bookblog.ro

Criza antropologică în era digitală

Scris de • 13 March 2013 • in categoria

Titlu: O săptămână în decembrie
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 576
ISBN: 9786068481234
Cumpara cartea

Dar eu sunt cel care a stăpânit lumea. Pentru mine, nu există mistere, nuanțe și complicații, eu sunt un om al vremii sale, cel care aude șoaptele purtate de vânt.

Cumpără titlul în engleză

O săptămână în decembrie începe cu o listă de invitați ai unei petreceri descrise abia spre finalul cărții. Acest mariaj de caractere nu este tocmai de succes, nereușind să treacă cu brio barierele culturale. Se vrea a fi o satiră a vieții literare din metropolă, o frescă socială de tip dickensian a Londrei contemporane, o examinare a islamului și-a radicalismului printre tinerii musulmani, un thriller și o privire asupra practicilor financiare care duc la colaps, dar devine pe parcurs o obositoare înghesuială de caractere prea puțin rotunjite.

Romanul surprinde starea națiunii, încearcă să preconizeze un diagnostic al societății engleze, dar criza pe care ne-o prezintă Faulks nu e numai financiară, economică şi socială, ci, mai presus de toate, o criză de conștiință. Fiinţa umană pare ajunsă la capătul unui ciclu evolutiv, după care nu se poate intui ce urmează. Educația nu este o garanție a inteligenței, iar cărțile sunt cheia înțelegerii, a realității – sunt doar două dintre afirmațiile care conturează ignoranța voită ca temă principală a cărții.

Această scriitură, asemănată adesea cu cea a lui Tom Wolfe, este uneori delicioasă, alteori hilară, sondând lăcomia și efectele dezumanizante ale erei digitale, prezentând omenirea, pe bună dreptate, ca pe un soi de roboți anesteziați. Când stăm cu toții lipiți de diverse ecrane, nu-i de mirare că ajungem orbi în fața hoțiilor care se petrec cu nesimțire sub nasul nostru. Personajele par a avea puține în comun și totuși le leagă aceeași nevoie de escapism, în căutarea sensului, al unei valori, al unui scop existențial.

Unii evadează prin intermediul jocurilor pe computer de tip Parallax, alții hrănindu-se cu religii extremiste sau construindu-și viața în jurul unei iluzii monetare. Cei mai interesanți sunt R. Tranter, cel care se ascunde în literatura sec. 19, și Finbar, un tânăr ce se-nchide în fața lumii fumând skunk și vizionând un reality show al oamenilor cu tulburări de personalitate. Un mare dezavantaj al lui Faulks este faptul că abordează o temă așa sensibilă cum este abuzul de subtanțe și îi oferă atât de puțină atenție, tratând-o extrem de superficial.

Lumea virtuală îi consumă lui R. Tranter mai mult timp decât cea reală, mult mai mult, dat fiind faptul că relația sa cu lumea reală era – pentru a folosi un termen pe care îl întâlnise într-o revistă SF – asimptotică. Același personaj spune la un moment dat că interviurile din ziarele de masă și biografiile literare se concentrează aproape în exclusivitate pe măsura în care conținutul romanelor unui scriitor are la bază propria lui experiență de viață, iar personajele sunt inspirate de persoane cunoscute lui. Avem de a face aici cu tipul recenzentului care nu citește cartea înainte de a scrie despre ea, însă îi este destul de ușor să încropească o critică plauzibilă folosindu-se de rezumatul apărut în catalogul editorului.

R.T. observă de asemenea că prima recenzie poate dicta tonul general, astfel că, indiferent de buchetele oferite ulterior de ziare sau de cititorii online, criticile prompte, acide și ironizante semnate sub diverse pseudonime continuă să plutească în aer ca un nor de gaze de la Cernobîl, veștejind toate laudele care urmează. Unul dintre secretele sale este acela de a permite ca opinia ta despre carte să-ți pigmenteze scrierea, astfel că, în loc să obții un fel de compunere școlărească încadrată de câte o evaluare făcută în primul și în ultimul paragraf, rezultatul să fie o îmbinare de descriere și critică.

Îl știam pe Faulks ca fiind un scriitor relativ grozav și chiar sunt câteva direcții bune în care se duce romanul, găsești personaje interesante dar autorul, din păcate, se concentrează tocmai pe aspectele mai puțin atrăgătoare și se pierde în tot felul de detalii irelevante – un tic scriitoricesc survenit probabil pe fondul vocației sale de istoric. Dar e lesne de înțeles că probabil odată ajuns pe culmile succesului, acest roman, oricât de slab ar fi pe anumite paliere, va fi scutit de critica dură.

  • Plusuri

    Personaje din arii bine alese ale societății moderne, umorul, ironia

  • Minusuri

    Pierderea în detalii irelevante, prea puțină concentrare pe acele personaje care ar fi putut face deliciul acestui roman

  • Recomandari

    Dacă sunteți interesați de scriitura lui Sebastian Faulks, creatorul uneia din cărțile din seria James Bond, vă recomand să începeți cu un alt roman decât cel prezentat aici, care nu este cea mai bună dovadă a virtuozității sale

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro