Titlu: Răzbunarea asasinului
Autor: Robin Hobb
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Antuza Genescu
Numar pagini: 1280
ISBN: 978-606-579-183-1

Nu-mi găsesc cuvintele pentru a descrie cât de mult mi-a plăcut această carte. Robin Hobb nu se dă în lături de la nimic și ne servește un ultim capitol impresionant al trilogiei Farseer, în care destinele personajelor noastre preferate atârnă de un fir de ață migălos țesut.

Cumpără titlul în engleză

O să încerc să nu intru prea mult în detalii și să nu dau spoilere majore din celelalte volume (deși îmi este foarte, foarte greu). Totuși, dacă nu ați citit Asasinul regal, va sfătuiesc să ignorați recenzia. Nu de alta, dar surprizele pe care vi le rezervă sfârșitul cărții sunt prea uimitoare pentru a fi stricate. În cazul în care nu vă deranjează să aflați unele detalii legate de deznodământul din Asasinul regal, puteți continua liniștiți ;)

După ce a îndurat tot ce a îndurat din partea unchiului său Regal, acum rege peste cele Șase Ducate, iar magia Harului i-a permis să se întoarcă printre cei vii, cu puțin ajutor din partea lui Burrich și al lui Chade, Fitz trebuie să învețe din nou cum să fie om. „Lecțiile” sunt dure, el nu vrea decât să fie liber să vâneze împreună cu Ochi Întunecați, dar vine momentul în care destinul îi bate atât de insistent la ușă încât nu mai poate fi ignorat. Fitz și Ochi Întunecați pleacă în căutarea lui Verity, moștenitorul de drept al tronului, care a dispărut în misiunea sa de a-i căuta pe Străbuni – misterioasele ființe care au ajutat Ducatele în trecut, atunci când treceau prin aceleași grele încercări ca în prezent.

Încă o dată, magia are un preț în lumea imaginată de Hobb. Răzbunarea asasinului duce acest concept la un cu totul alt nivel, în special spre finalul volumului, atunci când sacrificiile pe care personajele sunt nevoite să le facă pentru a-și atinge țelurile devin de-a dreptul crunte. Oricât de triste mi s-ar fi părut acele momente, nu am putut să nu apreciez inventivitatea autoarei. Magia ar trebui să vină întotdeauna cu un revers și să nu fie doar ceva la care protagoniștii să apeleze atunci când se află în situații dificile. Hobb a înțeles acest lucru și, în ton cu atmosfera sumbră și serioasă a trilogiei, a ales să meargă pe un drum destul de rar încercat de alți autori.

Despre personaje nici nu mai are rost să vorbesc. Ele rămân la fel de fascinante și de multifațetate ca și în celelalte volume. Maturizarea lui Fitz este incredibilă, cu atât mai mult cu cât pare plauzibilă. Nimic din personalitatea lui nu e exagerat, el chiar se comportă ca un om care a pierdut totul din cauza acțiunilor pline de ură a unei singure persoane și care nu mai are o viață la care să se întoarcă. Pe lângă călătoria în căutarea lui Verity, Fitz se află și într-o misiune de răzbunare, la sfârșitul căreia speră să-l poată răsplăti pe Regal cu vârf și îndesat pentru tot ce i-a făcut. Ochi Întunecați continuă să fie amuzant și încăpățânat, ca un adolescent, dar și incredibil de loial lui Fitz, așa cum numai un lup poate să fie. Iar bufonul, în loc să-și mai depene din secrete, devine o figură mult mai misterioasă decât a fost în celelalte volume, asta datorită schimbărilor aproape magice prin care trece.

Am citit cartea cu sufletul la gură, ignorând complet tot ce se întâmpla în jurul meu. Acțiunea e domoală de-a lungul a mai mult de 60% din carte, dar pe mine nu m-a deranjat deloc. Titlul în engleză e Assassin's quest și fix așa s-a simțit, ca un roman al căutării (de sine, a lui Verity etc.), un roman în care luptele sângeroase sunt ținute la un minim, iar accentul cade pe firile personajelor, pe dezvoltarea lor.

Răzbunarea asasinului nu e o carte pe care să o citești în câteva ore, oricât de mult ai vrea asta, pentru că simți că trebuie să-i acorzi mai mult timp. Lumea e atât de bogată și de atent construită, iar personajele sunt într-atât de fermecătoare, încât la sfârșitul cărții o să-ți dorești mai mult. Vestea bună este că aventurile lui Fitz continuă în trilogia Omul arămiu, prima carte din aceasta fiind deja publicată și la noi!

• Plusuri

  Răsturnările de situație neprevăzute, portretele fabulos construite ale personajelor și deznodământul care a fost pe cât de trist, pe atât de potrivit pentru trilogie.

• Minusuri

  Cum a fost și cazul primului volum, o mare parte din această carte este destul de lentă și ar putea plictisi.

• Recomandari

  Fanilor seriei „Cântec de gheață și foc” și pasionaților de fantasy.