bookblog.ro

Cele mai cunoscute asasinate din istoria modernă

Scris de • 28 May 2014 • in categoria

Titlu: CIA și asasinarea celor doi Kennedy. Cum și de ce au conspirat agenții SUA să-i asasineze pe JFK și RFK
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 468
ISBN: 978-973-135-834-5
Cumpara cartea

„Obiectul acestei cărți este să descopere, cu ajutorul științei medico-legale și a altor surse, adevărata identitate a indivizilor responsabili de aceste asasinate îngrozitoare. În urma unei anchete, în urma studierii celor care aveau suficiente motive, mijloace și ocazia s-o facă, am ajuns la concluzia că un singur grup întrunește aceste criterii: agenții CIA Richard Helms și James Angleton, în fruntea echipei lor de criminali conspiratori și alți mafioți. Povestea lor va fi depănată în capitolele următoare.”

Cartea lui Patrick Nolan arată cu degetul anumite persoane, instituții, grupuri, încercând să demonstreze implicarea acestora în cele două asasinate. Se merge, în special, pe două criterii: primul este un principiu de bază al politicii în lume și – din câte am văzut și am citit – și în justiția SUA, și anume discreditarea entității aflată sub anchetă, mai exact aplicarea devizei a făcut atâtea lucruri rele, încât este foarte ușor să presupunem că l-a făcut și pe acesta; al doilea este aplicarea unei politici la modă: dacă nu există dovezi, înseamnă că au fost distruse. Cu alte cuvinte, jucându-se cu o serie de documente de curând desecretizate, punând cap la cap anumite declarații, unele oficiale, altele doar „auzite”, dar și umplând extrem de imaginativ anumite goluri, Patrick Nolan reușește să creeze un scenariu absolut șocant, în care CIA și câțiva dintre executivii agenției pun la cale asasinarea membrilor familiei Kennedy implicați activ în politică.

Este foarte adevărat că cineva i-a asasinat totuși, pe cei doi. La fel de adevărat este faptul că e din ce în ce mai greu de crezut că cei doi au fost asasinați de Lee Harvey Oswald și, respectiv, de Sirhan Sirhan – părerea mea este că, de-acum, doar cei care au motive foarte speciale să creadă ancheta oficială, o fac. Și, din nou, este adevărat că amprenta CIA în distrugerea unor probe și în deturnarea anchetelor este evidentă. Dar este improbabil totuși, așa cum sugerează Nolan, ca CIA-ul singur, sau, mai bine zis, ca doar doi oameni din cadrul agenției, să fie capabili să pună la cale operațiuni de asemenea anvergură.

Autorul nu vrea să demonstreze implicarea agenției în asasinate (lucru care reiese, cu adevărat, pentru cei care sunt de acord să citească acest document printre rânduri, să separe certitudinile de supoziții și dovezile reale de cele circumstanțiale), ci să o facă responsabilă în mod direct de ele. De ce? Rămâne la latitudinea oricui să speculeze. A fost finanțat de adevărații asasini să deturneze atenția publicului spre o agenție deja compromisă și spre oameni decedați? Foarte posibil. A avut autorul tangențe directe cu CIA sau cu anumiți agenți, iar această abordare ar fi o acțiune de răzbunare personală? Probabil. Și supozițiile pot continua. Dar faptul că CIA este direct învinuită de asasinate prin dovezi care nu stau prea bine în picioare, este evident.

Structura cărții este foarte inspirată. Patrick Nolan a fost jurnalist, istoric, producător de televiziune, adică este un om „uns cu toate alifiile”, deci găsirea unei formule ideale pentru o asemenea carte nu i-ar fi fost foarte dificilă. Dacă în primele trei capitole îi prezintă pe cei doi vinovați, cel de-al treilea capitol poartă un nume care spune totul despre primul criteriu pomenit la început. Asasinate trecute trece în revistă o serie de intervenții – dovedite cert – ale agenției în asasinate care au avut loc, în general, în afara SUA. Ce este genial la Nolan este faptul că nu se folosește de ele doar pentru a crea o premisă de vinovăție, ci și pentru a crea un mobil pentru asasinatele celor doi Kennedy (spre exemplu, din această perioadă iese la iveală proiectul MKULTRA, pentru care, totuși, multe din dovezi sunt circumstanțiale). Al cincilea capitol continuă – sau, mai degrabă, pecetluiește – manipularea începută în primele patru capitole: Lee Harvey Oswald este vinovat fără vină. Apoi, două capitole mai încolo, Sirhan Sirhan este pion fără voie.

Părerea mea personală – pe care mi-am format-o citind și urmărind materiale atât pro cât și contra anchetei oficiale cu privire le cele două asasinate – este că CIA nu este decât o unealtă și, eventual, organizatorul asasinatelor. Pur și simplu agenților CIA – precum și șefilor agenției – le era mult prea frică să orchestreze asemenea acțiuni fără o susținere externă. Cele două asasinate au fost comandate de altcineva, iar CIA doar le-a pus în practică. „Follow the money” spune varianta americană (și profund politică) a proverbului francez „Cherchez la famme”. În cazul acesta, „Follow the power” ar fi mai potrivit, pentru că atunci când bani există fără limite, următorul bastion care merită cucerit și pentru care merită asumate anumite riscuri este puterea.

Nu neg că această carte are o putere de persuasiune extraordinară. Dacă treci cu vederea unele supoziții suspecte (sau forțate), bazate parțial pe dovezi reale, poți pica în plasa pe care Nolan, cu voie sau fără voie, o întinde cititorului. Însă permanenta combatere și interpretare a dovezilor oficiale începe, la un moment dat, să bată la ochi. Din acest motiv, cartea este excelentă, dar în același timp, mediocră.

Am dat calificativul 4 pentru această carte, nu doar din pricina conținutului și a considerentelor pe care le-am exprimat deja, ci și din cauză că același calificativ (pe o scară de la 1 la 5, evident), i-a fost oferit chiar de editură. Și când spun asta, mă refer în special la traducere. Sorin Șerb a înțeles că „however” se poate traduce prin „oricum”, dar nu și că poate avea și înțelesul – mult, mult mai des întâlnit – de „totuși”, la fel cum a înțeles și că „while” se poate traduce prin „în vreme ce”, dar i-a scăpat sensul principal (și, e drept, mult mai prozaic) de „deși”. Aceste două scăpări fac lecturarea cărții destul de dificilă, având în vedere că Patrick Nolan este un iubitor al celor două clișee și le utilizează abundent.

Pentru că nu vreau să las impresia că CIA și asasinarea celor doi Kennedy. Cum și de ce au conspirat agenții SUA să-i asasineze pe JFK și RFK este o carte mediocră în totalitatea ei, vreau să subliniez faptul că ceea ce lasă de dorit este interpretarea faptelor și a dovezilor reale și palpabile care există în cele două asasinate, și nu dovezile în sine. Cartea este excelentă pentru cei care sunt dispuși să gândească singuri pe baza a ceea ce oferă Patrick Nolan, nu doar să ia ca atare ceea ce citesc.

  • Plusuri

    Am în față o carte foarte bine documentată – peste 100 de documente, citate de peste 1500 de ori – și analizată foarte riguros, chiar dacă părerile cu privire la corectitudinea interpretărilor pot fi împărțite.

  • Minusuri

    Am pomenit de interpretările dovezilor, pe care le consider, în destul de mare măsură, personale și neconforme cu realitatea. Pentru ediția în limba română, traducerea lasă ușor de dorit.

  • Recomandari

    Evident, recomand cartea celor interesați de cele două asasinate, pentru care nicio interpretare nu este suficientă. Pentru cei care nu știu multe despre politica SUA, despre familia Kennedy, despre CIA și în general despre evenimentele descrise de Nolan în această carte, recomandarea mea este ca, după ce o lecturează, să mai caute și alte materiale. Opinii pe asemenea teme este bine să fie formate după un studiu mai complex.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro