bookblog.ro

Charles Darwin ştie de câţi prieteni ai tu nevoie!

Scris de • 17 April 2013 • in categoria

Titlu: De câţi prieteni ai nevoie?
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 248
ISBN: 978-606-600-629-3
Cumpara cartea

„Evoluţia este, cu siguranţă, minunată, şi a fost nevoie de geniul lui Darwin pentru a recunoaşte procesele care au stat la baza acesteia.”

Cumpără titlul în engleză

Convingerea autorului că psihologia derivă din teoria evoluţionistă transformă volumul „De câţi prieteni ai nevoie?” într-o autentică aventură a instinctelor. Fiecare gest e intim legat de supravieţuire şi astfel, toate explicaţiile psihologice pe care le credeam întemeiate sar în aer, făcând loc unor motive subtile, dar supuse unui scop rudimentar: perpetuarea speciei umane. Profesor de antropologie la Oxford, Robin Dunbar este un om de ştiinţă carismatic, prezent la conferinţele Nobel şi la şedinţele TED, mereu cu zâmbetul pe buze, gata oricând să decodeze un truc evoluţionist. Acest volum de articole accesibile publicului larg reprezintă un melanj dezordonat de explicaţii felurite. De la mirajul Facebook, Dunbar ajunge la ochii bebeluşilor, de la „opiul popoarelor” (celebra opinie a lui Marx despre religie), Dunbar discută despre ritualurile de seducţie dintre sexe. Întreaga existenţă cotidiană e descifrată şi dezasamblată chiar în faţa ochilor noştri. Şi ce vedem? O reţea subtilă de motivaţii primare, o ţesătură rafinată pe care sunt brodate genele noastre.

Numărul lui Dunbar

Unii inventează roboţi, alţii propun aparate ingenioase, iar antropologii de talia lui Dunbar intră insidios în capul mulţimilor pentru a explica de ce alegem să trăim într-un mod sau altul. După ani de studii, după analiza structurilor militare, a ierarhiilor sociale din triburile retrase, a organigramei în companiile mici şi mari, Robin Dunbar a ajuns la o concluzie: o fiinţă umană nu poate fizic şi psihic să întreţină relaţii de prietenie cu mai mult de 150 de persoane.

Acesta e numărul de aur, numărul lui Dunbar, care defineşte cât de larg e grupul de amici al fiecăruia. Individul e în mijlocul cercului, centrul în jurul căruia roiesc 5 prieteni-cheie, un grup foarte intim, unde ideile sunt comunicate într-o atmosferă caldă, cu un sentiment reconfortant al apropierii şi înţelegerii. Apoi, urmează cei 10 colegi foarte buni, cele 15 cunoştinţe pe care te bazezi la o petrecere şi aşa mai departe, până la cei 150 de oameni pe care îi cunoşti mai mult sau mai puţin, cu care te vezi pe stradă şi schimbi câteva vorbe. Astfel, teoria lui Dunbar dezamorsează mirajul Facebook: poţi avea nominal 1000 de prieteni, dar dacă nu eşti un cyborg fanatic, limitele tale omeneşti se vor revolta după 150 de strângeri de mână.

Niveluri de intenţionalitate

O altă idee centrală a cărţii este intenţionalitatea. Mintea umană e obişnuită să decodeze mesaje în mai multe registre de intenţie, identificând un număr limitat de subiecte şi predicate. De exemplu, dacă spun: „eu cred că mama consideră că tata vrea ca ea să ştie că el ar dori ca ea să fie o mai bună gospodină”, mintea începe să vâjâie, ca şi cum ar ameţi la o altitudine prea înaltă. Dacă zic: „gândindu-te că mă gândesc la tine, gândeşte-te că te gândeşti la mine”, poate lucrurile se mai descâlcesc un pic. Respiraţi şi luaţi-o de la capăt. Acum că aţi înţeles cine consideră ce, cine se gândeşte la cine, vă pot explica ce vrea să extragă domnul Dunbar din aceste valsuri semantice.

Numărul de planuri pe care îl putem descifra determină complexitatea experienţelor noastre, asta ne separă de animale. Un exemplu definitoriu este religia. Spunând: „eu vreau ca tu să crezi că amândoi trebuie să ne supunem unui Dumnezeu mare şi blând care ne păzeşte” eu implic mai multe instanţe: eu, tu, noi doi (amândoi ne supunem, deci devenim un subiect colectiv) şi Dumnezeu. Religia este deci o gândire un pic mai complexă decât am crede, ea implică latura cognitivă a personalităţii umane, dar de asemenea, prin ritualuri, cântece şi dansuri, implică indivizii unei comunităţi mici într-o horă a endorfinelor, asigurând astfel eliberarea tensiunilor. Relgia a apărut în primul rând ca o necesitate de delectare şi de comuniune, mai mult decât o credinţă autentică în zei, născociţi de fapt pentru a explica universul şi pentru a avea sentimentul controlului.

Copilul seamănă cu tine!

Studiind comportamentul animalelor, antropologul a observat o dinamică a cuplurilor foarte interesantă. În afara faptului că speciile de animale monogame au un creier mai bine dezvoltat decât speciile de animale care se înmulţesc promiscuu, infidelitatea ocazională în lumea animală devine uneori o tactică de a intriga partenerul stabil să contribuie la sudarea relaţiei. Natura le ştie pe toate, cunoaşte chiar şi deznădejdea celui încornorat şi pentru a evita scandalurile, bebeluşii se nasc toţi cu ochi albaştri. Astfel, tatăl nu îşi dă seama din prima dacă pruncul e al lui sau dacă urmează să crească moştenirea genetică a altcuiva, dar în timp, prin ataşament, îi va deveni tot una sau… poate nu, oricum, natura oferă o şansă la echilibru chiar şi în situaţiile-limită.

Asemenea mici descoperiri sunt strecurate în întreaga carte şi dacă sunteţi curioşi de ce îşi freacă eschimoşii nasul, de ce o persoană devine brusc atrăgătoare după ce am ignorat-o cu bună ştiinţă o vreme, de ce, de ce şi de ce... consultaţi volumul lui Dunbar. De fapt, este o invitaţie la luciditate!

  • Plusuri

    Limbaj accesibil, exemple din viaţa cotidiană, explicaţii surprinzătoare, subiecte atractive, dovezi ştiinţifice;

  • Minusuri

    Articole răsfirate, fără coloană vertebrală, fără coerenţă internă între ele;

  • Recomandari

    Pentru cei care cred că există ştiinţă şi după Darwin (culmea! O ştiinţă influenţată puternic de lucrările sale!), pentru cei care sunt curioşi din fire, pentru cei care nu înţeleg tot timpul de ce acţionează aşa şi nu altminteri.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro