bookblog.ro

Ce-ar fi dacă ar fi și iar ar fi?

Scris de • 9 December 2016 • in categoria

Titlu: Viață după viață
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2016
Traducere:
Numar pagini: 528
ISBN: 978-606-710-334-2
Cumpara cartea

Așa cum se întâmplă adesea, am dat peste romanul lui Kate Atkinson din pură întâmplare. Trebuind să petrec 6-7 ore în aeroportul Luton, am intrat într-un WH Smith ca să-mi procur ceva de trecere a timpului. Mi-a atras atenția, vizuală și entuziastă de animăluțe cum sunt, imaginea de pe copertă: o vulpe în zăpadă. În general, dacă ați scris o carte, și dacă-i cu vulpi, ori are măcar un dram de ureche ciulită pe copertă, garantat voi încerca măcar să o citesc!

Nu-i vorbă, auzisem eu de Kate Atkinson înainte. Și deși nu-s niciodată convinsă în avans de premiile cuiva, m-a impresionat prezența Premiului Costa, care e, de obicei, ignorat de mulți. Așa că m-am pus pe citit. Ce a urmat a fost, cu adevărat, de poveste!

Kate are un stil de a scrie care curge și nu se mai oprește; nu-l asemăn cu un torent, însă, ci mai degrabă cu o ploaie plăcută de vară, care nu te supără, nu te asurzește, dar te înviorează și te face să aștepți mai răbdător soarele de după – sau curcubeul. Curgerea aceasta domoală a cuvintelor m-a făcut și atunci, în aeroportul din Luton, să termin cartea pe nesimțite, și să rămân multă vreme cu ea în mână, visând cu ochii deschiși. Asta pentru că, fără a fi excesiv de filosofică (ba dimpotrivă!), prezentând lucruri extraordinare ca pe niște întâmplări de zi cu zi, Viață după viață reușește să captiveze și să te facă să rezonezi întocmai cu personajele sale.

Despre personaje trebuie să scriu în mod aparte, fiindcă autoarea este o maestră a manipulării și a transformării. Imaginați-vă: cartea se deschide, nici mai mult nici mai puțin, decât cu asasinarea lui Hitler de către protagonistă (Ursula Todd) – în dulcele stil „Enigma”, în 1930, cu pistolul de război al tatălui său. Toți ofițerii SS prezenți își îndreaptă armele în direcția ei, iar întunericul se lasă... pentru a ne înfățișa nașterea Ursulei, în 1910, la Fox Corner („Colțul vulpii”, casa părintească, căci nu degeaba m-a atras pe mine vulpea de pe copertă!); Ursula se naște cu cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului, fără putință de scăpare. Din nou întuneric.

Și iată că Ursulei i se dă o a doua șansă, fiindcă doctorul Fellowes este prezent și reușește să o salveze. Aceasta nu este nici pe departe cea din urmă întâlnire cu moartea din roman. Pe rând, copilul Ursula este fie sufocat de o pisică ce i se așază pe față (!), fie luat de un val enorm în Cornwall și purtat spre neființă în abisuri. De fiecare dată însă, soarta își rejoacă mâna, iar Ursula revine printre cei dragi, salvată în ultima clipă de o intervenție neașteptată.

Protagonista nu este singura care reapare, de fiecare dată într-un episod narativ îndepărtat de cel în care suferă un șoc. Oamenii apropiați ei au parte de același tratament. Fratele său mai mic, Teddy, răsfățatul familiei, va deveni chiar personaj principal în „romanul-companion” (A God In Ruins). Astfel, crâmpeie de istorie reală, trăită, se îmbină cu faptele consemnate în manualele școlare, și creează, uneori, o alternativă mai vie, mai profundă, și cu siguranță mai dramatică a situației.

Poate cea mai interesantă întorsătură, din punctul meu de vedere, cel puțin, are loc când Ursula trece, pe rând, de o parte și de cealaltă a baricadei în al doilea Război Mondial. Recunosc că nu mă așteptam la un asemenea salt și că admir și salut inițiativa și îndrăzneala autoarei de a prezenta ambele combatante într-un conflict de proporții ca umane, de a le scoate în evidență și crezurile pozitive, și de a arăta că, la urma urmei, suntem oameni cu toții.

Viață după viață este un roman puternic, de caracter, scris însă într-o manieră prietenoasă, deloc pompoasă. Acțiunea „te fură”, cuvintele te momesc și te cuprind, și te trezești captiv într-o lume fascinantă, în care a doua șansă se multiplică la nesfârșit, în speranța găsirii unui echilibru, a unei lumi în care o viață mai bună pentru tine să nu fie un iad pentru ceilalți, și viceversa. Liberul arbitru rămâne, poate, cel mai abscons și totuși omniprezent personaj.

  • Plusuri

    Scrierea fluidă, nepretențioasă, personajele cu care te identifici ușor, ideile fascinante și potrivirea naturală a acestora.

  • Minusuri

    Cu părere de rău (sau dimpotrivă!), acest roman nu are minusuri notabile.

  • Recomandari

    Recomand această carte pasionaților de istorie, de călătoria în timp și de feminism moderat, de personaje puternice, cu caracter, și de umor tipic englezesc.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Zina spune:

    Drăguț! Îmi place genul acesta de cărți și prezentarea ta mi-a trezit interesul. Mulțumesc, o voi căuta!

    raspunde

  2. Zina spune:

    Drăguț! Îmi place genul acesta de cărți și prezentarea ta mi-a trezit interesul. Mulțumesc, o voi căuta!

    raspunde

  3. Rodica Gavril spune:

    O recenzie foarte bine scrisa, care te indeamna sa cauti cartea si sa o citesti, pentru ca merita!
    Iulia intotdeauna gaseste exact acele fraze care nu sunt nici intortocheate, nici ”pretioase”, ci simple, clare si … de efect!
    Felicitari din toata inima!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro