bookblog.ro

Câinii de diamant. Zile pe Turcoaz

Scris de • 13 May 2010 • in categoria

Titlu: Câinii de diamant. Zile pe Turcoaz
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2008
Traducere:
Numar pagini: 320
ISBN: 978-973-143-214-4

Cele două nuvele care formează volumul de faţă sunt plasate cu sute de ani în viitor, pe colonii umane din vecinătatea Pământului. O space opera fără îndoială, dar una mai întunecată, mai dură şi, de ce nu, mai aproape de realitatea umană decât altele.

Prima nuvelă  începe pe colonia Yellowstone, într-un monument dedicat unor cercetători decedaţi în încercarea de a replica structura creierului uman într-un computer. Acolo se reîntâlnesc Richard Swift şi Roland Childe, prieteni din copilărie şi concurenţi în jocuri virtuale încă de atunci. Dispărut de peste 100 de ani, Childe revine pentru a-i propune lui Swift o nouă provocare, mai complexă decât toate competiţiile dintre ei de până atunci, explicând în acelaşi timp absenţa lui îndelungată. În afară de Swift, el a mai adunat o echipă variată pentru a porni în explorarea unui artefact extraterestru misterios, despre care el pretinde că ascunde nişte recompense pe măsură.

Ceilalţi membrii ai echipajului sunt dr. Trintignant, genul "omului de ştiinţă nebun", expert în medicină şi cibernetică şi faimos într-un mod negativ pentru experimentele sale pe oameni şi pe propriul corp; Forqueray, căpitanul ultranaut al navei Apollyon pe care urmau să se îmbarce; hacker-ul Hirz şi Celestine, fosta soţie a lui Swift, devenită un geniu matematician în urma contactului prelungit cu jonglerii minţii.

Obiectivul lor e un turn înalt, "Turnul Însângerat", de pe o planetă pustie, Golgotha. Ambele nume se potrivesc foarte bine cu rolul acestei structuri: compus dintr-un mare de număr de camere înşiruite între intrarea de la bază şi presupusul premiu din vârf, fiecare încăpere prezintă vizitatorilor o întrebare, în general din matematicile superioare. Cu fiecare obstacol depăşit, dificultatea întrebărilor creşte, iar mai târziu apar şi limite de timp în care trebuie găsit un răspuns. Dar la fiecare răspuns greşit, turnul pedepseşte vizitatorii, mai "blând", secţionând membre, sau mai drastic, ajungându-se până la moartea unora dintre exploratori. Avertizat, se pare, de căpitanul Argyle, descoperitorul turnului, Childe vine pregătit pentru aceste pericole cu cele mai performante costume de protecţie disponibile, dar nici Turnul nu se lasă mai prejos: fiecare intrare e cu puţin mai mică decât precedenta, aşa că în curând oamenii trebuie să renunţe la siguranţă pentru a putea înainta în interiorul turnului. Următorul pas e apelarea la talentele doctorului Trintignant pentru a înlocui membrele organice pierdute cu echivalente cibernetice şi pentru a îmbunătăţi capacitatea de procesare a creierului şi sistemele senzoriale.

Turnul pare proiectat să profite de lăcomia şi curiozitatea oamenilor pentru a-i atrage mai mult în interiorul său, deşi e imposibil de spus care este sau a fost scopul său original. Poate fi un mecanism care induce evoluţia accelerată prin selecţia dură impusă de condiţiile sale sau pur şi simplu o capcană elaborată pentru fiinţele inteligente din univers, presupunând că toate sunt înzestrate într-o oarecare măsură cu curiozitate. Sau poate e interesat doar de componentele electronice recuperate din corpurile ucise, după cum observă un personaj, ca sursă de piese de schimb. Ca un Sfinx multiplicat de sute de ori sau un Pat al lui Procust gigantic, scoate la iveală unele dintre cele mai rele trăsături ale oamenilor; competiţia, perseverenţa şi interesul pentru dezlegarea misterului se transformă în obsesii care anulează prudenţa şi instinctul de supravieţuire.

Mie Turnul îmi inspiră o posibilă metaforă pentru pericolele zborului spaţial şi ale universului în general. Și nu trebuie să citeşti romane SF, căci scurta istorie de explorare a spaţiului din jurul Pământului are suficiente exemple de reuşite la limită, ca revenirea misiunii Apollo 13 în ciuda dereglării instrumentelor de bord, sau înfrângeri fulgerătoare ca explozia bruscă a navetei Challenger în 1986.

"Zile pe Turcoaz" schimbă complet atât locaţia cât şi atmosfera generală. De data aceasta Reynolds ne prezintă una din coloniile umane fondate pe lumile jonglerilor minţii. Societatea s-a dezvoltat cu scopul de a studia jonglerii şi de a interveni cât mai puţin în activitatea oceanului planetar, iar faţă de alte colonii tehnologia lor e înapoiată. Oraşele lor şi ambarcaţiunile ştiinţifice sunt susţinute de imense baloane, migrând de la o insulă la alta şi unindu-se sau despărţindu-se în funcţie de alianţele politice. Planeta e în general izolată faţă de galaxie şi oamenii privesc cu suspiciune sosirea navelor ultranauţilor. Nu fără motive, căci în trecut aceste nave au adus cu ele duşmani şi nici cea care soseşte în cursul nuvelei nu aduce nimic bun.

Deşi intriga se ocupă  de oameni, de la surorile Naqi şi Mina Okpik şi proiectul masiv de studiu al jonglerilor pentru care concurează amândouă, până  la străinii veniţi dintre stele care ameninţă echilibrul de pe Turcoaz, acţiunea e pusă oarecum în planul secund de entitatea extraterestră botezată de oameni "jonglerii minţii". Prezenţi pe mai multe planete, misterul lor a fascinat oamenii de la descoperirea lor. Sunt de fapt un fel de gigantic organism colectiv care cuprinde întregul ocean planetar de pe Turcoaz, de la plancton până la zburătoare, toate aceste microcomponente lucrând împreună ca un singur creier gigantic, trasmiţând, procesând şi stocând informaţie la o scară nemaiîntâlnită până atunci. Cea mai la apropiată comparaţie ar fi oceanul conştient imaginat de Stanislaw Lem în "Solaris", deşi jonglerii sunt mai permisivi faţă de oameni, lăsându-i să intre în contact prin scufundarea în ocean în anumite zone cu concentraţie mare de organisme. Comunicarea cu ei operează schimbări subtile în creierul uman, făcându-l mai potrivit pentru a procesa matematica, aşa cum s-a întâmplat cu Celestine din prima povestire. Mai mult, amintirile înotătorilor morţi în ocean sunt păstrate în memoria jonglerilor pe lungi perioade de timp, de parcă şi ei ar studia oamenii şi poate celelalte specii conştiente cu care au intrat în contact în trecut.

Cele două nuvele, deşi fără legături consistente la prima vedere, fac parte dintr-un univers mult mai vast, numit generic Revelation Space, şi oferă completări la diverse aspecte ale celorlalte romane, în special detalii despre jonglerii minţii. Deşi n-am citit alte romane scrise de Reynolds (se pare că încă nu s-a tradus altceva în română) şi probabil am început dintr-un loc nepotrivit în explorarea lumii imaginate de el, aceste nuvele mi-au captivat atenţia şi sper să le completez cu celelalte opere ale autorului în curând.

de George Moga

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro