bookblog.ro

Cum funcţionează mintea

Scris de • 11 May 2009 • in categoria

Titlu: Cum funcționează mintea
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
Numar pagini: 728
ISBN: 978-973-724-162-7

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Avertizare

Cartea lui Steven Pinker, Cum funcţionează mintea, nu este tocmai genul de sinteză care să îi bucure pe cei care încă mai cred că oamenii au ieşit sau au fost de la bun început în afara biologiei, că regulile naturii nu ni se aplică şi că, în general, suntem altceva. De asemenea, cei care cred ca teoria computaţională a minţii este o exagerare aprinsă de entuziasmul pentru computere nu vor fi prea încîntaţi nici ei.

Mie însă mi s-a părut o idee provocatoare aceea de a pune împreună psihologia evoluţionistă şi pe cea cognitivistă pentru un proiect de explicare a felului în care funcţionează mintea umană. Fiecare dintre aceste orientări a fost/mai este încă o teză radicală, care desfiinţează modul în care au fost concepute, în psihologie, problemele care ţin de minte, creier, gîndire. Acum gîndiţi-vă ce poate rezulta din îmbinarea a două curente radicale: unul care spune că gîndirea este un proces bazat pe structuri de date şi relaţii, celălalt că mintea umană începe cu programul genetic şi este rezultatul evoluţiei.

Vorbiţi mentaleza?

Steven Pinker face o scurtă introducere în viziunea computaţională asupra minţii umane pornind de la fantasma de nou secol referitoare la roboţii care, încetul cu încetul, ne vor lua locul şi vor conduce lumea. Capitolele din această secţiune demonstrează detaliat cîteva lucruri:

- comparaţia reţelelor informatice din mintea umană cu reţele informatice artificiale este mai mult instrumentală, pentru a ne ajuta să avem o versiune simplificată a ce se întîmplă atunci cînd gîndim.

- computaţia naturală este cu mult mai complexă decît inteligenţa artificială, deci nu trebuie să ne facem prea curînd griji că roboţii vor cuceri lumea.

- suntem maşini de gîndit, pînă şi cea mai simplă percepţie pune în mişcare procese neurologice şi informaţionale extrem de sofisticate. Nu mai vorbim de un raţionament simplu.

Vă recomand povestea fascinantă a neuronilor de jucărie pentru a vedea de cît efort este nevoie doar pentru a simula o relaţie simplă "A şi B este adevărat, dacă A este adevărat şi dacă B este adevărat", relaţie care, în limbajul gîndirii, adică în mentaleză, se întîmplă cu o viteză uluitoare. Acesta este un proces complicat pe care nici nu-l simţim: atunci cînd percepem, reprezentăm şi categorizăm obiecte nu (ne dăm seama că) verificăm relaţiile logice dintre caracteristicile fiecărui obiect.

Prin urmare, din acest capitol veţi avea cîteva mostre de mentaleză, care o să vă facă mîndri de propriile minţi, veţi afla cîte modele au fost elaborate în încercarea de a înţelege această limbă a proceselor cognitive şi, de asemenea, veţi afla două teorii referitoare la conştiinţă.

Ori deştept, ori mort

Următorul aspect de care se preocupă Pinker este selecţia naturală şi cum a făcut aceasta să avem minţile pe care le avem. De la o prezentare a teoriei evoluţiei pînă la ironizarea celor care o percep şi reacţionează extrem, autorul are o structură de argumente pentru a demonstra că mintea a fost, de-a lungul evoluţiei speciei umane, cea mai puternică unealtă a oamenilor şi, de aceea, cea perfecţionată:

"Nişa cognitivă este reprezentată de multe dintre trăsăturile neobişnuite din punct de vedere zoologic ale speciei noastre. Fabricarea şi utilizarea uneltelor se datorează aplicării în practică a cunoştinţelor acumulate de om privind cauzele şi efectele lumii înconjurătoare, cu scopul îndeplinirii obiectivelor. Limbajul constituie un mojloc de-a realiza schimburi de cunoştinţe. El măreşte avantajul cunoştinţelor, care nu numai că pot fi valorificate, ci aplicate şi la alte resurse şi în alte domenii, scăzînd concomitent preţul cu care sunt dobîndite cunoştinţele, pentru că ele pot fi transmise de la o generaţie la alta, permiţînd totodată manifestarea geniului şi învăţarea din greşelile altora..."

În analiza sa, Steven Pinker nu trece peste procesele sofisticate - care par aşa simple în practica de zi cu zi - de percepere şi categorizare, expune din perspectivă cognitivistă problema stereotipurilor şi pe cea a erorilor cognitive. Mai mult, el arată cum erorile au o justificare în cadrul sistemului cognitiv, ele apărînd ca stupidităţi, discriminare, nedreptăţi, auto-faultări numai la exterior. Pe scurt: suntem mai inteligenţi decît vrem să ştim.

Păi şi... sufletul?

Dacă pînă acum v-aţi format ideea că mintea noastră este un fel de monstru cognitiv care are controlul asupra a ceea ce trăim şi ceea ce facem, nu-i tocmai departe de adevărul lui Steven Pinker. Totuşi: "...graţie complexităţii minţii umane, nu este nevoie să ne lăsăm mereu traşi pe sfoară de propriile noastre şicane. Mintea are numeroase părţi componente, unele configurate pentru virtute, altele, pentru raţiune, unele suficient de deştepte pentru a surclasa părţile care nu sunt proiectate nici pentru virtute, nici pentru raţiune. Un sine îl poate înşela pe altul, dar din cînd în cînd un al treilea sine vede adevărul."

Într-adevăr, Cum funcţionează mintea inspiră un gen de pragmatism care nu este pe placul celor mai mulţi dintre noi. A cunoaşte şi a prezice comportamentul celorlalţi este, pe de-o parte, intenţia implicită a fiecărui om. A afla că e posibil să nu existe nimic care să nu poată fi cunoscut este, pe de altă parte, o idee deosebit de incomodă.

Din această viziune deloc romantică prezintă Steven Pinker relaţiile interumane, conflictele, ataşamentul, dragostea, obsesia oamenilor pentru gradele de rudenie (vă amintiţi de Al cui eşti tu? din copilărie?), sacrificiile părinţilor pentru copiii lor, dar nu şi pentru altcineva.

În fine, cu sau fără suflet, Cum funcţionează mintea propune o viziune asupra fiinţei umane, care poate fi acceptată sau respinsă. Ce mi se pare esenţial este curajul autorului de-a scrie această "combinaţie de forţă" şi de a se detaşa de limbajul academic, specializat, fără să renunţe la rigoarea argumentaţiei. Este o carte de popularizare a ştiinţei, fără îndoială, din care ambele părţi au de cîştigat: cititorii, fiindcă află lucruri interesante într-o formă inteligibilă, şi specialiştii din cele două domenii, considerate nu de puţine ori aride sau din categoria fantasticului.

Scris de
Mihaela Butnaru

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. yiedyie spune:

      Funşionează mintea? În sensul etimologic al cuvântului? Sau se poate spune : cum obişnuieşte minte? Care minte? Poţi răspunde la cum când nu şti ce stduiezi şi cu ce studiezi! Nu cred că poţi răspunde la cum până nu şti ce şi de ce !

      raspunde

    2. Pingback: Cum functioneaza mintea omului. Care este el om « return to the com(m)unity

    3. Garbriel I. spune:

      Am citit cartea, spune putine lucruri in multe cuvinte ,un talmes balmes in care autorul se da cu parerea chiar si in domenii in care e total afon (biologie,eletronica evolutionism,etc)

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro