bookblog.ro

Cum iubesc femeile

Scris de • 18 May 2010 • in categoria

Titlu: Cum iubesc femeile
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 167
ISBN: 978-973-669-416-5

Cum iubesc femeile?

O întrebare care s-a înscris în numeroase domenii de cercetare şi filosofare despre sexul slab, frumos, eternul feminin etc., fără a se putea ajunge la o concluzie singulară sau un adevăr general valabil - femeile iubesc intens, cu pasiune, sufocant, delirant, nebunesc, sincer, matur, fără limite, dureros, dulce, lasciv"iar caracteristicile iubirii lor pot continua la infinit.

Maryse Vaillant încearcă, însă, un răspuns, nicidecum exhaustiv, ci poate doar iluminant pentru femei şi bărbaţii care vor să le înţeleagă deopotrivă: prin analiza psihologică de filieră freudiană, ea alege patru poveşti, patru "cazuri" pe care le diseacă prin ochiul specialistului. Domino este femeia frumoasă şi puternică, ce pare să le aibă pe toate, dar care ajunge să fie părăsită de soţul său pentru o femeie mai tânără; Evana este mama extraprotectoare al cărei fiu o respinge în cele din urmă; Lili este femeia din umbră care susţine cariera bărbatului său; Zoe este femeia mai bătrână şi mai înţeleaptă care se iubeşte cu un tânăr, fiind blamată de societate. Cele patru poveşti prezintă astfel tipologii de femeie şi tipologii de iubire - femeia-accesoriu, femeia-mamă, femeia casnică şi femeia-amantă. Pe lângă aceste patru femei a căror poveste se desprinde din analiza gesturilor sale de iubire, se mai insinuează alte micro-povestiri care vin să întărească afirmaţiile scriitoarei-psiholog/narator de persoana I şi fin observator al interiorului feminine, tocmai pentru a întări anumite "tipare" (deşi cuvântul este impropriu ales).

Fără termeni de specialitate, fără pretenţii savante, cartea este o pseudopsihologie despre arta femeilor de a iubi , care pune în discuţie şi imagini ale bărbatului în raport cu femeia şi cu modul său de a se dărui - tatăl, fiul, soţul, şeful sau amantul tânăr devin figurile centrale întru demistificarea resorturilor inimii unei femei. Prin teoria oedipiană a lui Freud, dar şi prin referinţe la dragostea incestuoasă, figura paternală dominatoare, nevoia de a-şi câştiga drepturile şi egalitatea, prin toate aceste teorii, Maryse Vaillant reuşeşte să treacă dincolo de stereotipuri şi de straturile de suprafaţă ale motivaţiei feminine pentru a trage o concluzie cât se poate de simplă - Umbre discrete sau femei puternice, eterne trecătoare, femeile ţes, în felul acesta, lunga istorie a bărbaţilor. În final, femeile iubesc pentru a face bărbaţi.

Ce înseamnă această facere? Mama este cea care naşte fiul (devenind completă conform teoriei freudiene a lipsului, a castrării ereditare şi istorice), amanta este cea care îl transformă în bărbat, soţia este cea care îi susţine devenirea. La rândul lor bărbaţii sunt cei care determină în femeie primele semne ale cochetăriei, nevoia de a se dărui sau de a domina. Scriitoarea merge mai departe şi susţine, până la exagerare, că femeia construieşte bărbatul ca imagine a divinităţii atotputernice, prin aceasta validându-şi puterea de a-l "face", pentru a se sustrage imbătrânirii şi pentru a păcăli moartea. Ca un pigmalion ce făureşte, Femeia se înscrie în eternitate.

Cu o scriitură aproape lirică, pseudoştiinţifică pe alocuri, dar cât se poate de literară, cartea rosteşte multe adevăruri îndrăzneţe, atacă subiecte tabu şi continuă teorii psihologice clasice până la limita posibilului, tocmai pentru a creiona o imagine de ansamblu asupra iubirii unei femei. Scriitoarea a surprins foarte bine psihismul feminin din punct de vedere al sentimentelor şi, deşi nu sunt o adeptă înrăită a teoriilor freudiene (îmi păstrez anumite rezerve faţă de sindromul lui Oedip şi de cel al Electrei), recomand această carte pentru curajul de a pune punctul pe i.

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Andra spune:

      Nu am citit cartea, dar ma gandesc ca dincolo de anumite caracteristici, cautam in celalalt o structura care sa ne extazieze definitiv :D
      Micro-povestirile par interesante :)
      Indiferent in ce “tipar” s-ar incadra femeia din prisma celuilalt, ea nu face altceva decat sa fie o aproximare a imaginii pe care i-o atribuie barbatul in functie de ceea ce cauta (imagine…inaltatoare sau degradanta).

      raspunde

    2. Alice Teodorescu spune:

      Ce spui tu este adevarat, desi cartea arata cum isi construieste femeia imaginea despre ea, raportandu-se la perceptiile celorlalti despre ea: fie barbati, fie copii proprii, fie societatea in sine. Oricum, cert este ca noi cautam in celalalt oglindirea sinelui, intr-o formula aproape ideala si idealizanta :)

      raspunde

    3. Asta pare o carte scrisă pentru stima de sine a autoarei. “Umbre discrete sau femei puternice, eterne trecătoare, femeile ţes, în felul acesta, lunga istorie a bărbaţilor.” e genul de idee care schematizează şi rigidizează o relaţie între genuri mult mai nuanţată. Nu văd nici o diferenţă între psihologizarea făcută de Vaillant şi expresiile populare “bărbatul propune, femeia dispune” sau “bărbatul e capul, dar femeia e gîtul”. Serios, adică foloseşte atîtea resurse ştiinţifice şi literare ca să cadă în aceeaşi idee? Mă întreb cum ar fi fost oare să se tragă puţin înapoi dintr-o istorie a tipologiilor…probabil că nu ar mai fi fost gustată cartea.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro