bookblog.ro

Camuflaj

Scris de • 25 June 2010 • in categoria

Titlu: Camuflaj
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 384
ISBN: 978-973-569-879-9

"Extratereştrii sunt printre noi!" - cam aşa se poate rezuma ideea principală a romanului lui Joe Haldeman. Numai că, fiind nişte maeştrii în arta camuflajului, nimeni nu-i recunoaşte - nici măcar reciproc. Aşa că nu avem parte de răpiri spectaculoase şi OZN-uri misterioase, ci de o poveste despre cum s-ar integra o astfel de fiinţă venită din spaţiu.

Istoria extraterestrului e lungă de milioane de ani. Practic nemuritor şi capabil să-şi modifice forma şi masa corporală pentru a imita animale de talie mare şi oameni, şi-a petrecut o vreme îndelungată sub formă de rechin, în Oceanul Pacific, timp în care a uitat legătura cu nava care-l purtase până aici. Povestea propriu-zisă începe atunci când el se decide să studieze viaţa de pe uscat şi ia o formă umană, undeva la începutul anilor "˜30. Evident, având nevoie de un model, cea mai uşoară cale de a-l obţine e de a omorî un trecător pe plajă şi a-i fura identitatea. După o perioadă de acomodare plină de gafe mai mult sau mai puţin grave pentru cei din jur, extraterestrul începe să exploreze interacţiunile sociale complexe, mergând până la relaţii sexuale homo- şi heterosexuale. Deşi probabil această clasificare nu i se poate aplica, neavând un sex original, ci doar unul de împrumut, în funcţie de înfăţişarea de moment; poate relaţii xenosexuale? Una din experienţele sale în formă umană o constituie chiar participarea (voluntară) la Al Doilea Război Mondial, la bătălia de la Bataan în Filipine şi marşul morţii care i-a urmat.

Scopul asumat al cărţii este metamorfoza interioară a personalităţii extraterestre, apariţia de sentimente umane, de empatie, în mintea aproape automată de la început. Totuşi, mie nu mi se pare că evoluţia asta e convingătoare; e greu de crezut că o fiinţă invulnerabilă poate simţi empatie pentru muritori, atâta timp cât nu are conştiinţa propriului sfârşit.

Într-un plan secundar, autorul ne informează prin capitole mai scurte că pe Pământ mai cutreieră o fiinţă similară, încă din preistoria umanităţii. Acesta este în schimb mult mai crud şi indiferent faţă de oameni, cu o înclinaţie patologică pentru omor după standardele noastre. Detaliile despre originea sau motivaţiile lui sunt neglijate, dorindu-se probabil un aer de suspans pentru întâlnirea dintre cei doi extratereştrii păstrată pentru finalul precipitat al romanului. În schimb aflăm că a participat în mod activ la momente-cheie din istoria violentă a pământenilor, ca de exemplu lagărele naziste de exterminare din Al Doilea Război Mondial.

Romanul se îndreaptă către punctul culminant odată cu descoperirea navei primului extraterestru într-o fosă oceanică şi aducerea ei la suprafaţă în insulele Samoa de către oceanologul Russell Sutton. În timp ce oamenii încearcă să comunice sau să deschidă artefactul ovoid, cei doi vizitatori de pe alte lumi se îndreaptă către Samoa, pentru a găsi indicii despre propria origine şi pentru eventuala întâlnire cu un seamăn, pe care îl bănuie amândoi pe Pământ fără nici o dovadă concretă până acum.

Per total, romanul exploatează o idee departe de a fi originală cu o realizare mediocră. Seamănă cu o versiune scrisă, mai elaborată, a "Alien vs. Predator", dar încă nefinisată, de parcă ar fi fost predată la editură în stadiul de ciornă. Și pe deasupra cu o singură scenă - scurtă! - de luptă! Acţiunea se mişcă previzibil şi fără puncte de interes, iar, cel puţin mie, personajele nu reuşesc să-mi inducă nici o emoţie sau afinitate, nici un sentiment de identificare cu experienţele lor. Nici Alien-ul nu provoacă teamă sau repulsie cu rolul său stereotip de asasin şi torţionar necruţător, nici Predator-ul amnezic şi mai tolerant nu convinge cu convertirea sa la valorile şi convenţiile sociale umane în decursul unui secol de observaţie. Ce să mai aştepţi de la oamenii care ocupă un rol secundar în majoritatea cărţii, agitându-se în jurul impenetrabilei nave extraterestre fără nici un rezultat. După ce am citit "Conexiunea Psi" mă aşteptam la ceva mai mult de la Haldeman; probabil una dintre cele mai proaste realizări ale lui, "Camuflaj" e lipsită de adâncime şi uşor de uitat odată ce-ai lăsat-o din mână.

de George Moga

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro