Titlu: The Bone Season
Autor: Samantha Shannon
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Anamaria-Teodora Văcariu
Numar pagini: 227
ISBN: 978-606-588-622-3

„Dincolo de lumea aceasta și de seminția omenească, există o lume nevăzută și o împărăție a spiritelor. Lumea aceea se află în jurul nostru – e pretutindeni.”
Charlotte Bronte

În primul său roman,The Bone Season, Samantha Shannon ne propune o realitate alternativă a ultimilor 200 de ani în care Europa, și nu numai, a ajuns să fie un teren de joacă al supranaturalului reprezentat în mare parte de eterul în care sălășluiește lumea spiritelor și de cei care îl pot accesa prin diverse căi oculte – tarot, citit în cafea sau în oase – sau pur și simplu prin talentul nativ.

Londra anului 2059 nu este una tolerantă cu cei care posedă darul clarviziunii, indiferent căruia dintre cele 7 ordine îi aparține, fiecare zi fiind o nouă luptă pentru supraviețuire și evitare a arestării de către DPD sau DPN (Divizia de Pază Diurnă sau Nocturnă) care îi numeau nefirești pe cei înzestrați cu abilitatea de a lua contact cu eterul.

Paige Mahoney este o tânără de 19 ani care aparține celui mai înalt ordin de clarviziune și care este „bijuteria coroanei” lui Jaxon Hall, mim-lord al cohortei I-4, și lider al Celor Șapte Peceți, o gașcă de proscriși care-și folosesc talentele supranaturale în scopuri pecuniare, dându-i de furcă Scionului (noua formă de guvernare). Numită și călătoare onirică, eroina este înzestrată cu abilitatea de a își părăsi trupul și de a se infiltra în alte planuri onirice sau chiar de a poseda alte persoane fie că sunt nefirești sau amaurotice (oameni normali).

Tocmai aceast talent, nedezvoltat la adevăratul lui potențial, e cel care o bagă în bucluc și o aruncă în Oxford, o comunitate de tip închisoare în care domnesc Refaiții, o specie superioară de clarvăzători care au invadat planul lumesc în 1859, o dată cu o fracturare a eterului.

Aici traiul este și mai greu decât pe străzile londoneze pentru că fiecare prizonier ajunge în subordinea unui Ref care nu de puține ori îl maltratează sau se hrănește cu aura lui, în timp ce îi periclitează constant viața punându-l față în față cu Emimii, dușmanii de moarte care se hrănesc cu carne de om și în fața cărora cei dintâi își pierd invulnerabilitatea.

De-a lungul cărții, Paige trebuie să facă față multor provocări și să-și aleagă cu grijă persoanele în care poate avea încredere. Dorința de a se reîntoarce la vechea ei viața e cea care o pune de cele mai multe ori în fața pericolului sau a unor accidentări fizice grave și cea în jurul căruia se construiește conflictul major al cărții.

Ce am apreciat foarte tare la acest roman a fost tocmai personajul principal care, spre deosebire de alte romane cu priză mare la adolescenți și tineri adulți, iese în evidență prin aptitudinile sale și prin felul în care se agață de principiile ei, chit că acestea i-ar putea aduce în unele situații moartea. Nu se insistă asupra aspectului fizic deși mai apar uneori fraze care sugerează că nu avea o înfățișare comună sau asupra vieții ei sentimentale deși, în mod inevitabil aceasta ajunge să se interpună în firul narativ central. Totodată, mi-a mai plăcut densitatea lumii alternative pe care o construiește Samantha Shannon, fără a se sprijini preponderent pe mituri și simboluri ce aparțin culturii universale. Autoarea explică pas cu pas structura societății Scionului londonez sau a Sheolului din Oxford și tocmai asta te face să vrei să citești mai departe și să afli ce se întâmplă cu diferitele personaje ce aparțin unor ordine sociale opuse.

Din păcate viteza narativă e încetinită pe alocuri de capitolele în care ne sunt prezentate o parte dintre amintirile lui Paige, dar se întețește rapid și-și păstrează ritmul atunci când se ajunge la secvențele de luptă.

La capitolul lipsuri n-aș puncta decât unul și anume faptul că totul ni se zice și nu ni se arată prin descrieri din care fiecare cititor își poate construi o imagine proprie a lumii fantastice. Această perspectivă de povestire a întâmplărilor se răsfrânge și asupra viziunii narative care deși vine din partea mai multor personaje este totuși una singulară. Firele paralele nu se întretaie în vreun punct crucial al poveștii și fiecare moment beneficiază de o singură interpretare de parcă restul personajelor ar avea scop strict decorativ. Astfel, mi-ar fi plăcut să văd interacțiunea dintre Arcturus și Mahoney povestită și din perspectiva lui, nu numai a ei.

Concluzia e una favorabilă din partea mea și deja caut să aflu când va fi lansată următoarea carte din seria de 7 pentru că finalul a fost unul în coadă de pește și te ațâță să vrei să afli și ce se întâmplă mai departe.

Legat de comparația cu alte cărți ale genului care au apărut în ultimii ani și mai ales cea care-l privește pe Harry Potter pot să zic că e justificată până la un punct pentru că recunosc pasaje care ar putea foarte bine fi inserate și în Jocurile Foamei (lupta pentru supraviețuire și testele brutale la care sunt supuși captivii), în Twilight (legătura cu o ființă cu 200 de ani mai mare) sau Divergent (împărțirea clarvizionarilor pe ordine în funcție de aptitudini). Și touși în ciuda acestor similitudini de stil în The Bone Season rămân suficiente pasaje care să poată fi judecate pe cont propriu și care merită aprecierea și banii cititorului.

• Plusuri

  O lume nouă, fantastică, cu care nu m-am mai întâlnit până acum în vreo altă carte.

• Minusuri

  Lipsa punctelor de vedere multiple în narațiune și lipsa lui show don’t tell (arată și nu povesti).

• Recomandari

  Pasionaților de romane fantasy sau distopice care pun accentul pe acțiune.