bookblog.ro

Colecția de frivolități din club Bizarre

Scris de • 25 February 2013 • in categoria

Titlu: Dona Juana
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 264
ISBN: 978-606-8335-48-3
Cumpara cartea

Înghețată și-mbufnată după-o gargară cu fum de țigară și-o oră amară cu oameni de gară, norocul meu cu Dona Juana, că-mi descreți mintea-amorțită de roluri, și mă-ncălzi cu bijuterii-stoluri, până când acasă era nu în fața de masă, ci aici în fața cărții, din fața feței de mâță pe care am arborat-o din filă în filă, ca o copilă care nu știe a se opri, din citit, din rimat și din (toată inima) recomandat!

Cam așa a început, într-o gară, povestea mea cu romanul Lorenei Lupu, tipesa pe care o asociam mai degrabă cu revista Tabu, decât cu eticheta de scriitoare. Sau cu actrița aia care are nu-înțelegeam-ce, prin care stârnește orice bărbat să toarcă numai la auzul numelui său. Ei bine, acel nu-știu-ce m-a lovit și pe mine din plin, odată ce i-am deschis romanul, mi-a gâdilat și porii și neuronii încă de la primele rânduri, mi-a ațâțat curiozitatea cum puțini scriitori de la noi pot să o facă:

Vânez plăcerea pe toate căile posibile. Uneori o pândesc îndelung, de prin tufişuri, până când îmi devine accesibilă. Alteori sar pe neaşteptate asupra ei şi o înghit pe nemestecate, ca un şarpe boa. Alteori simulez lipsa totală de interes, încercând să determin prada să se ofere singură pe tavă – şi, spre surprinderea mea, este una dintre cele mai eficiente modalităţi de vânătoare. Mai sunt şi momente în care o consum civilizat, cu tacâmuri şi şerveţele, ca la un restaurant de cinci stele. Şi uneori o cumpăr la colţ, ca pe un ştrudel.

Dona Juana este cronica vieții unor personaje colorate, alese pe sprânceană, o mână de frivolități adunate sub acoperișul clubului Bizarre, presărate cu o doză de erotism ascuns în umorul și comentariile acide ale Donei Juana – travestitul nostru de marți și vineri –, un pic de sado-masochism, scene de amor picante sau cel puțin haioase, lamentări cu iz de dramă, toate acestea culminând cu posibilitatea ca această casă a plăcerilor să fie închisă.

Cutiuța mea cu prejudecăți nu a fost evacuată pe deplin, așa că m-am temut de lectura acestei cărți, ca să nu mai zic de recenzarea ei. Știam că Lorena-i o tipă tare, tare-n ovare și nu se dă-n lături să ți-o dea pe șleau, așa că m-așteptam la o transparență vulgară a detaliilor. Nicidecum. Limbajul ei pestriț e minunat chiar și pentr-o fetișcană cu urme de reacții conservatoare cum sunt eu și poate și-unii dintre voi. Ba chiar, cel mai savuros aspect al cărții e probabil faptul că Lorena e pusă pe șotii verbale, sau comic de limbaj – dacă ar fi să mă exprim lemnos, școlărește. Uneori percep umorul ca o măscăreală inutilă, o mască sub care se ascund n-șpe mii de complexe. N-a fost cazul acum. Cât de bine-i reușește jocul comic de cuvinte-i lesne de-nțeles, ținând cont că m-a făcut să chicotesc țopăind cu entuziasm din rând în rând, îmbrăcând în gând pielea fiecărui personaj.

Nu știu care-a fost intenția autoarei, dar asta i-a ieșit, Dona Juana e un roman-mască. Nu, evident că nu vorbim despre măștile venețiene, sau despre acelea care ascund ceva, ci mai degrabă despre tipul celor care trec dincolo de epidermă și devin una cu tine. Capitolele scurte, ce par la prima vedere să întrerupă cursivitatea firului epic, sărind dintr-o situație în alta, sunt de fapt o pauză binevenită în ritmul năucitor de alert al cărții. Obscenitatea firească, în contextul universului construit în jurul clubului Bizarre, se echilibrează cu replicile de factură intelectuală, de așa manieră construite încât să complimenteze și nu să instruiască, să penalizeze inteligența cititorului.

De acest portret al lumii actuale, făcut prin prisma unei sexualități fără perdea, care ni se servește uneori cu tacâmuri, alteori ni se trântește din senin, în poală, cititorii de sex masculin se plâng că nu le-a provocat erecțiile ce par a fi promise de Cristian Mungiu în prefață. Nu cred că aceeași concluzie e valabilă și pentru cititoare. Scriitura Lorenei, oricât de deșucheată ar fi, nu-i lipsită de o eleganță senzuală, nu are cum să te lase rece, să nu-ți cucerească măcar imaginația, dacă nu și simțurile, provocându-ți tresăririle subtile, reacțiile microscopice de la suprafața pielii pe care numai un condei viclean le poate genera.

Evident că, indiferent de sexul cititorului, de vârstă, inclinații ori alte etichete, romanul te lasă cu o curiozitate de voyeur, vrei să știi, să vezi, să simți mai mult, te roade imposibilitatea de a deduce în ce procentaj e simplă fabulație și cât e Lorena, sau care sunt corespondențele din realitate pentru fiecare personaj.

Cea mai bună definiție pentru Dona Juana mi se pare cea propusă de Dan-Silviu Boerescu, cel care ne spune că romanul e mai degrabă un eseu ”despre ceea ce nu este iubirea, despre toate non-actualizările ei. Iar a nu actualiza iubirea mi se pare à rebours, un soi de viol metafizic, stupid în sine dar nutritiv pentru poveste…”

  • Plusuri

    Dialogurile reușite, umorul, falsul erotism, substanța ascunsă în miezul unei lumi de o covârșitoare superficialitate

  • Minusuri

    Romanul pare un soi de cronică din care au fost omise la publicare fragmentele prea personale, ceea ce te lasă cu o curiozitate frustrantă

  • Recomandari

    Un mod potrivit de a citi acest roman este în doi, se conturează o cu totul altă perspectivă, care cine știe unde poate duce... ;)

Categorie: | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Incitanta prezentare! Chiar daca, in final, exista avertismentul unei insatisfactii, aceea a pacalirii curiozitatii de voyeur, se vede clar ca, de asta data, Lorena rimeaza perfect cu Elena :)

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro