bookblog.ro

Când un bărbat ucide o femeie

Scris de • 13 July 2012 • in categoria

Titlu: Tunelul
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 190
ISBN: 978-973-689-500-5

Are în comun cu Cronica unei morţi anunţate a lui Gabriel Garcia Marquez atmosfera de tensiune epică prevestind fapte tragice inexorabile, cu Lucruri transparente a lui Vladimir Nabokov investigaţia pulsională asupra libidoului, iar toate cele trei creaţii se citesc dintr-o suflare.

Dar ce particularizează Tunelul lui Ernesto Sabato este nu doar stilul necruţător, minimalist în sensul neorelist al termenului, ci şi o dublă variantă de lectură. Astfel că îl putem recepta la cel puţin două niveluri, primul sugestionând că Juan Pablo Castel o ucide pe Maria Iribarne pentru că nu o poate satisface erotic. A doua interpretare trimite la ipotezea că pictorul Juan Pablo Castel o ucide pe Maria Iribarne după ce aceasta, în calitate de privitoare, îi trădează creaţia. Justificarea, în fiecare caz, rămâne obscură, aşa cum îi stă bine unui ,,act gratuit’’ în linia lui André Gide: ,,Capul îmi este ca un labirint întunecos. Uneori nişte străfulgerări luminează unele coridoare. Nu reuşesc niciodată să aflu de ce fac anumite lucruri.’’

În ambele cazuri separat, dar lectura mea personală cumulează amândouă variantele, este vorba de o plonjare în inconştientul impulsului criminal, o temă care a făcut deliciul literaturii de azi şi de ieri. Perfect fidel existenţialismului care bântuia arta deceniilor cinci şi şase ale secolului XX, romanul Tunelul poartă un titlu negru, predestinat auctorial, simbolizând gaura neagră a inconştientului, dar şi vaginul ca loc al ,,pierderii’’masculine. Practic, personajul masculin îşi suprimă iubita pentru că nu poate ajunge la esenţa feminităţii ei.

Îndrăgostit de Maria pentru că ea se dovedise, printre atâţia mediocri, singura privitoare dintr-o expoziţie care fusese atentă la detaliul cel mai subtil al picturii sale, Juan Pablo Castel face o obsesie pentru ea. Deşi măritată cu un orb şi reticentă, Maria îi va ceda, însă pare să mimeze plăcerea erotică. Pus în faţa unei neputinţe erotice de ordin psihologic, pictorul devine din gelos un obsedat nu înainte de a proba aproape certa infidelitate a Mariei. Ce fascinează la acest roman este problematica părţii albe, raţionale, din noi, în continuă luptă cu partea neagră, cu iraţionalul. Nu în ultimul rând putem medita, plecând de la această lectură, la ce înseamnă a poseda o fiinţă iubită, la care trebuie să fie limitele acestei posesii.

  • Plusuri

    Citim un roman care tratează exemplar rădăcina triplei formule eros-moarte-creaţie.

  • Recomandari

    Iubitorilor de literatură existenţialistă, celor care cred că viaţa înseamnă ,,o seamă de strigăte anonime într-un pustiu de aştri nepăsători’’.

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Andreea spune:

    Trebuie citit ! te marcheaza cumva si te face sa cazi pe ganduri

    raspunde

  2. Mihai Moise spune:

    Citita pe nerasuflate! Cu o senzatie de acuta de empatie… Pentru cine nu a incercat in viata, o mare pasiune, de un dezechilibru tenebros si maladiv, romanul lui Sabato nu-i va inspira absolut nimic.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Ultima ispita a lui Hristos

Copyright ©2011 Bookblog.ro