bookblog.ro

Cronicile Martiene

Scris de • 8 June 2010 • in categoria

Titlu: Cronicile Martiene
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
Numar pagini: 272
ISBN: 973-102-002-0

Când am început să citesc prima oară poezii eram nerăbdătoare să împărtăşesc tuturor în aşa-numitele comentarii ceea ce pricepusem eu. Înfloream frazele de mai mare dragul şi mergeam cu imaginaţia de multe ori dincolo de punctul în care se oprise autorul. Mai târziu am învăţat să le citesc şi să tac. Nu mai ajungeam în vârful care se deschidea în faţa ochilor uimiţi. Pricepeam mai mult şi începusem să îmi înţeleg condiţia de cititor.

Cam acelaşi lucru mi-a venit să fac după ce am terminat ultimele rânduri din Cronici Marţiene. Cum să recenzez un întreg volum de poezii? Să mă apuc să povestesc despre ce e vorba, aşa cum ne întreba pe la facultate unul dintre profesori? Nu prea ar avea sens. Tematica nu-i specială: acelaşi conflict între umanitate şi alte civilizaţii, cu finalul evident al distrugerii celei marţiene. Plictisitor, ar spune unii... dar aşa cum fiecare poezie de dragoste, de exemplu, e unică, şi despre acest sentiment vor curge în continuare râuri de cerneală atâta timp cât va dăinui omul, la fel există motive sf despre care se va scrie mereu şi niciodată la fel.

Ray Bradbury a reuşit în aceste aşa-zise cronici să sondeze adâncuri ale umanităţii de care mulţi se feresc. Şi să le redea într-un mod atât de fidel încât eu, ca cititor, am oscilat între ruşinea de-a face parte din această rasă şi mândria de a mă numi  la fel cu cei care au reuşit până la urmă să-şi depăşească umilă condiţie.

Nu-i o carte despre civilizaţii, ci despre pasiuni mărunte şi meschinării la fel, despre ziduri construite în faţa a tot ceea ce înseamnă diferit, despre răutate şi empatie, despre dorinţa mereu vie de a trăi altfel, altundeva, pentru ca mai apoi să ne fie frică tocmai de această schimbare şi despre modul în care ne străduim până la urmă să  egalizam totul pentru a aduce orice la nivelul nimicniciei înţelegerii de toate zilele: "Rachetele veneau că nişte lăcuste, roind şi coborând în petale de fum purpuriu. Iar din rachete alergau oameni cu ciocane în mâini, să preschimbe lumea cea stranie într-o formă familiară ochiului, să înlăture toate ciudăţeniile, ţinând cuie în guri, astfel încât semănau cu nişte carnivore cu dinţi de oţel, scuipându-le în mâinile lor iuţi în timp ce ciocăneau schelele căsuţelor, acopereau cu ţigle acoperişurile, ca să ascundă stelele misterioase, şi potriveau obloane verzi pe care să le coboare nopţile. Iar după ce dulgherii dispărură, veniră femeile cu ghivece, cretoane şi tigăi, stârnind în bucătarii o larmă ce acoperea tăcerea unui Marte ce aştepta în afara uşii şi a ferestrei cu obloane."

Optimiştii ar spune că această împletire de povestiri aparent fără nici o legătură între ele şi proză lirică merită citită pentru că se termină cu bine. Că în definitiv Marte îşi câştiga noii marţieni din oamenii ce s-au salvat de pe Pământ. Însă eu nu văd decât un nou ciclu al distrugerii început. N-am încredere în înţelepciunea umanităţii. Al individului, poate... însă în momentul în care există o majoritate ce nu greşeşte niciodată, nu mai există decât instincte ce se vor saturate imediat şi fără gânduri despre consecinţe.

Pot doar să vă îndemn din tot sufletul să citiţi cartea, dacă n-aţi făcut-o încă. Iar dacă face parte deja din lista voastră de lecturi să-i mai savuraţi o dată imaginile în câteva clipe de relaxare. Poate că o să vă aduceţi aminte că toată zbaterea nu duce decât la distrugere, iar armonia trebuie să existe în primul rând în noi.

de Hanelore Alexa

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Skandalouz spune:

      Mi-a placut f mult!

      raspunde

    2. Pingback: Cronicile Marțiene

    3. Bogdan spune:

      Borges are un eseu tare misto pe Cronicile martiene – il recomand -, in Texte captive.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro