0
Titlu: Călătorie în jurul camerei mele. Leprosul din cetatea Aosta
Autor: Xavier de Maistre
Rating:
Editura: ALL
Anul apariţiei: 2010
Traducere: Cristina Parvu
153 pagini
ISBN: 978- 973-571-974-6
Sfârșitul secolului al XVIII-lea, Franţa. Iluminismul închinat raţiunii se duela teatral cu Clasicismul moralist. Din confruntarea lor, lumea ideilor se va propulsa în direcţia Romantismului.

Tot de la un duel i s-a tras şi contelui Xavier de Maistre încarcerarea, în 1794. Patruzeci de zile s-a plictisit într-o celulă şi tot măsurând-o în sus şi-n jos s-a hotărât să facă un lucru bun pentru sufletul său. Să scrie un eseu concis şi ironic. Şi aşa s-a născut Călătoria în jurul camerei mele, un text subtil, plin de adevăruri lansate asupra capricioasei condiţii umane. În timp, mica operă ,,cugetătoare’’ n-a fost prea mult elogiată, poate datorită umbrei intelectuale pe care o arunca Joseph de Maistre, filozoful, asupra mai petrecăreţului său frate mezin. Sau poate pentru că Xavier afirma nişte adevăruri greu de suportat pentru o societate franceză cam gregară în teorii.

La distanţă de peste două secole însă, cugetările lui Xavier de Maistre mi se par fermecătoare prin firescul expresiei şi prin artificiile ironiei ca element retoric. Căci ironia este un ingredient nemuritor în istoria filozofiei, un stimulator al gândirii criticii, de care gândire avem nevoie astăzi mai mult ca niciodată.

Superba metaforă din titlul amintit sugerează că orice individ introspectiv poate realiza o călătorie interioară pentru a se înţelege şi stăpâni pe sine, înspre binele său fireşte. Executând această mişcare în cadrul gândurilor şi sentimentelor sale, omul va descoperi tăriile şi vulnerabilităţile caracterului său, dualităţile şi lucrurile ruşinoase. Chiar dacă nu este uşor să te confrunţi cu sinele tău, ni se pare totuşi preferabil să te cunoşti mai bine decât să te cunoşti deloc.

În volumul de buzunar de la Editura ALL, eseul Călătorie în jurul camerei mele este continuat cu alt fragment eseistic şi anume cu Leprosul din cetatea Aosta. Acest text a fost conceput între1809 şi 1810 în maniera consacrată a dialogului maieutic dintre un soldat şi un lepros. Aici, cititorul are ocazia să asiste la o conversaţie pe tema relativităţii fericirii. Într-o vreme în care, pe nedrept,filozofia ca disciplină academică este o cenuşăreasă în universităţile româneşti, un eseu concentrat ca acesta ne reaminteşte că meditaţia asupra rostului omului în lume este intrinsecă raţiunii speciei umane şi că marile întrebări filozofice nu şi-au găsit nici până azi răspunsurile. În acelaşi timp, întoarcerea la texte vechi ne dă ocazia să constatăm câte avem în comun cu emotivităţile şi cu neliniştile ce au aparţinut altor secole.

Plusuri Eseul are o perspectuivă ironică asupra modelor culturale.
Minusuri Textul filozofic este aşternut într-un limbaj colocvial.
Recomandări Volumul oferă o lectură filozofică şi totuşi gingaşă.

Scris de Anca Giura