Titlu: Jessie Burton
Autor: Jessie Burton
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Veronica D. Niculescu
Numar pagini: 408
ISBN: 978-606-779-237-9

Pe Jessie Burton am descoperit-o cu Miniaturistul acum aproape doi ani. Ca și atunci, coperta e cea care mi-a atras atenția suficient cât să mă interesez și de o minimă descriere menită să-mi gâdile curiozitatea. Ca să fiu sinceră, nu m-a prins, dar chiar și așa am pus cartea acolo, în lista de lecturi viitoare, în caz că aș avea nevoie de o alternativă.

Și iată că din alternativă a devenit opțiune de bază, dar nu așa peste noapte, ci abia atunci când acțiunea cărții a făcut un salt înapoi în trecut și și-a arătat adevăratele intenții – un joc de alba-neagra, unde personajele devin cele trei obiecte identice, iar adevărul, mingea care este preluată pe rând de fiecare.

Londra, 1967. Lui Odelle Bastien îi surâde norocul o dată cu primirea unei scrisori în care este informată că a primit postul de recepționistă/dactilografă la prestigioasa galerie de artă Skelton. Un fapt cu dublă însemnătate pentru tânăra venită din Trinidad acum cinci ani, o șansă de a avea viața mult visată, de a evada din existența normală și plicticoasă și de a deveni ceva mai mult decât o simplă asistentă într-un magazin de pantofi. Și chiar dacă Odelle poate anticipa schimbarea care o așteaptă, nimic nu o poate pregăti pentru seria de evenimente în care va avea un rol tangențial sau principal sau pentru furtuna întruchipată de enigmatica Marjorie Quick.

Și totuși evenimentul ce pune totul în mișcare este nunta prietenei ei Cynthia, unde ajunge să-l cunoască pe Lawrie Scott, un tânăr de aproape treizeci de ani, a cărui unică posesie este un tablou rămas moștenire de la mama sa.

Intențiile tânărului se fac cunoscute atunci când acesta apare pe treptele galeriei Skelton în căutarea lui Odelle și mai ales a unui ochi format care ar putea să evalueze opera de artă.
„Nu toți avem parte de încheierile pe care le merităm. Multe momente care schimbă cursul unei vieți – o conversație cu un străin pe un vapor, de pildă – țin pur și simplu de noroc. Și totuși, nimeni nu-ți scrie o scrisoare sau nu te alege drept confesor fără un motiv întemeiat. Asta m-a învățat ea: ca să ai noroc, trebuie să fii pregătit. Trebuie să joci cu toate piesele.”
Așa se deschide cea de-a doua ușă legată de originea tabloului, cea a trecutului plasat în sudul Spaniei, unde își face intrarea în scenă familia Schloss – Harold, patriarhul și negustorul evreu de artă, Sarah, frumoasa și dramatica lui soție, moștenitoare a unei averi impresionante și Olive, tânăra lor fiică de nouăsprezece ani, care nutrește ambiții de a deveni pictoriță.

Existența lor în cadrul fermei spaniole este tulburată de apariția a doi frați vitregi Isaac și Teresa Robles, care ajung să lucreze pentru familia de expați. Intersectarea cu cei doi schimbă definitiv soarta familiei pentru că acțiunile dintre aceștia reflectă volatilitatea vremurilor pe care le trăiesc, Războiul Civil și al Doilea Război Mondial bătându-le la ușă.
Genialitatea, secretele, iubirea, trădarea, minciunile, amăgirea, toate sunt culorile ce zugrăvesc acest roman. Asemeni Miniaturistului, Burton pune sub lupă aspectele mai puțin plăcute ale naturii umane, aduce în prim plan secretele, lucrurile care s-ar vrea păstrate în întuneric. Țese o pânză de intrigi ale cărei fire sunt strâns legate în jurul diverselor personaje și ale căror salvare vine cu un preț greu de plătit.

E ușor de trasat o paralelă între prima și a doua carte a autoarei întrucât Odelle oglindește parțial natura Nellei, răzvrătirea acesteia contra normelor sociale, ambiția de a duce o existență ce nu urmează canoanele vremii. Olive oglindește spiritul ager a lui Marin, în timp ce Johannes și Isaac ajung să aibă un sfârșit violent datorită viziunilor asupra lumii și pasiunilor care îi mistuie.
M-am întrebat la final de lectura care dintre cele două cărți mi-a plăcut mai mult? Dacă am văzut vreo evoluție a scriituri de la una la alta și mi-e greu să răspund întrucât le percep ca fiind ramuri ale aceluiași copac. Ambele cărți au avut punctele lor forte și sunt unite de talentul autoarei de a reda cu măiestrie culoarea locală, de a construi conflicte care ard mocnit până în punctul în care violența arde totul în calea lor. Atenția pentru detalii este remarcabilă și e folosită pentru a avansa acțiunea, nu pentru a o îngreuna. Dar chiar și așa, romanul de față lasă un sentiment de neterminat în urmă, în ciuda faptului că are grijă să închidă firele narative pe care le explorează. E asemeni faimoasei Monalisa, cu zâmbetul său enigmatic, ușor zeflemitor care îți indică ceea ce simți și tu în adâncul tău, unele secrete nu vor fi descoperite niciodată.

• Plusuri

  Alternarea dintre cele două planuri temporale. Grija cu care este construită atât lumea lui Odelle cât și cea a lui Olive. Jocul de-a alba-neagra cu adevărul și amintirile personajelor.

• Minusuri

  Ritmul inegal cu care avansează acțiunea. Expozițiunea mult prea lungă.

• Recomandari

  Iubitorilor de ficțiune istorică, detectivilor amatori care se vor delecta cu indiciile primite de-a lungul romanului și care anticipează finalul.