primului Ministru. Acest lucru spune multe, întrucât într-adevăr, linia de demarcație dintre lobby și trafic de influență este destul de subțire, chiar dacă nu poate fi încălcată fără intenție.

Autorii scot în evidență mai multe aspecte ale reglementării printr-un cadru legal optim al activității de lobby. În primul rând, este scoasă în evidență necesitatea reglementării. Activitatea de lobby reprezintă de fapt tamponul dintre cetățean și ales. Astfel, într-o țară în care activitatea de lobby nu este prezentă, singura intervenție a cetățeanului în procesul de conducere îl reprezintă alegerile. Pentru că, ulterior, aleșii vor conduce țara așa cum vor considera ei de cuviință, fără a mai da și socoteală pentru acțiunile lor în fața alegătorilor. O atare situație favorizează ruperea guvernului de populația țării pe care a fost ales să o conducă. Activitatea de lobby însă, face două lucruri: primul este aducerea la cunoștința aleșilor a dorinței maselor populare, iar al doilea este creșterea răspunderii pe care alesul o va avea în fața alegătorului. Lipsa de transparență a acestor activități – care oricum se desfășoară, însă fără un cadru legal care să aducă procesul mai aproape de cetățean – încurajează lobby-iștii să recurgă la acțiuni ilegale în cadrul desfășurării activității de lobby. Reglementarea acestei activități însă, va aduce după sine „efecte benefice asupra transparenței actului decizional și a participării active din partea societății civile la procesul decizional; creșterea calității deciziilor adoptate […] sau schimbarea mentalității de abordare a raporturilor între emitenții deciziilor legislative și administrative și adresanții acestora […]”.

În afară de abordarea necesității creării unui cadru legislativ coerent pentru activitatea de lobby, autorii au dezbătut, în capitolul 4, instrumentele pe care lobby-iștii le au la îndemână pentru a-și crește eficiența. Astfel, sunt abordate și descrise Cercetarea științifică și furnizarea de informații, Puncte cheie în abordarea parlamentarilor, Contactele cu factorii de decizie sau Realizarea de coaliții. Toate aceste aspecte sunt extrem de importante în activitatea de lobby, deoarece eficiența comunicării cu cele două capete între care lobby-ul este tampon reprezintă de fapt fundamentul întregului proces.

La finalul cărții, autorii prezintă o propunere de lege privind activitatea de lobby, bazată nu doar pe studiul care stă la baza cărții de față, dar și pe cele șase proiecte anterioare de lege care propuneau reglementarea lobby-ului și a statutului lobby-istului, toate respinse sau retrase în diferite stadii de către legislatorii români. Practic, această propunere de lege nu face decât să încununeze studiul pe care Reglementarea activității de Lobby: în anticamera influenței îl reprezintă. Din acest proiect de lege voi cita din Capitolul III – Evidența activităților de lobby ceea ce cred că este argumentul suprem al legii în sine, dar și împotriva celor care, precum Ion Iliescu, preferă păstrarea unei stări de ambiguitate în care marii jucători care influențează factorii de decizie se simt precum peștele în apă: „Raportul trebuie să conțină: (1) Numele, adresa, poziția oricărei persoane membră a legislativului, executivului, a unei autorități de administrație publică sau locală sau a oricărei persoane cu putere de decizie dintr-o organizație sau instituție, implicate în elaborarea, modificarea sau influențarea legislației sau a formei unui act normativ care a fost contactată de către lobby-ist”. Această arie fiind acoperită, traficul de influență va fi destul de ușor de depistat, având în vedere că lobby-istul practic declară toate legăturile pe care le are cu factorii decizionali.

• Plusuri

  În afară de nevoia – nu cred că exagerez dacă spun disperată – de a defini într-un mod cât mai clar și neechivoc activitatea de lobby, precum și de a schimba percepția de ceva ocult și ilegal pe care oamenii o au asupra ei din cauza „influenței nefaste a unor grupuri de interese lipsite de scrupule și a unor funcționari publici corupți, cartea mai rezolvă o problemă, anume, oferă o propunere de text legislativ, foarte pertinentă care ar putea fi, dacă nu luat ca atare, măcar folosit ca bază pentru unul mai bine făcut.

• Recomandari

  În primul rând, politicienii români ar trebui să se „coboare” la nivelul de umil cititor și să digere această carte care este un mic manual de percepție a nuanțelor politice, în plus, are calitatea de a furniza informații importante și pertinente cu privire la unul dintre aspectele majore ale politicii: asigurarea unei comunicări reale, active, dinamice, între aleși și alegători. Lobby-ul ajută la acest lucru, iar cartea Reglementarea activității de Lobby: în anticamera influenței este de fapt o mostră de activitate de lobby pentru legiferarea activității de lobby.