Titlu: Creatura
Autor: Nely Cab
Rating:
Editura: Leda
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Adrian Deliu
Numar pagini: 448
ISBN: 978-973-102-569-8

Creatura pornește de la una dintre temele care m-au fascinat dintotdeauna și pe care o descopăr acum, cu entuziasm, din ce în ce mai des utilizată în romanele pentru tineri: mitologia. Popularitatea vampirilor începe să scadă, vârcolacii sunt uitați și ei iar îngerii au fost doar un trend trecător. Se pare că zeii reprezintă cea mai nouă și mai fierbinte tendință în materie de cărți fantasy.

Nely Cab a avut o idee interesantă, care putea fi ușor dezvoltată într-un scenariu foarte captivant. Și într-o oarecare măsură, chiar este. Din păcate însă, potențialul nu a fost exploatat la maxim, iar scenele și tiparele parcă trase la xerox din celebra serie Twilight au scăzut mult valoarea cărții, din punctul meu de vedere. Am o părere relativ neutră față de cărțile lui Stephenie Mayer, însă faptul că atât de mulți autori noi continuă să scoată pe bandă povești atât de similare cu cea din Twilight devine deja frustrant. Nu este deci de mirare că aspectul acesta m-a deranjat în Creatura, mai ales că intriga este foarte reușită și povestea ar fi putut fi dezvoltată pe un alt plan.

Avem deci o adolescentă aparent normală, ale cărei vise încep să devină tot mai sinistre. Aflăm curând că motivul este un zeu care îi bântuie visele, zeu pe care ajungem să îl cunoaștem mai îndeaproape în momentul în care Isis se decide să îl înfrunte. Pentru că rezultatul inițiativei sale este transpunerea în realitate a zeității. Pentru prima dată probabil, nu mi s-a mai părut exagerată iubirea instantă. Deoarece, dacă ne raportăm la imaginea zeilor antici, știm deja că aceștia erau adesea conduși de impulsivitate, iar dragostea bruscă pentru unele muritoare a dus la adevărate războaie pe pământ. Zeii sunt adesea lipsiți de rațiune, au schimbări bruște de dispoziție, sunt posesivi, geloși, convinși că au dreptate și că au de asemenea dreptul la orice, iar înțelepciunea de milenii pe care ar fi trebuit să o acumuleze nu acționează deloc în a le tempera personalitățile explozive. Așa că spre deosebire de romanele în care personajele sunt altfel de ființe - vampiri, vârcolaci, nefilimi, etc, în Creatura nici una dintre trăsăturile negative ale protagonistului sau ale celorlalte zeități nu mi s-a părut exagerată. În mod normal, aș fi reproșat poate gelozia inexplicabilă, comportamentul posesiv din anumite momente, izbucnirile violente sau deciziile iraționale. Dar în volumul lui Nely Cab, toți acești factori au o bază solidă și se mulează perfect peste portretul tipic al zeilor. Aș spune chiar că David, zeul aflat în rol principal în Creatura este prezentat într-o lumina mai bună decât ar fi trebuit poate, iar momentele sale mai puțin plăcute sunt eclipsate de comportamentul lui aproape exemplar din restul timpului.

Surprinzător a fost faptul că povestea continuă cu două fire narative la fel de captivante. Pe de-o parte, avem reîntoarcerea fostului iubit al lui Isis, ceea ce creează o serie de probleme. În prima fază, ai putea considera că nu este cine știe ce răsturnare spectaculoasă, însă fostul ei iubit nu este nici pe departe persoana care plecase din oraș în urmă cu câteva luni. Din primele scene, devine evident faptul că ceva sinistru se întâmplă cu acest personaj și că ceea ce a pus stăpânire pe el are o importanță mult mai mare decât cea pe care suntem lăsați să o vedem inițial. Cea de-a doua intrigă a fost mai surprinzătoare, iar aici autoarea se îndepărtează destul de mult de alte scenarii fantasy. Isis descoperă că are un secret de care nici măcar ea nu știa. Iar implicațiile acestei taine despre care află odată cu cei din jur sunt uriașe, riscând să răstoarne tot ceea ce știam până acum despre evoluția obișnuită a unui personaj principal pozitiv. Mi-a plăcut mult acest artificiu, are un potențial enorm și chiar sper ca în volumul următor autoarea să se folosească din plin de el, să nu încerce să tempereze ritmul și să nu se îndrepte către un scenariu banal, doar pentru a se conforma unor reguli.

Personajele sunt plăcute, însă fără să atragă atenția în mod deosebit pentru moment. Isis este o protagonistă isteață, destul de mătură, cu picioarele pe pământ și care nu se lasă ușor dusă de curent. Sunt convinsă că evoluția ei va fi una interesantă în volumele viitoare, mai ales ținând cont de surpriza uriașă din epilog. Relațiile cu personajele secundare se dezvoltă armonios, lipsesc reacțiile exagerate și drama, iar senzația de ansamblu este de naturalețe și firesc. Chiar și relațiile dintre zei sunt fermecătoare și descoperă o față a acestora adesea uitată sau ignorată în alte cărți. Există și un personaj de o importanță capitală care intrigă cititorul și care se prefigurează a fi cu adevărat demn de atenție, deși încă nu ne-a fost prezentat direct iar existența sa este în mare măsură încărcată de mister.

Trailerul cărții:

• Plusuri

  O lectură care începe aparent banal, însă are parte de o serie de evenimente care te surprind în totalitate, cu atât mai mult cu cât așteptările pe care ți le faci inițial, după primele capitole, nu sunt foarte ridicate.

• Minusuri

  Aspectele inspirate într-o foarte mare măsură din romanele lui Stephenie Mayer și senzația inițială că din cauza acestora citești doar o copie a seriei Twilight.

• Recomandari

  Adolescenților și publicului iubitor de fantasy și young adult.