Titlu: Brand You 50
Autor: Tom Peters
Rating:
Editura: Publica
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Laura Sibinescu
Numar pagini: 237
ISBN: 978-973-88750-7-4

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Nu-mi aduc aminte de o altă carte, în afară de Brand You 50 pe care să vreau să o citesc şi să nu vreau, în acelaşi timp. Deşi este o carte mititică -puţine pagini şi format mic- mi-a luat destul timp să o termin, asta pentru că am preferat să citesc doar câteva pagini odată.

De ce spun că mi-a plăcut? Din câte am înţeles, Tom Peters este inventatorul ideii de personal branding. He coined the term, adică. Ceea ce spune din start foarte multe despre cartea lui de personal branding; spune că e puţin probabil să mai găseşti atâtea idei originale în altă parte. E adevărat că în esenţă cartea arată ca un fel de self-help- Tom Peters chiar spune că America este patria acestui gen. Dar straturile superioare o fac esenţială pentru angajatul deprimat care lucrează la birou de la 9:00 la 17:00.

Dealtfel, The Brand You 50 face parte, alături de The Project50 şi The Professional Service Firm50, dintr-o serie care se numeşte "Reinventarea muncii". Peters a vrut să trezească la viaţă acei oameni care au au dat lumii imaginea lucrătorului tipic american. Aşa că a făcut o listă cu 50 de lucruri pe care să le faci ca să te auto-transformi într-un brand.

De ce un brand? Pentru că asta este alternativa la "deprimat". Oricât de aiurea ar suna, atunci când vine vorba de succes, de reuşită, o persoană seamănă foarte mult cu un produs- trebuie să se vânda! Desigur, nu în sensul acela rudimentar, ci în sensul că trebuie să se "constuiască" în aşa fel încât să aibă o utilitate, trebuie să se ambaleze frumos, să se promoveze şi să ştie să se vândă. Sună inuman, lipsit de sentimente şi poate de mândrie? Nu este. Înseamnă să ştii unde vrei să ajungi şi să ajungi acolo fără să faci compromisuri în ceea ce priveşte propria pesroană.

Nu toate lucrurile de acolo pot fi aplicate de toată lumea. Chiar şi Peters spune că trebuie să le însemnezi pe acelea care ţi se potrivesc şi să le faci pe acelea. Nu sunt 50 de variante prin urmare, însă cred că respectul de sine şi şansele de reuşită ar creşte considerabil dacă o persoană ar pune în aplicare 10 din ideile de acolo.

Au fost două lucruri care mi-au plăcut în mod special. Primul ar fi ca "gurul managementului" vorbeşte mult despre WOW, având dealtfel şi o carte pe tema asta. Şi nu e vorba despre World of Warcraft ci despre efectul WOW, despre faptul că trebuie să faci întotdeauna lucruri WOW, să te ocupi de proiecte WOW, că nu trebuie să te mulţumeşti cu puţin.

Al doilea ar fi acela că o idee bună este să scrii un anunţ ca pentru Paginii Aurii despre tine. Dacă ar exista o astfel de "listare" a oamenilor cum ai scrie despre tine într-un paragraf, astfel încât tu să fii cel sunat?

Ce mai spune Peters? Spune că viaţa este doar a ta, că eşti singurul care o poate trăi, ca tu trebuie să faci regulile, să te eliberezi, să nu mai fii un sclav al biroului, al şefului, al sistemului, etc. Mai spune că nu trebuie să stai locului, că trebuie să fii flexibil, să ai puterea să treci oricând mai departe, să urmăreşti întotdeauna oportunităţile de dezvoltare.

Şi atunci poate vă întrebaţi de ce m-am chinuit să citesc cartea" Poate aţi observat că de fiecare dată când a venit vorba, am scris despre Peters că "spune în cartea lui". Din păcate asta face Tom Peters: spune, nu scrie. Şi, cel puţin pentru mine, a fost foarte enervant. Pentru că oricui ar trebui să îi fie clar că nu poţi scrie o carte în acelaşi mod în care vorbeşti unei audienţe.

Două mostre care mi-au picat în mână la o răsfoire rapidă:
"Dar" s-a terminat cu "asta". Gata. Chiar dacă "noi" nu doream să se termine (şi există literalmente milioane de oameni care nu doresc acest lucru. S-a T-E-R-M-I-N-A-T! Noua Ordine Mondială (Economică): noi - cei cu gulere albe- suntem pe cont propriu. Vieţile noastre au devenit mai precare. Dar ni s-au înapoiat. Provocarea este: ce vom face cu ele?"
"Pare o discuţie alarmantă? Aberaţii extreme? "Da", în ambele cazuri. Şi" în mod clar""Nu"."

Nu am mai citit nici o carte de Tom Peters, drept pentru care nu ştiu dacă stilul ăsta este de la el, de la colaboratorii pentru "Reinventarea muncii", de la traducător, dacă majusculele, parantezele, punctele de suspensie şi semnele de exclamare sunt de la editură sau sunt o preferinţă a autorului. Habar n-am, iar dacă mă puteţi ajuta, v-aş rămâne recunoscătoare.

De terminat, eu am terminat cartea, dar nu ştiu câţi ar avea răbdarea să facă asta. Nu pot decât să sper că destui, pentru că informaţiile sunt nepreţuite.