bookblog.ro

Armata pierdută

Scris de • 16 January 2009 • in categoria

1Autor: Valerio Massimo Manfredi
Rating:  Valerio Massimo Manfredi - Armata pierdută rating - recenzii carti
Editura: All

(ediţia în limba engleză)

 Valerio Massimo Manfredi - Armata pierdută - recenzie carti
Nu prea ştiu ce să spun despre Valerio Massimo Manfredi... Adică, atunci când mă hotărăsc că este într-un fel, mai citesc câteva pagini şi îmi schimb părerea. Să luăm de exemplu cartea de faţă, Armata pierdută. Primele pagini s-au citit uşor, apoi au urmat câteva zeci de care nu am crezut că voi trece. M-am gândit deci, având şi experienţa Talismanului Troiei, că Manfredi nu se poate abţine de la descrieri interminabile de armate şi marşuri. Însă când a sosit momentul (uneia din) bătălii, mi-am dat seama că aş fi simţit-o altfel, dacă nu aş fi ştiut prin ce au trecut soldaţii până să ajungă acolo.

Soldaţii sunt în mare parte greci şi sunt cunoscuţi în istorie drept armata celor "Zece mii", adunaţi în 401 i.Hr. de comandantul Clearchos pentru a îl învinge pe Marele Rege Artaxerxes, al Imperiului Persan. O încercare nesăbuită, oricât de iscusiţi în luptă ar fi fost- pentru că Asia era un teritoriu necunoscut şi neprimitor, iar regele persan avea o armată cu mult mai numeroasă.

Înţeleg că romanul are la bază epopeea Anabasis, scrisă de Xenofon, care este un războinic atenian venit în expediţie pentru a consemna evenimentele şi datele geografice. În urma unor evenimente el ajunge comandantul armatei rămase, pâna când inevitabilul (şi nu mă refer aici la înfrângere) se produce. Aici însă naratoarea este Abira, o tânără care, îndrăgostindu-se de el când armata ajunge în satul ei, îşi părăseşte casa şi familia pentru a îl însoţi.

Acestea sunt doar două dintre personaje, din cele trei pagini de la început pe care se întinde enumerarea lor. Comandanţi, vice-comandanţi, înlocuitori de comandanţi, soli, soldaţi, însoţitoare, servitoare... acest tur de forţă mi s-a părut de-a dreptul inutil. Nu ştiu dacă ei chiar au existat, dar cel puţin din punctul meu de vedere, amintirea lor în roman nu a adus multe avantaje acestuia.

Însă reproşul major pe care i-l aduc, ca simplu cititor, lui Manfredi, este numărul mult prea mare de pagini. Cred de altfel că nici pe el nu l-a ajutat foarte mult- am întâlnit pe alocuri scăpări, cum ar fi nişte concepte folosite de Abira la un timp prea scurt de când începuse să înveţe greaca. Pe de altă parte, nu pot să nu îi admir dăruirea şi pasiunea pentru domeniul lui de activitate.

Nu am reuşit să îmi dau seama dacă pentru câteva momente de "simţire" a bătăliilor a meritat sacrificiul atâtor pagini de descrieri. Lucrul care îmi este clar însă este că trebuie fii un fan înrăit al romanelor istorice pentru a nu îi găsi lui Manfredi nici un cusur.

Scrisă de Raluca Alexe

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. xtfire80 spune:

    Operele recente ale italianului sunt mai greoaie, asa cum bine ai semnalat, dar este greu sa gasesti multe defecte in Alexandru cel Mare, care alaturi de Faraonul, Musashi, Egipteanul, Eu,Cezar si inca vreo 3-4 alte carti este probabil unul dintre romanele istorice esentiale daca dorim sa intelegem lumea moderna. Trebuie sa recunoastem ca Manfredi are totusi darul acela de a reinvia trecutul pe care foarte putini il mai au. Recenzia este foarte buna :).

    raspunde

  2. Male spune:

    Ca sa nu mai ti se para ca a avut un numar prea mare de pagini, ar fi fost de ajuns sa nu fii fata. Eu, ca baiat, nu as fi vrut sa fie cu nici un rand mai scurta. Mai degraba simteam ca lipseaste un fragment final in care sa explice mai plauzibil cum a reaparut ultimul personaj.

    raspunde

  3. Marian spune:

    Da,nu… Manfredi oscileaza de la roman la roman. Uneori, pe anumite pasaje, e genial, om de litere …apoi e doar arheolog, apoi trage uneori mitza de coada…dar s-a tot perfectionat…sigur, nu stiu nici traducerile cit sunt de fidele…

    raspunde

  4. roxa spune:

    Ar trebui sa citesti carti de genul “Cenusareasa”, “Mica sirena”…poate alea o sa-ti placa si o sa fie mai pe intelesul tau.Ai scris cumva din epilog mica introducere a recenziei tale?Ca alea nu prea par cuvintele tale:)Am citit “Armata pierduta” si mi s-a parut geniala,la fel ca si “Oracolul”, “Faraonul nisipurilor” si “Talismanul Troiei” si am de gand sa continui sa-i citesc romanele pana il voi termina pe ultimul scris de el,pentru ca MERITA! Si tin sa spun ca nu ma innebunesc romanele istorice, dar Manfredi chiar merita toata atentia.Mie una chiar nu-mi vine sa las cartea din mana cand il citesc!Si nu inteleg..vorbesti in calitate de ce?!Esti critic literar?!Nu de alta, da pari destul de tanara ca sa-ti poti permite sa-ti impartasesti “experienta” cu ceilalti..asta se vede si din postarile tale care contin un limbaj foarte limitat pentru a fi capabila de a face recenzia unui asemenea roman !

    raspunde

Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Razoi si pace- Lev Tolstoi

Copyright ©2011 Bookblog.ro