bookblog.ro

Bine ați venit în lumea Minervei Tutovan

Scris de • 19 August 2013 • in categoria

Titlu: Spionaj la mănăstire
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 272
ISBN: 978-606-579-494-8
Cumpara cartea

Deși am descoperit-o târziu pe Rodica Ojog Brașoveanu, odată cu prima carte citită m-am îndrăgostit iremediabil de stilul ei. Cred sincer că nu există personaje mai vii ca ale ei, mai veridice și mai complexe. Sunt mereu într-o stare de nerăbdare atunci când vine vorba de cărțile ei. Pe de-o parte, abia aștept să mai citesc încă un roman, iar pe de altă parte încerc parcă să nu mă grăbesc deloc, tocmai ca să nu ajung la momentul în care voi fi parcurs deja toate operele sale.

Spionaj la mănăstire este primul roman din seria ce o are în atenție pe Minerva Tutovan, fostă profesoară și actulmente maior la Securitate. O femeie, cum altfel decât în totalitate fermecătoare, în ciuda unui portret fizic destul de sărac în calități. Însă personalitatea ei este surprinzătoare și va cuceri cu siguranță cititorii. Amuzantă, acidă, perspicace, inteligentă, ironică, cu un talent nativ atent cultivat și plină de îndrăzneală chiar și în momentele în care se teme, Minerva este un alt exemplu de personaj desăvârșit, deja tipic Rodicăi Ojog Brașoveanu. Ea face echipă cu un fost elev de-al ei, locotenentul Dobrescu. Acesta, în ciuda faptului că este acum un bărbat în toată firea, pare că își păstrează în continuare rolul de învățăcel, mai ales că Minerva nu îi scuză nici cea mai mică neatenție.

În romanul Spionaj la mănăstire, cei doi protagoniști sunt puși în fața unei crime cu implicații majore. Victima este un profesor ce a descoperit un medicament capabil să anihileze pentru câteva ore un întreg oraș, iar partea cea mai gravă este că descoperirea sa, laolaltă cu toate secretele acesteia au fost sustrase. Ajunse în mâini greșite, pot da naștere unor adevărate catastrofe. Așa că Minerva și Dobrescu se îndreaptă către mănăstirea unde a fost comisă crima și unde cei câțiva vizitatori prezenți în clădire în momentul crimei par a fi care de care mai suspecți. Am fost încântată de ancheta de la mănăstire, însă din păcate, din momentul în care autoarea schimbă direcția poveștii, entuziasmul meu s-a mai diminuat. La un moment dat, intriga începe să se extindă pe mai multe planuri, iar drumurile Minervei se îndreaptă către Paris. Totul ia amploare, sunt introduse fire noi, personaje noi iar conflictul se dovedește a fi mult mai amplu decât părea la prima vedere. Ritmul este deodată mult mai alert, însă din punctul meu de vedere, cititorul este aproape abandonat din acest punct iar povestea se continuă mai mult fără el. Este ca și cum autoarea ar fi scris pentru ea, uitând că intrigile trebuie dezvăluite în fața publicului, că indiciile trebuie să fie adunate și puse cap la cap de către acesta și că ar trebui să ofere povestea cititorului ca pe un joc de puzzle ce trebuie rezolvat. Un joc ce trebuie să fie îndeajuns de provocator pentru a-i stârni curiozitatea însă îndeajuns de ușor pentru a putea fi descâlcit sau cel puțin bănuit. Personal, m-am simțit aproape „pierdută” la un moment dat și se subînțelege că și curiozitatea mea a scăzut. Bineînțeles, la final ne este oferită imaginea întregului tablou, însă m-am simțit lipsită de satisfacția de a fi putut anticipa unele aspecte, de a fi putut rezolva măcar unele fire dacă nu chiar întregul mister. Mi-a plăcut însă partea în care este dezvăluită identitatea personajului responsabil de crimă și modul în care acesta a reușit să își mascheze reala față.

Personajele secundare mi s-au părut poate mai puțin interesante decât cele cu care eram obișnuită la această autoare, însă asta nu înseamnă deloc că ar fi plictisitoare. Dimpotrivă, chiar dacă mi s-au părut ușor sub standardul cu care ne-a obișnuit scriitoarea, tot sunt cu mult deasupra personajelor altor autori. Nemulțumirea mea provine din faptul că deși majoritatea dintre ele sunt atent creionate, parcă lipsește senzația aceea că nu te poți opri din citit. În celelalte cărți ale Rodicăi Ojog Brașoveanu, personajele erau parcă duale, cu personalități încărcate de trăsături contrastante. Aveau și o serie de calități, însă și nesfârșite defecte pe care autoarea le analiza atât de minuțios și le oferea cititorului într-o manieră atât de fermecătoare încât nu îți mai doreai decât să le privești din nou și din nou și să le descoperi până și cele mai neînsemnate gânduri și gesturi. Aici lipsește acest lucru, dar trebuie să repet că prin comparație cu personajele altor autori, chiar și acestea sunt mult mai atent construite. Pe de altă parte, protagoniștii, Minerva și Dobrescu sunt creionați desăvârșit, iar echipa pe care o formează împreună oferă cititorului ocazia de a lua parte la nenumărate dialoguri savuroase și de a fi cucerit în totalitate de către cei doi.

  • Plusuri

    Personaje principale exemplar realizate, o intrigă extrem de încâlcită și o atmosferă generală încântătoare.

  • Minusuri

    Ritmul parcă prea rapid pe care îl prinde acțiunea în cea de-a doua jumătate a cărții și senzația că cititorul este lăsat în urmă, ca și cum ar lipsi total intenția de a-l implica pe acesta în poveste.

  • Recomandari

    Iubitorilor de literatură de suspans, de thrillere și povești polițiste.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Cristina spune:

    Interesanta Minerva Tutovan cred ca merita citita cartea….ms

    raspunde

Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro