bookblog.ro

Calea amară a Chinei

Scris de • 16 April 2009 • in categoria

1Autor: Rana Mitter
Rating:Rana Mitter -Calea amară a Chinei rating - recenzii carti
Editura: All

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Rana Mitter - Calea amară a Chinei recenzie
Îmi place să călătoresc. Şi aici ar urma firesc: destul de clişeic, nu? Totuşi, acest mister strâns în noţiunea neîncăpătoare "călătorie" cred că a fascinat dintotdeauna, chiar dacă la un nivel inconştient. Motivele sunt diverse: dorinţa de a evada dintre pereţii strâmţi ai zilelor obişnuite în căutarea acelui refugiu de "relaxare" , curiozitatea pe care nu ţi-o poţi reprima atunci când vine vorba de un tărâm necunoscut şi poate chiar fuga de sine, de gândurile şi frământările personale. În funcţie de motiv este stabilită probabil şi destinaţia pe care urmează să o cunoşti având la îndemână de obicei un ghid de orientare.

Mărturisesc că după lecturarea cărţii lui Rana Mitter am simţit că atunci când voi avea ocazia de a păşi în lumea actuală a Chinei voi putea înţelege dintr-o altă perspectivă diferenţele culturale despre forma cărora se aminteşte peste tot, esenţa lor rămânând însă de cele mai multe ori neclară. În ciuda formatului asemănător cu manualele de istorie din liceu, Calea amară a Chinei. Confruntarea cu lumea modernă reprezintă mai degrabă un ghid cultural, social şi politic, absolut necesar pentru a putea identifica coordonatele corecte ale spaţiului şi timpului Chinei moderne. O carte plină de informaţii divizate în două mari părţi: "Socul" şi "Replica", cu multe clarificări şi exemplificări care sunt reluate în diferite capitole, tocmai pentru a accentua şi a face mai uşor de înţeles legătura puternică dintre trecut şi prezent şi raportarea la aceeaşi căutare necontenită a unei identităţi moderne. Multitudinea detaliilor oferite şi revenirea gradată asupra unor anumite aspecte, nu îngreunează cititul, ci oferă consistenţă evenimentelor prezentate, limbajul menţinându-se accesibil, în conformitate cu intenţia autorului de a nu realiza un studiu foarte specializat, care ar fi fost dedicat doar celor activi în domeniul academic.

În ceea ce priveşte istoria Chinei, unul dintre primele lucruri care îmi veneau până acum în minte era comunismul. Şi totuşi, ce a existat înainte de comunism? Cum şi de ce s-a ajuns la comunism? Rana Mitter identifică acel centru, în jurul căruia conturează întreaga poveste a Chinei: evenimentele din 4 mai 1919, care se vor regăsi sub o formă sau alta în conştiinţa multor generaţii şi vor fi interpretate în felurite moduri, căutându-se de fapt cea mai convenabilă variantă pentru propriile interese. Spiritul de la 4 Mai care declanşează Mişcarea Noua Cultură nu se limitează însă la anul 1919, pentru că importanţa acordată acestei noi orientări este dată tocmai de atmosfera acelor timpuri şi nu de un eveniment în sine, demonstraţia studenţilor din piaţa Tian"™anmen a Beijingului reprezentând mai degrabă un activator. Autorul încadrează începutul Mişcării 4 Mai undeva timid după 1911, fiind activă cel mai probabil până la declanşarea Războiului de Rezistenţă împotriva Japoniei, în 1937. Această încadrare extinsă, care nu beneficiază de o exactitate unanim acceptată, mi-a adus aminte în oarecare măsură de noţiunea "anii "˜30" ai României, care însumează de fapt întreaga perioadă interbelică ce ne face să simţim înţelesul exact al cuvântului "nostalgie" - privire dureroasă după umăr.

Revenind la provocările cu care a fost confruntată China, nu vreau să intru foarte mult în detalii, ceea ce mi-ar fi oricum imposibil, având în vedere multiplele dimensiuni care sunt prezentate de Rana Mitter tocmai pentru a sublinia acest caracter al contradicţiilor sub care s-a desfăşurat întregul secol XX. China a fost supusă unor serii de transformări care au fost mereu greu de asimilat şi de transpus în realitatea de zi cu zi a omului chinez.

Căderea Imperiului Chinez şi înfiinţarea Republicii în 1912 au reprezentant o zguduire majoră a valorilor culturale şi sociale ale Chinei. Cu timpul, conştientizarea nevoii de schimbare a devenit din ce în ce mai acută, căutându-se prin orice mijloace o definire a identităţii Chinei moderne. S-a încercat negarea totală a confucianismului, ale cărui valori nu puteau coexista cu ideea unei noi culturi, unei lumi moderne. Pornirile anticonfucianiste, antiimperialiste au adus cu sine noi coordonate în ceea ce priveşte ierarhiile, clasele sociale, oportunităţile oferite tinerilor, statutul femeii în societate, spiritul critic, libertatea de alegere etc.

Pentru a explica pe larg ceea ce a însemnat experimentul "Noua cultura", autorul recurge la alegerea câtorva figuri importante ale generaţiei 4 Mai, pe cât de diferite, pe atât de reprezentative pentru varietatea de idei şi atitudini ale perioadei. Ceea ce regăsim ca element comun este îndoiala lor în ceea ce priveşte capacitatea culturii chineze de a face faţă modernităţii, motiv pentru care susţineau necesitatea unei lumi noi.

Drumul către comunism ca unică formă politică viabilă a fost îndelungat şi presărat cu mari încercări pentru poporul chinez. Au fost căutate necontenit repere, pentru a se putea adapta mai uşor la ceea ce înseamnă "lumea moderna". Privirile au fost îndreptate mai întâi către Occident şi Japonia (care spre deosebire de China, a avut o evoluţie total diferită), extinzându-se apoi către Europa de Est (exemplul Cehoslovaciei, după destrămarea Imperiului Austro-Ungar), Turcia şi chiar India (Gandhi).

Dorinţa găsirii unei identităţii a Chinei moderne o regăsim atât la naţionalişti, cât şi la comunisti. Diferenţa a fost făcută însă de modul în care era percepută această "modernitate". Comuniştii în frunte cu Mao Zedong s-au folosit de ecoul evenimentelor de la 4 Mai, marşând pe susţinerea ideii unei noi culturi, dar interpretând acel spirit de la 4 Mai într-un mod total diferit de realitatea din 1919, călcând peste principiile transmise de mişcarea originală pentru a da viaţă propriilor viziuni.

Modul în care este construit acest "ghid" al confruntării Chinei cu lumea modernă, aducând în prim plan trecutul pe care îl regăsim ascuns în forma prezentului şi punând accent pe felul în care acest şir de schimbări importante a fost resimţit de poporul chinez, îl face indispensabil pentru oricine este interesat de evoluţia culturii chineze, conştientizată la nivel de individualităţi.

Voi încheia cu un detaliu, căruia acum, după citirea acestei cărţi, i-am descoperit un nou înţeles. O prietenă care a vizitat anul trecut China, îmi povestea cum mulţi dintre oamenii de pe străzile Beijingului (înţesate acum de magazine comerciale japoneze si sucursale McDonald"™s) o opreau pur şi simplu pentru a face o poză împreună. Pe lângă explicaţia simplă a curiozităţii generate de prezenţa europeană, am resimţit parcă întreaga apăsare a închiderii în sine pe care China a îndurat-o atât de mult, fiind nu neapărat incapabilă de a adapta ideile venite din afară ci mai degrabă incapabilă de a-şi asuma o anumită opţiune.

Scris de Ruxandra Mateiu

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Categorie: | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Moi spune:

    Suna f interesanta cartea from what u wrote here :)

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro