bookblog.ro

Cu motorul de la Nord la Sud

Scris de • 21 January 2014 • in categoria

Titlu: 285 de zile în căutarea verii
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 414
ISBN: 978-606-935-123-9

„Era deja după amiază târziu când decidem să ne îndreptăm înapoi spre Toronto, făcând și un popas într-un loc ce se numește „Câmpul românesc”. Acolo mai mulți români au cumpărat o bucată de pământ, undeva într-o zonă verde, pe care au construit o sală de conferințe, un mic muzeu și alte câteva clădiri, numind zona „Câmpul românesc”, adică un loc de întâlnire și un motiv de sărbătoare pentru românii care trăiesc în zonă. Este un loc în care artiștii români, amatori sau nu, au un loc în care să-și expună și să își discute creațiile”.

Alex și Andreea au întreprins o călătorie extrem de interesantă și incitantă: din Alaska până în Argentina pe motocicletă, și nu pe orice motocicletă, ci pe a lor, pe care au importat-o din România. Ceea ce a rezultat a fost pus pe hârtie și tipărit sub forma unei cărți formidabile, 285 de zile în căutarea verii. Tipărită pe o hârtie velină (cu greutate) și plină de poze color – pentru cei care nu citesc decât cărți cu poze, este excelentă, pentru toți ceilalți, pozele vor fi o completare binevenită – cartea se citește foarte ușor. Mai ales cu o hartă a Americilor (sau cu un atlas) în față. Este împărțită în trei secțiuni (plus Prefața), fiecare cu zona ei geografică. Traseul este aproape incredibil. Zeci de mii de kilometri prin frigurile Alaskăi sau prin deșerturile Americii Centrale și de Sud, cei doi protagoniști traversând practic întreg continentul, de la cel mai nordic punct asfaltat, până la cel mai sudic.

Și nu doar clima este incredibilă. Până la urmă este absolut normal, când te hotărăști să parcurgi un continent care se întinde de la un cerc polar la celălalt, să dai și peste ghețari, și peste deșerturi, și peste zone cu climă temperată. În plus, călătoria a durat aproape un an, deci au prins cam toate anotimpurile. Ceea ce a fost însă extraordinar în această călătorie au fost întâmplările prin care au trecut, oamenii pe care i-au întâlnit, alături de peisajele de poveste pe care le-au traversat. Locuri încărcate cu o istorie mai puțin cunoscută nouă, europenilor, cu oameni care se trag din civilizații de sute de ani apuse (care chiar și în acest moment trec prin colosale schimbări, atât de natură politică - economică, cât și de natură etnică) sau oameni pe care te-ai aștepta să-i întâlnești într-o astfel de călătorie (în SUA te aștepți să întâlnești americani, în Canada, canadieni, în Guatemala, guatemalezi etc.) dar și oameni peste care când au dat, cei doi au crezut că nu poate fi adevărat – deși există și exemple mai edificatoare, nu voi strica surpriza și voi menționa doar momentul în care, într-un mic sat din Guatemala, cei doi au întâlnit doi români stabiliți în Canada care urmau un traseu similar cu cel al lui Alex și al Andreei, și un român care, singur singurel, traversa cu autostopul și pe jos continentul american, dar în sens invers, de la sud la nord („care sunt șansele ca cinci români călători să se întâlnească într-un mic sătuc din Guatemala? Bucuria a fost mare și orele de stat la povești, multe…”)

O astfel de călătorie, întreprinsă în zone în care cultura este atât de diferită de cea românească, fără un ghid și chiar fără cunoștințe solide de limbă vorbită, aduce, evident, călătorul, în fața unor întâmplări ieșite din comun. Iar atunci când acestea ți se înfățișează, trebuie să iei niște decizii. În plus, mijlocul de transport este, trebuie să recunoaștem, total neconvențional pentru astfel de călătorii. Deși aceste întâmplări sunt multe, voi menționa doar câteva – asta pentru că sunt atât de interesante, încât nu mă pot abține.

Ce pot face un om cu soția lui când se află pe o șosea din Mexic care traversează munții la o altitudine de 2 500 de metri, iar motorul de sub ei face pană? Păi… el ar putea repara pana. Și ea? Ea s-ar putea urca în camionul unui mexican absolut necunoscut, pentru a merge într-o direcție în care niciunul dintre ei nu are nici cea mai mică idee ce se află pentru a face ceva ce le-a propus mexicanul, ceva ce ei nici măcar nu înțeleg ce este. Ei da, deși America Latină este locul în care sunt răpite cele mai multe persoane albe de sex feminin din lume, Alex a luat decizia să o trimită pe Andreea cu primul camion care a trecut pe acolo, în satul următor, aflat, după cum au înțeles cei doi, la 100 de kilometri distanță pentru „a căuta ajutor”. Doar că la 100 de kilometri nu se afla o localitate, ci un telefon public în pustiu, de pe care mexicanul o sfătuia pe Andreea să-și sune gașca de motocicliști „pe care el îi credea înaintea noastră, căci nu putea crede că suntem pe acele drumuri pustii singuri, doar noi doi și o motocicletă”.

Printre lucrurile foarte interesante vizitate în America de Sud se numără deșerturile de sare din Bolivia (Salar de Uyuni) și din Argentina (Salinas Grandes). Acestea sunt genul de locuri care nu pot fi vizitate oricând și nu pot fi văzute oriunde. În lunga lor călătorie cei doi au trecut, printre altele, de Tropicul Capricornului, de Tropicul Racului și de Ecuator. Da! La un moment dat se aflau pe o șosea, lângă un stâlp portocaliu, pe care scrie „CAYAMBE LAT 0° 0’ 0’’ ECUADOR”. Și au și o fotografie ca să dovedească asta.

Deși nu este ușor nici să obții viză, nici să transporți un motor până acolo, nici să faci o asemenea călătorie și nici să te întorci, presupun – cartea se termină odată cu sosirea în localitatea din care trebuiau să se îmbarce pentru drumul spre România – o astfel de călătorie pot să spun că sună cel puțin tentant. Mai mult, având în vedere că și lor li se părea într-o vreme un simplu vis care însă a devenit realitate, tentația crește.

Mulțumesc Andreea și Alexandru pentru că ați întreprins o astfel de călătorie, în special vă mulțumesc că ați găsit răbdarea să o puneți pe hârtie, tăria să o tipăriți și energia de a o populariza. Este, așa cum spuneți și voi, „o incredibilă experiență” pe care vă sunt recunoscător că ne-ați împărtășit-o. Și sunt sigur că și ceilalți cititori vă vor fi la fel de recunoscători.

  • Plusuri

    Chiar și lecturarea cărții 285 de zile în căutarea verii este o experiență incredibilă, ce să mai spun despre călătoria în sine. Citind-o, m-am simțit pur și simplu transportat acolo, în frigul șoselelor de la mare altitudine din America Centrală și de Sud sau din Alaska, în arșița Mexicului, în toate zonele unde se întâmplă lucruri care mie mi s-au părut rupte dintr-un decor suprarealist. Alex scrie excelent, acaparând cu ușurință cititorul.

  • Recomandari

    Dacă vă plac jurnalele de călătorie, dacă v-ar plăcea să luați parte la o asemenea aventură și dacă vă place să descoperiți în lecturi lucruri inedite, vă recomand cu căldură 285 de zile în căutarea verii. Nu veți regreta.

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. mariana spune:

    Felicitari celor doi soti! Cred ca si pentru dansii a fost o experienta de neuitat. Sunt bucuroasa ca acesti doi temerari care foarte des s-au intalnit cu necunoscutul, sunt romani…………….Bravo si autorului care a transpus in scris povestea si editurii care a publicat-o.V-as sugera sa faceti si un documentar pe baza materialului publicat in carte.Cred ca ar iesi si un film sau scurtmetraj bun.Acum nu ne ramane decat sa citim cartea si sa o recomandam si altora. Va multumesc tuturor, protagonistilor povestii, autorului, editurii ca ne facem sa ne simtim mandri ca suntem romani.

    raspunde

  2. mariana spune:

    ca ne faceti

    raspunde

  3. Aurelia Melnic spune:

    Felicitari Andreea si Alexandru. Am urmarit cu placere la TV emisiunea in carea Andreea a povestit despre experienta voastra extraordinara si abia astept sa citim cartea. Cum si noi am calatorit mult (locuim in Canada) si am vazut o parte din locurile vizitate de voi (cu avion/masina, nu cu motocicleta), sint sigura ca ne vom bucura si mai mult de descrierile voastre. De accord cu Doamna Mariana si eu va sugerez sa faceti un documentar. Felicitari pt curaj, si ma bucur ca exista romani ca voi. Sa nu va opriti, sa continuati aceste calatorii si mai ales sa scrieti despre ele.Va urez success si ii felicit pe cei care au facut posibila aparitia cartii!

    raspunde

  4. George spune:

    Ca o curiozitate, pentru poze si filmari ce camera ati folosit? Va multumesc

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro