bookblog.ro

Am vrut să-l omorâm pe Hitler

Scris de • 23 April 2009 • in categoria

1 Am vrut să-l omorâm pe Hitler
Autor: Philipp Freiherr von Boeselager
Rating: Am vrut să-l omorâm pe Hitler
Editura: Meteor Press
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Anca Floareş
183 pagini
necartonată

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Operaţiunea Walkyria

Când vine vorba despre Al Doilea Război Mondial, există două tipuri de cărţi de care te poţi lovi. Sunt cărţile de istorie sau care încearcă să pară cărţi de istorie (s-a scris multă maculatură pe tema asta) şi mai sunt cărţile scrise pe bază mărturiilor unor participanţi direcţi la unul sau mai multe episoade războiului.

Dacă nu iei în considerare menţiunea de pe coperta cărţii lui von Boeselager şi te aştepţi să citeşti o carte de istorie despre operaţiunea Walkyria, rişti să fii dezamăgit. Din cele 183 de paginii, doar cel mult 40 se referă la complotul pus la cale de generalii lui Hitler, restul fiind o poveste adevărată despre fraţii Boeselager, ce-i drept, implicaţi direct în ceea ce a fost numită operaţiunea Walkyria.

Ceea ce nu face din "Am vrut să-l omorâm pe Hitler" o carte proastă. Ba chiar deloc. Philipp, autorul cărţii, povesteşte viaţa sa şi a fratelui mai mare, Georg, punând accent pe momentele cheie care au dus la transformarea lor din copii în soldaţi în cavaleria armatei germane şi, mai târziu, în urma atrocităţilor şi informaţiilor la care au fost expuşi, în conspiratori, oamenii hotărâţi că eliminarea Fuhrerului este singura soluţie care ar mai putea salva Germania.

Ultimul supravieţuitor al complotului de la 20 iulie 1944

Singurul supravieţuitor al acelui complot, Philipp von Boeselager reprezintă doar o piesă dintr-un mecanism întreg pus la punct de colonelul von Stauffenberg. Un mecanism care, într-un final, dă greş. Însă valoarea mărturiei autorului stă tocmai în procesele de conştiinţă pe care acesta şi le face, procese de conştiinţă datorate tocmai lipsei de informaţii în momente cheie.

Philipp este un pion, însă un pion care observă şi nu uită. Cei ce vor citi cartea vor găsi descrieri parcă prea bune ale satelor ruseşti devastate, imagini tulburătoare şi se vor convinge, a câta oară?, că mulţi dintre soldaţii germani habar n-aveau pentru ce luptau. Se vor convinge, poate, că a condamna un popor întreg pentru faptele comise de câteva genii bolnave nu numai că nu este înţelept, ci este şi nedrept.

De altfel, dacă tot veni vorba de dreptate şi înţelepciune, mi s-a părut admirabil faptul că personajul principal al cărţii scrise de Philipp nu este el, ci fratele său Georg. Mai mare şi ca vârstă, şi ca grad, Georg este modelul leader-ului pe care toţi îl admiră. Iar modul în care Philipp îl descrie şi îl idolatrizează spune chiar mai multe decât episodul în care Georg ordonă şi conduce atacul împotriva duşmanului, fără armă, cu mâinile goale. Din păcate, Georg moare în 1944, la scurt timp de la numirea sa în funcţia de comandant al brigăzii a 3-a de cavalerie.

Celelalte nu sunt decât detalii...

M-am întrebat şi eu de ce au riscat atentatul în momente în care totul părea pierdut pentru Hitler şi începea să devină din ce în ce mai clar că războiul va fi pierdut. Din fericire, cartea oferă răspunsul la această întrebare. Un răspuns demn, care denotă un patriotism pentru care ar trebui să fim invidioşi.

"Atentatul trebuie să aibă loc cu orice preţ. Chiar de ar fi să nu reuşească, noi tot trebuie să fim acolo. Căci, până la urmă, nu e vorba de obiectivul atentatului, ci de a arăta lumii întregi şi Istoriei că mişcarea de rezistenţă germană a îndrăznit să rişte totul, punându-şi în pericol propria viaţă. La urma urmei, celelalte nu sunt decât detalii secundare." - colonelul von Treskow, membru al mişcării de rezistenţă ce a încercat să îl elimine pe Hitler.

Scris de Andrei Roşca
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. A. spune:

    Stauffenberg este unul dintre cei mai mari tradatori din istoria Germaniei. Cu tot cu banda lui de porci. Tradatorii au sfarsit exact ca niste zdrente, dupa cum merita tradatorii. Adica atarnand.

    HEIL HITLER !

    raspunde

  2. gabimirea spune:

    cei ce vor citi cartea vor găsi descrieri parcă prea bune ale satelor ruseşti devastate?!
    Ce vrei sa zici cu asta! Cum adica descrieri prea bune!
    Si Andrei poate ar fi trebuit sa insisti un pic mai mult pe complot, nu de alta, dar nu prea stiu cum a decurs. Si sa nu ma trimiti la o carte de istorie ca iti dau cartonas galben!

    raspunde

    • Andrei Rosca spune:

      gabi: prea bune, adica sunt niste imagini pe care probabil ca multi nu le-ar fi vrut reprezentate atat de bine. De groaznice ce sunt.

      in ceea ce priveste complotul, imi pare rau dar trebuie sa te trimit la o carte de istorie, de exemplu Operatiunea Walkiria – Jesus Hernandez. Nu de alta, dar in cartea de mai sus chiar nu se vorbeste despre complot decat foarte putin. Am si zis, sunt 30-40 de pagini cel mult, din perspectiva unui om care a fost doar un soldat, nu a facut parte dintre cei ce au planificat si evaluat complotul.

      In carte spune despre cum l-au “pacalit” pe Hitler sa faca o escala cu avionul si cum au facut ca in avion sa ajunga o cutie cu “vin” (cadou) care de fapt era o bomba. Din pacate, bomba nu a mai explodat din cauza unor manevre efectuate de pilot.

      Insa operatiunea Walkiria este mult mai mult decat atat. Iar asta gasesti detaliat doar in cartea lui Jesus Hernandez, care analizeaza totul dpdv istoric, se bazeaza pe mai multe documente si vede lucrurile prin ochii lui von Stauffenberg.

      “Am vrut sa il omoram pe Hitler” e o poveste interesanta, merita citita, insa nu e o carte de istorie, e doar o marturie.

      raspunde

  3. secession spune:

    Permiteţi-mi a-mi exprima umila părere: primul comentariu ar trebui eliminat… Oricât aş fi pentru libertatea de expresie. Nu pare a fi o tentativă de spirit, iar dacă este una, nu ştiu câţi o gustă.

    A.R., ar trebui adăugat şi textul obligatoriu: ‘acest medicament se eliberează fără prescripţie. dacă apar manifestări neplăcute…’

    În rest, detectez un plus de agresivitate în comentariile de pe site…Şi nu mă refer la ale mele. :)

    raspunde

  4. Aurica spune:

    cartea pare extrem de interesanta, despre „miscarea de rezistenta” am insa alta parere decat cea prezentata.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro