bookblog.ro

Când a iubi nu e de ajuns

Scris de • 21 February 2014 • in categoria

Titlu: Eroticon. Tratat despre ficţiunea amoroasă
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 215
ISBN: 978-973-23-2962-7
Cumpara cartea

„E inutil să-ţi închipui dragostea ca pe o armonie a spiritelor, a gândurilor, e o înflăcărare concomitentă a două spirite angrenate în acţiunea autonomă de a se maturiza. E senzaţia unei explozii silenţioase înăuntrul fiecăreia dintre ele. Iar cel ce iubeşte se mişcă, uluit şi preocupat, în jurul acestui eveniment, examinându-şi experienţa. Recunoştinţa îndreptându-i-se către un donator greşit, îi creează iluzia unei comunicări cu propria sa pereche, dar acest lucru e fals.” LAWRENCE DURRELL – „Cvartetul din Alexandria: Justine”

Dragostea e departe de a fi o experienţă a echilibrului şi e deseori greşit confundată cu fericirea. În acest domeniu alunecos, fiecare are impresia că le ştie pe toate, fiecare se crede îndreptăţit să vorbească despre sentimente şi mai mult decât atât, fiecare se consideră un îndrăgostit original, care a simţit ceva nou, o emoţie neatinsă de nicio altă inimă până la el. Demersurile ştiinţifice de a analiza iubirea, meticulos organizate, cu instrumentar şi terminologie, vin în viaţa noastră de cititori cu o ambiţie nouă: aceea de a nu confunda ficţionalizarea dragostei cu dragostea propriu-zisă, în calitatea ei de accident biografic. Asemenea lucrări ne îndeamnă să fim mai umili, mai receptivi la pluralitatea formelor de expresie ale iubirii, mai atenţi la nivelurile atât de variate pe care le atinge acest fenomen sufletesc.

Aceste cărţi care se avântă pe un teritoriu atât de periculos cum e iubirea, înarmate cu spirit critic şi cu luciditate, nu se confundă cu ghidurile la minut pe care ni le propune societatea noastră ahtiată după reţete. Sunt lucrări de profunzime, care analizează posibile definiţii, simptome, manifestări, referinţe şi… discursuri. Da, discursuri, pentru că iubirea devine credibilă atunci când se vorbeşte despre ea. Un îndrăgostit tăcut e mai mereu perceput drept un îndrăgostit prefăcut. De aceea, de la declaraţii şoptite în noapte, literatura a ajuns la o sumedenie de ficţiuni amoroase, eroticoane. Ce vrea să însemne asta?

Cu un apetit vorace pentru lectură şi re-lectură, Mihaela Ursa prezintă în volumul Eroticon căi de acces în înţelegerea discursului literar despre iubire. Ne atrage atenţia că ce scrie ea nu atinge decât în treacăt dragostea pe care o ştim cu toţii din experienţele noastre, subiectul ei de discuţie este dragostea privită prin telescopul livresc. E adevărat că atât cititorul, cât şi scriitorul ajung la forme abstracte ale iubirii pornind de la biografia lor, dar prin convenţiile scrisului, prin distanţa impusă de ceea ce scriem faţă de ceea ce trăim, iubirea e prinsă în alte contururi. Ce propune de fapt Mihaela Ursa?

De la Eroticoane la…

Autoarea îşi structurează cartea în două părţi esenţiale: Eroticoane şi Erotologii. Pentru fiecare termen, prezintă o cheie. De la eroticon la erotologie e o distanţă subtilă, un interval delicat care trebuie înţeles, înainte de a fi admirat. Eroticonul nu are nicio legătură cu emoticonul sau, mai grav, cu Satyriconul lui Petronius. Nici gând! Este o imagine artistică vizuală, care concentrează în forţa ei de sugestie simţămintele amoroase ale personajelor. Discursul e încărcat de stimuli vizuali, ficţiunea amoroasă e, independent de contextul istoric, o ficţiune ilustrativă, puternică prin aluziile ei. Niciodată discursul despre iubire nu a fost explicativ deoarece aceasta e cea mai scurtă cale către distrugerea unui asemenea miracol imponderabil şi fragil cum e iubirea. Pe scurt, eroticonul este o imagine emblematică, aproape un clişeu (aşa cum a devenit scena balconului din Romeo şi Julieta).

… Erotologii

De la imaginea care centralizează toate amănuntele iubirii evocate, lectura ajunge la logica ce ghidează îndrăgostirea şi despărţirea personajelor. În spatele oricărei forme de dragoste, oricât de extravagantă, există un cod, înfiinţat în virtutea anumitor principii. Un cod învestit cu sens, adoptat şi aplicat de personaje ficţionale, formează o erotologie şi aici se descoperă în toată grandoarea ei varietatea dragostei. Cartea Mihaelei Ursa începe o călătorie trepidantă spre cele mai complexe şi rafinate „Te iubesc” – uri! Cu o perspectivă cronologică foarte clară, autoarea începe să analizeze Antichitatea, face o oprire suficient de consistentă în Evul Mediu, scrie cu patos despre romanul secolelor XVIII-XIX şi la final, puţin suspendată între ceea ce a fost şi ceea ce este, defineşte oarecum nedumerită ficţiunea amoroasă contemporană, dezagregată tocmai de Revoluţia sexuală din anii ’60, adică tocmai de libertatea pentru care au luptat factori istorici dintre cei mai diverşi.

Vitrina cu iubiri

Aşa cum ne oprim deseori în faţa vitrinei unei cofetării, privind cu jind prăjiturile apetisante, aşa procedează şi Mihaela Ursa în prezentarea discursurilor despre iubire. În vitrina uriaşă a secolelor de cultură pe care le-a cunoscut umanitatea, privim expuse o sumedenie de iubiri. Iubirea-pasiune, care presupune voluptate în succesiunea obstacolelor dintre îndrăgostiţi, a fost deseori cântată de scriitori, colectiv sau individual, în poveşti cum sunt acelea dintre Tristan şi Isolda, Don Quijote şi Dulcineea sau Teresa de Ávila şi Dumnezeu (ultima fiind o pasiune mistică, extatică, dar cu atât mai sfâşietoare cu cât iubitul e de substanţă divină, la o distanţă… metafizică).

Să nu credeţi că pasiunea este perfect sinonimă cu iubirea… nicidecum, în arenă îşi face loc iubirea androginică, cu un important prejudiciu de imagine, fiind atât de des confundată sau amestecată cu iubirea platonică. Aici Mihaela Ursa propune o interpretare interesantă la Banchetul lui Platon, s-ar putea ca mitul fiinţelor înjumătăţite să fie doar un mit, o poveste ridicolă despre invincibilitatea fiinţelor predestinate. Aşadar, tot ce spunem atunci când ne loveşte dragostea (E jumătatea mea!; E alesul!; Suntem făcuţi unul pentru altul! ) s-ar putea să fie doar bâlbâieli de amorez. Iubirea platonică nu este egală cu abstinenţa sexuală pasivă, ea a fost concepută ca ascensiunea spre valori spirituale din ce în ce mai înalte şi avea loc de obicei între un maestru şi un discipol, între un bărbat educat şi un tânăr căruia nu i-a dat încă barba. Interpretările greşite provin din receptările posterităţii, de multe ori distorsionate de religie.

Iubirea-boală, în care îndrăgostitul e răpus de imaginea iubitei, incapabil de autocontrol, este exact acea iubire la care aspiră fiecare femeie când îl îndeamnă pe bărbat să-i cânte serenade cu mariachi la balcon, e iubirea trubadurilor, e chiar iubirea lui Werther, e sinuciderea grăbită, e patologia dependenţei inexplicabile.

Cea mai neglijată dintre toate e iubirea conjugală… căci cu toate că ne mirăm de rata divorţurilor din societatea modernă, fenomenul poate fi de fapt un produs al prea multor lecturi. Nicio operă fundamentală nu a cântat fericirea calmă a două fiinţe unite prin jurământ, conlucrând una pentru binele celeilalte. E prea… monoton, nu are priză epică, nu are greutate emoţională, nu are complicaţii sufleteşti, e un aer închis, o armonie lipsită de orice simţ al aventurii, iar scriitorii sunt în primul rând aventurieri. E fericirea conjugală imposibil de articulat într-un discurs literar convingător? Pentru mai multe răspunsuri şi mai ales, pentru mai multe iubiri, deschideţi cu încredere cartea Mihaelei Ursa.

  • Plusuri

    O prezentare relaxată, prietenoasă şi incitantă a poveştilor de iubire. Se foloseşte un limbaj de specialitate moderat, atât cât e nevoie pentru o delimitare ştiinţifică a discuţiei. Lecturile folosite drept material de studiu sunt de obicei cunoscute publicului larg, nu se intră în jungla obscură a titlurilor elitiste. Oricine, îndrăgostit sau nu, poate rezona cu acest tratat, scris cu un scop dublu: acela de a vorbi raţional despre literatura amoroasă şi acela de a împărtăşi pasiunea devoratoare a lecturii.

  • Minusuri

    Poate lipsa unor capitole foarte bine delimitate. Cartea e alcătuită din două părţi, dar fiecare parte e dispersată, fragmentată în titluri originale, dar insuficient de bine motivate din punct de vedere structural. În orice caz, nu ştirbeşte foarte mult claritatea mesajului.

  • Recomandari

    Pentru toţi îndrăgostiţii, pentru toţi cei care citesc cărţi de dragoste, pentru studenţii la Litere, pentru toate cuplurile cu pretenţii de rafinament intelectual, pentru toţi cei care s-au săturat să meargă la cinematograf şi apoi inevitabil la restaurant de Valentine’s Day.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro