Titlu: Arta japoneză
Autor: Tomoko Sato
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Mădălina Tureatcă
Numar pagini: 128
ISBN: 978-973-1984-11-7

Recunosc că, în ceea ce priveşte arta vizuală, atenţia mea s-a concentrat predominant asupra celei Occidentale. Astfel că, pentru cineva care nu a fost iniţiat în arta Orientală, albumul celor de la Vellant este binevenit.

Punând la dispoziţia cititorului o serie de douăzeci de planşe şi lucrări, cartea îşi propune să prezinte principalele stiluri şi tehnici de lucru din epoca Edo, "unică din punct de vedere social şi istoric". De ce este epoca Edo unică? În primul rând pentru că în cei 260 de ani între care se desfăşoară (1603 - 1868) shogunatul Tokugawa a reuşit să menţină pacea. Detaliul este important deoarece Japonia, chiar dacă era izolată din punct de vedere politic, fiind cunoscută ca o societate controlată cu stricteţe, a putut să desfăşoare un studiu al culturii Occidentale. Lucrul acesta se reflectă în opere, vizibil cel mai mult spre sfârşitul perioadei când unele reprezentări necesitau cunoştinţe în domeniul medical (precum în cazul scheletului de viziune aproape suprarealistă creat de Kuniyoshi). Poezia imaginii nu este uitată, ci din contră e sporită de sursele de inspiraţie ale autorilor. Un exemplu ar fi paravanele lui Korin, inspirate din "Povestirile lui Ise".

În ordine cronologică, sunt prezentate principalele momente istorice ale perioadei, laolaltă cu lucrările reprezentative, de la stampe şi imprimeuri ukiyo-e, la costume şi ceramică. Alături de câteva lucrări anonime, sunt prezentate altele ale unor nume ca Ninsei, Kenzan, Harunobu, Hokusai, Hiroshige şi Kyosai.

Pe lângă detaliile tehnice şi decupajele bine alese pentru a ghida privirea spre punctele principale de interes, am apreciat explicaţiile suplimentare privitoare la stil şi la motivele pentru care sunt alese anumite reprezentări şi nu altele. Lecţia cuprinde amănunte despre echilibrul cromatic şi de cel perspectivă, dar şi despre simbolurile alese care nu sunt deloc întâmplătoare. Reprezentări ale figurilor din teatrul Noh şi Kabuki, imagini de curtezane sau simple evocări ale vieţii cotidiene, ca şi simboluri preluate din cultura chineză (tigrul şi dragonul), toate sunt menţionate în album. Amănuntele nu sunt obositoare, ci suficiente pentru a putea înţelege mai mult, şi îndeajuns de bine explicate încât să deschidă apetitul pentru informaţii suplimentare.

Tomoko Sato, autoarea selecţiei, a fost interesată mult timp de interferenţele dintre Japonia şi Occident, lucru vizibil în alcătuirea notelor de margine. În afara datele legate strict de opere, Tomoko Sato menţionează şi influenţele pe care acestea le-au avut pentru arta Occidentală. Astfel am aflat că imaginea irişilor din paravanele lui Korin a influenţat mişcarea Art Nouveau şi opera lui Gustav Klimt, că stampele lui Eisen care înfăţişează curtezane seamănă afişelor lui Lautrec pentru Moulin Rouge iar una din stampele lui Hiroshige l-a inspirat pe impresionistul meu favorit, Van Gogh. Impactul operelor japoneze nu s-a limitat la artele vizuale: imaginea muntelui Fuji văzut printre valuri a inspirat trei schiţe simfonice ale lui Debussy, "La Mer", iar Rilke i-a dedicat poezia "Muntele".

Impresia mea a fost aceea că parcurgerea albumului se aseamănă unei vizite la muzeu, pe care fiecare poate să o realizeze în intimitatea locuinţei proprii. Desfătarea ochiului se face laolaltă cu o lecţie de istorie, cu trimiteri externe suficiente cât să îndrume cititorul către alte opere semnificative atât pentru cultura japoneză, cât şi cea europeană.