bookblog.ro

Călătorul

Scris de • 27 June 2013 • in categoria

Titlu: Labirintul lumii şi raiul inimii
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 284
ISBN: 978-606-587-133-5
Cumpara cartea

Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este desertăciune şi goană după vânt. (Eclesiastul, I:14)

Comenius (Jan Amos Komensky) este un simbol al tragediei poporului ceh de după 1620, filosof, pedagog, istoric, traducător şi autor de lucrări originale, dar mai ales cântăreţ al sepranţei şi credinţei nestrămutate în lumina ştiinţei. Exponent strălucit al gândirii din secolul al XVII-lea, este cel după al cărui model de organizare a învăţământului de toate gradele este structurată şi şcoala zilelor noastre. A susţinut cu fervoare devoltarea complexă a fiinţei umane de la cea mai fragedă vârstă, împletind în concepţia sa ideile Renaşterii cu cele ale Reformei.

Nu puteam să vorbesc despre această carte, fără a prezenta cine a fost autorul ei. Anul şi contextul cultural, ştiinţific şi istoric în care a fost scrisă sunt detalii importante pentru înţelegerea ei. Multe dintre povestiri fac trimitere la diverse evenimente din istorie, unele dintre ele fiind chiar evenimente la care autorul a luat parte.

Cartea este o alegorie transparentă a Călătorului prin oraşul-lume, în care acesta îşi povesteşte căutarea stării celei mai potrivite pentru mintea şi sufletul său. Astfel, suntem purtaţi prin toate meseriile, statuturile şi clasele sociale. Călătorul se află în căutarea idealului: … căci li se dăduse filosofia în chipul ei desăvârşit. Să ştii totul fără greşeală, să ai totul fără nicio lipsă, fără boli şi fără cărunteţe, să poţi trăi atâtea sute de ani, cine nu ar vrea!, însă nu găseşte decât dezamăgire. Fiecare stare, oricât ar părea de fericită la o primă vedere, odată aprofundată îşi are neajunsurile şi părţile ei urâte. Mi-am dat seama că fiecare om crede în propria părere şi tocmai de aceea se ceartă din orice fleac. Iar asta nu mi-a plăcut. La un moment dat, aflându-se printre filosofi, unul dintre aceeştia îi spune: Dacă ţi se pare că cineva este înţelept pe această lume, trebuie să fie nebun ca să fie crezut înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. Căci aşa este scris: „Domnul cunoaşte gâdurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte. (I. Corinteni 3, 18. 19. 20.)” Iar când îşi îndreptă privirea spre slujitorii lui Dumnezeu, Călătorul este din nou dezamăgit de neorânduială pe care o găseşte chiar şi la această stare. Iar una din călăuzele sale, Tâlcuitorul îi răspunde: E adevărat că în viaţa creştinilor şi chiar a teologilor este mai multă neorânduială decât în altă parte: dar este tot atât de adevărat că toţi creştinii, chiar dacă trăiesc rău, mor bine. Pentru că mântuirea omului nu depinde de fapte, ci de credinţă: iar dacă aceasta este sinceră, mântuirea nu poate lipsi.

Viziunea Călătorului asupra lumii este destul de sumbră, ajungând până în punctul în care afirmă că moartea este de preferat. Iar acesta este punctul în care descoperă că ceea ce caută se aflase acolo încă de la început, asfel că îşi întoarce privirea în interior, unde găseşte tot ceea ce nu a putut afla în afară. Desigur, călăuza sa prin propria inima este Dumnezeu, în timp ce călăuzele sale prin lume erau toate diferite variante ale amăgirii.

Mi-a plăcut ideea că nu poţi să-ţi găseşti împlinirea în lucruri exterioare, fie ele bogăţii, faimă sau o altă persoană. Dar el respinge cu atâta ardoare oricare dintre stările exterioare, refuzând să vada că unele, cu moderaţie, îşi au rostul lor în împlinirea şi creşterea spirituală, încât ajunge să pară nerealist, aproape pierzându-şi credibilitatea. Iar când îşi întoarce privirea spre interior este mereu călăuzit de vocea lui Dumnezeu, oferindu-se să-L slujească pe acesta, ceea ce face să se piardă tocmai ideea de la care s-a pornit iniţial. Dacă îţi găseşti împlinirea în tine, n-o căuta în a sluji o altă entitate, deci ceva exterior ţie. Sau poate pur şi simplu n-am înţeles eu bine. Poate Dumnezeu face parte din noi, iar a-L sluji pe El înseamnă a ne sluji pe noi înşine. Deşi mă cam îndoiesc ca asta este ceea ce voia autorul să spună. Probabil această carte, în ochii unui credincios convins, ar putea oferi revelaţii ce unui ateu raţional îi par lipsite de substanţă. Insă, revin la afirmaţia de mai sus conform căreia contextul istoric, cultural şi ideologic sunt de luat în seamă pentru a întelege această scriere în întregime.

  • Plusuri

    Stilul plastic în care autorul reuşeşte să exprime nişte concepte abstracte, transpunându-le într-un mod practic, aproape palpabil

  • Minusuri

    Pesimismul care emană din fiecare pagina, până la momentul revelaţiei, când Călătorul îl găseşte pe Dumnezeu în inima sa; concluzia forţată

  • Recomandari

    Pasionaților de literatura clasică

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Paul spune:

    Cred ca este o carte super, Multumesc pt articol cred ca o sa citesc si eu cartea.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro