bookblog.ro

Clocot

Scris de • 4 September 2009 • in categoria

0Clocot recenzie
Autori: Martin Walser
Rating: Clocot rating - recenzii carti
Editura: All
Anul apariţiei: 2002
Traducător: Victor Scoradeţ
272 pagini
ISBN: 973-8171-47-4

Romanul Clocot continuă povestea familiei Halm, în acelaşi stil narativ rece şi neîndurător, aproape satisfăcut de propria cruzime. Helmut Halm îndură încă o serie de umilinţe, de data aceasta în California, unde se mută pentru un semestru, ca să predea cursul de conversaţie în limba germană. Pe lîngă diferenţele culturale, care îi hrănesc ruminaţiile, profesorul Halm trebuie să facă faţă şi unei pasiuni tîrzii pentru o studentă. Ridicolul situaţiei este construit minuţios: întîi, obiectul înflăcărării lui Halm este studenta americană tipică, etichetată de restul lumii drept "frumoasa proastă"; apoi, Halm se crede singurul care vede adevărata inteligenţă şi sensibilitatea fetei bogate; în fine, luxurianta lui fantezie are în realitate un corespondent palid. Teama lui Halm de ridicol, întoarcerea situaţiilor pe toate părţile, impresia că intenţiile îi sunt transparente pentru ceilalţi fac povestea ambiguă.

Pe de-o parte, perspectiva narativă joacă obiectivitatea (relatarea la persoana a III-a, folosirea impersonalului), însă pe de alt parte, ea traduce viziunea pe care o are Halm asupra realităţii. Întreaga istorie californiană este perspectiva unui Halm-EL, foarte rar îl vedem pe Halm prin ochii celorlalte personaje (care nu sunt nici ele demne de încredere). Cititorului nu îi este permis să se îndepărteze de realitatea văzută de Halm, astfel că, pînă la urmă, tot ceea ce putem şti este ceea ce gîndeşte personajul despre el însuşi şi despre acţiunile sale. Cu alte cuvinte, suntem prinşi în gîndirea obsesivă a lui Halm, în realitatea lui, însă cu suficiente indicii pentru a ne închipui ce a fost, de fapt, aventura sa californiană.

Această alunecare a realităţilor este, după părerea mea, cel mai reuşit aspect al romanului. Ambiguitatea reliefiează portretele colegilor lui Halm, pentru că el este cel care îi gîndeşte la infinit, în nuanţe. De asemenea, relaţia cu Sabine, soţia sa, este un interminabil şir de gînduri. Drama casnică a lui Helmut este asemănătoare celei profesionale: prea ocupat să analizeze realitatea, pierde contactul cu aceasta. Mai interesant este faptul că el ştie şi este resemnat cu faptul că ancora lui în viaţa reală este slabă. A şti nu îl scuteşte însă de situaţiile penibile, pe care analiza lui neobosită le transformă din banalităţi în adevărate catastrofe. Prin urmare, Helmut Halm este stoicul ridicolului: de la apariţia sa într-un costum ţipător pînă la credulitatea cu care îi acceptă pe ceilalţi. Viaţa simplă, pragmatică pare că fuge de el pînă şi în America. Într-un final, el se întoarce în casa rece din Sillenburg, după eşecul pasiunii lui imaginare.

La fel ca în Vînătoare, există ceva care umbreşte lectura, şi anume traducerea. Sunt destul fraze care trebuie citite de două ori pentru a prinde un oarecare sens, verbe reflexive din oficiu şi construcţii care scîrţîie într-o germano-română nefericită. Dacă puteţi trece peste aceste defecte, romanul Clocot merită citit cu toată atenţia, atît datorită personajului Helmut Halm, cît şi pentru stilul rece şi alunecos al lui Martin Walser.

Scris de Mihaela Butnaru

Categorie: | Editura:

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Inca o carte care nu merita ratata, pacat doar ca nu avem timpul necesar pentru a citi totul…

    raspunde

  2. Marilena spune:

    Ma surprind comentariile referitoare la traducere. Nu stiu pe ce baza sunt facute. Ai avut la dispozitie exemplarul original? Stii limba germana la perfectie?
    Victor Scoradet este un traducator de exceptie. A fost de curand recompensat cu Medalia Goethe pentru exceptionalele sale traduceri de piese de teatru contemporan din limba germana. Traduce anual cate trei piese de teatru, din insărcinarea Institutului Goethe din Bucuresti, fiind traducatorul lui Gunter Grass, Martin Walser sau Hans Magnus Enzensberger.
    Alte comentarii sunt de prisos.

    raspunde

    • @Marilena: nu înţeleg tonul agresiv. „Comentariile” mele din recenzie nu sunt agresive, ci descriu ce am citit. Nu contest cunoştinţele de limbă germană ale traducătorului, dar stilul de a le transpune în română…asta da. Probabil că pentru editori contează numărul şi valoarea premiilor, pentru mine, cititor, contează ca o carte în limba română să sune a limba română pe tot cuprinsul ei, nu să-mi impiedice lectura.

      raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro