bookblog.ro

Comoara de la baza piramidei

Scris de • 6 December 2009 • in categoria

Titlu: Comoara de la baza piramidei
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
Numar pagini: 504
ISBN: 978-973-1931-17-3

Cum se poate rezolva problema sărăciei ? O cale ar fi cea propusă de nenumăratele ONG-uri care acţionează la nivel local şi internaţional. Filantropia este, desigur, eficientă într-o anumită măsură însă în multe cazuri nu tratează problema decât la suprafaţa. E exact ca şi cum, în loc să îi înveţi pe oameni să pescuiască le dai peştele de-a gata. Nu e o soluţie scalabilă şi nici sustenabilă. Atâta timp cât cei săraci fac parte doar din bugetul de CSR al corporaţiilor ne vom confrunta în continuare cu oameni care mor de foame.

Modul de gândire convenţional ne face să-i vedem pe cei defavorizaţi într-o situaţie de neputinţă, într-un rol în care noi suntem bunii samariteni iar ei, cei aflaţi în nevoie. Autorul acestei cărţi ne pune să vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă. El ne arată că aceşti oameni «de la baza piramidei» ar putea genera valoare dacă am înceta să-i privim că pe nişte victime sau simpli beneficiari ai unor programe de dezvoltare. Altfel spus, pentru a o eradica, să nu mai privim sărăcia ca pe o problemă ci să vedem ce oportunităţi oferă.

Se presupune că cei de jos nu au bani de cheltuit, deci nu constituie o piaţă demnă de luat în seamă. E corect, deoarece, în mod sigur, cei care câştiga mai puţin de 2 dolari pe zi nu au puterea de cumpărare a locuitorilor ţărilor dezvoltate. Puterea de cumpărare a celor săraci stă însă în volum şi în faptul că există o forţă latentă în această piaţă prost deservită de către mediul privat. «Pieţele de la baza piramidei reprezintă 80% din umanitate. Este rezonabil să ne aşteptăm că 4 miliarde de oameni în căutarea unei mai bune calităţi a vieţii să creeze una din cele mai dinamice pieţe în creştere văzute vreodată. »

Autorul lansează multe idei şi tot atâtea provocări oamenilor de afaceri, convins fiind că sărăcia poate fi combătută prin generarea de profit.

Un lucru mi-a rămas în minte foarte clar. Pentru a genera valoare economică în rândul oamenilor de la baza piramidei, nu se poate folosi în mod identic o abordare care merge bine pe pieţele dezvoltate. E nevoie de o adaptare pe mai multe axe. Necesitatea cunoaşterii comportamentului de consum al celor săraci, acceptarea faptului că aceştia au fluctuaţii mari de venit, adaptarea la infrastructura defectuoasă, diferenţe locale foarte puternice (în India, de exemplu, există 15 limbi oficiale şi 325 dialecte diferite), lipsa calificarii şi a educaţiei sunt doar o parte din aspectele ce trebuie tratate cu grijă.

Abordarea diferită este centrul atenţiei. Să luăm ca exemplu un produs foarte banal: săpunul. Modul în care noi percepem curăţenia este foarte diferit faţă de o ţară precum India, unde facilităţile sanitare şi de canalizare sunt jalnice. Dacă la noi spălarea zilnică e un automatism care ne ajută să fim curaţi îndepărtând bacteriile şi mizeria, cu totul altfel stau lucrurile în India unde 74% din locuitorii de la sate nu folosesc săpunul. Aici se moare de diaree şi alte boli datorate lipsei de igienă. Promovarea săpunului ar necesita, astfel, o abordare cu totul nouă, conectată mai degrabă cu ideea de sănătate şi prevenţie a bolilor.

Legat de ce se poate face, în urmă cu câteva luni am urmărit un documentar despre modul în care microcreditul a ajutat o femeie din Bangladeshul rural să achiziţioneze un telefon mobil pentru a lansa o mică afacere. Într-o cultură unde femeile au o situaţie precară, accesul la microcredit îi permisese să câştige respectul celorlalţi şi încrederea în forţele proprii. De fapt, în Bangladesh, beneficiile pozitive ale acestor microcredite oferite femeilor pentru iniţierea de activităţi economice inseamnă atât creşterea productivităţii cât şi ceea ce se numeşte woman empowerment. Iată un prim exemplu de adaptare a unui serviciu de pe pieţele dezvoltate (împrumutul bancar) la nevoile oamenilor săraci.

Următoarea revelaţie a venit când am făcut un studiu de caz pe strategia Nokia. Atunci aflam câteva moduri inovatoare în care sunt folosite telefoanele mobile în China şi India. Aplicaţii pentru locuitorii de la sate cu informaţii utile despre preţul seminţelor, comercializarea produselor agricole sau prognoza meteo erau doar o parte din serviciile foarte relevante oferite direct pe telefonul mobil în aceste ţări emergente. Foarte interesant cum oameni semianalfabeţi ajung să accepte şi să utilizeze tehnologia în folosul lor.

A fost o surpriză plăcută să regăsesc în carte exemple asemănătoare de inovaţii: sare în care iodul rezistă la transport, depozitare necorespunzătoare şi gătit, eliberându-se doar la ingerarea mâncării, detergent adaptat la condiţiile de spălare cu apă din râuri, aparate electronice special realizate pentru locuri unde există o fluctuaţie mare a tensiunii electrice, etc. Autorul a reunit adevărate prezentări de produse şi servicii precum şi modele de afaceri care funcţionează cu succes în Mexic, Peru, China, Inda şi Brazilia.

Aceste incursiuni practice validează teoria domnului Prahalad şi îi oferă credibilitate. Eu am rezonat foarte bine cu spune în carte dintr-un motiv simplu: mi se pare că are sens şi simt că ideile pe care le inspiră au potenţialul de a schimba ceva dacă oamenii le iau în serios.

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Cecilia Badea spune:

      Ma intereseaza cartea. De obicei evit titlurile cu iz comercial, dar mi-a retinut atentia o frantura de fraza: microcreditele care ajuta femeile din Banglades. Initiatorul lor a primit premiul Nobel pentru pace. Este minunat ca cineva s-a gandit sa acorde incredere celor mai saraci oameni din lume, celor care, de cele mai multe ori, nu sunt capabili sa-si plateasca ratele, oricat de mici ar fi acestea. Cel care a gandit acest program si-a asumat riscul si iata ca a reusit. Oamenii aceia au devenit mai puternici, mai increzatori si mai activi. Poate ca aceasta carte va genera idei salutare si pentru societatea noastra…

      raspunde

    2. anca ivan spune:

      eu cred ca autorul a atras atentie intr-un mod strict financiar asupra unui nou segment ce va aduce noi profituri. si atata tot, nu cred ca are nimic nobil, nu cred ca se vrea un apel la ajutorarea celor saraci. ci dandu-le de fapt ceea ce vor, adica un trai mai bun, ei vor aduce mai multi bani in buzunarele noastre.

      raspunde

    3. Pingback: The white man’s burden

    4. cristina spune:

      Draga Anca, Sa dai de pomana nu este o solutie pentru dezvoltarea paturilor sarace. Poate nu e nimic nobil sa oferi accesul la finantari, dar in mod evident contribui la educatia acelor paturi sarace, cand plasezi bani in general te asiguri ca omul respectiv ii folosesti si cu cap, destinatia creditului fiind atent urmarita. Cei saraci au aceleasi nevoi ca si cei bogati, doar ca nu isi permit sa si le satisfaca sau oricum in mica masura. Ce e rau in a deschide noi orizonturi oamenilor saraci? Lipsa banilor de altfel conduce la lipsa educatiei, lipsa obiectivelor concrete in viata, etc. Sa primesti bani cu un cost si niste conditii atasate, inseamna sa responsabilizezi acei oameni. Si da, profitul este urmarit, altfel ar fi pomana !

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro